Pisanello

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pisanello
Date personale
Născut1395[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Pisa, Republica Pisa[5] Modificați la Wikidata
Decedat1455 (60 de ani)[1][2][6][7] Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor
miniator[*]
medalist
desenator[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[2]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruTaddeo Crivelli[*][[Taddeo Crivelli (Italian painter of illuminated manuscripts)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăVeronese school[*][[Veronese school |​]], Renașterea  Modificați la Wikidata
Opere importanteMedalia Ioan al VIII-lea Paleologul, Viziunea Sfântului Eustațiu, San Giorgio e la principessa[*][[San Giorgio e la principessa (Fresco di Antonio Pisanello in the Pellegrini Chapel in church Sant'Anastasia in Verona)|​]]  Modificați la Wikidata
Portretul unei prințese d'Este, Muzeul Luvru, Paris

Pisanello, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto)[9], (n. 1395, Pisa, Republica Pisa – d. 1455, Roma, Statele Papale) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional.

Opere[modificare | modificare sursă]

Pictură[modificare | modificare sursă]

  • Fecioara în umilință, numită și Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona.
  • Bunavestire, monumentul Brenzoni, Biserica San Fermo Maggiore, Verona.
  • Viziunea Sfântului Eustațiu (pe la 1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra.
  • Sfântul Gheoghe și prințesa, (cca. 1436 - 1438), frescă transpusă pe pânză, Verona; la origine în capela Pelligrini din biserica Sant'Anastasia, astăzi în capela Giusti din aceeași biserică.
  • Portretul unei prințese d'Este, Muzeul Luvru, Paris.
  • Portretul lui Lionel d'Este (1441 ?), tempera pe lemn, 28 x 19 cm, Academia Carrara, Bergamo.
  • Ispitirea Sfântului Anton (tabloul este uneori menționat sub un alt titul: Feciora cu Pruncul cu Sfântul Anton și Sfântul Gheorghe) (pe la anul 1445), tempera pe lemn, 47 x 29 cm, National Gallery, Londra.

Medalii[modificare | modificare sursă]

Pisanello a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri [10][11]. Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe care îl cunoaștem astăzi.[12]. Artistul a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. A început cu crearea celebrei medalii a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane:

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Pisanello”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Pisanello (în engleză),British Museum person-institution thesaurus[*][[British Museum person-institution thesaurus (176461 persons & institutions, not yet coreferenced)|​]] 
  4. ^ a b Pisanello (în engleză), Open Library 
  5. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  6. ^ a b Pisanello (în engleză),British Museum person-institution thesaurus[*][[British Museum person-institution thesaurus (176461 persons & institutions, not yet coreferenced)|​]] 
  7. ^ a b Antonio di Puccio Pisanello (în engleză), The Stuttgart Database of Scientific Illustrators 1450–1950 
  8. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  9. ^ Numit greșit Vittore Pisano de către Giorgio Vasari
  10. ^ Federico Zeri, Un velo di silenzio, p. 33.
  11. ^ Federico Zeri (n. 1921 – d. 1998) a fost un istoric și critic al artei italiene.
  12. ^ AA.VV., Medaglie italiane del Rinascimento, Museo Nazionale del Bargello, Firenze 1983, p. 3.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hugh Chisholm, ed (1911). Encyclopædia Britannica (eleventh ed.). Cambridge University Press.
  • George Martin Richter, (August 1929). „Pisanello Studies I”. Burlington Magazine for Connoisseurs 55 (317): 58–61+64–66.
  • E. Benezit, Dictionnaire des Peintres, Sculpteurs, Dessinateurs et Graveurs - Librairie Gründ, Paris, 1976; ISBN 2-7000-0156-7
  • J. Turner, Grove Dictionary of Art, Oxford University Press, USA; new edition (2 ianuarie 1996); ISBN 0-19-517068-7
  • G. Callan, A Renaissance Depicture of Nature: Pisanello at the National Gallery; The Art Book, Volume 9, Number 3, June 2002, pp. 7–9(3); Blackwell Publishing
  • Raffaello Brenzoni, Pisanello, Pittore - exhibition catalog Florence, 1953
  • Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence and Other Essays. Oxford University Press (Oxford, 1964).
  • Giorgio Vasari; Adolfo Venturi, Gentile da Fabriano e il Pisanello, Firenze, 1896.
  • George Francis Hill, Pisanello, London, 1905.
  • Adolfo Venturi, Pisanello, Roma, 1939.
  • Bernhard Dagenhart, Pisanello, Viena, 1941.
  • Raffaello Brenzoni, Pisanello, Firenze, Olschki, 1952.
  • Luigi Coletti, Pisanello, Milano, 1953.
  • Renzo Chiarelli, Pisanello, Milano, 1958.
  • L. Magagnato (a cura di), Da Altichiero a Pisanello, catalogo della mostra a Verona 1958, Verona, Neri Pozza, 1958. ISBN 978-88-7305-053-7
  • Maria Fossi Todorow, I disegni del Pisanello e della sua cerchia, Olschki, 1966. ISBN 978-88-222-1660-1
  • AA.VV., L'opera completa di Pisanello, Milano, Rizzoli, 1966. ISBN 978-88-17-24382-7
  • Marcello Castrichini, Pisanello. Restauri ed interpretazioni, Ediart, 1996. ISBN 978-88-85311-29-9
  • Federico Zeri, Un velo di silenzio, Rizzoli, 1999. ISBN 978-88-17-10059-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pisanello