Pisanello

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pisanello
Antonio marescotti, pisanello.JPG
Pisanello
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Pisa, Republica Pisa Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][2][3][10][5][6][11][7][8][9] Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale[12] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor[*]
miniator[*]
medallist[*]
artist grafic[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruTaddeo Crivelli[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăQ3578530[*], renașterea  Modificați la Wikidata
Opere importanteMedalia Ioan al VIII-lea Paleologul, Viziunea Sfântului Eustațiu, Saint George and the Princess[*]  Modificați la Wikidata

Pisanello, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto)[13], (n. pe la 1395, Pisa – d. pe la 1455, Roma) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional.

Opere[modificare | modificare sursă]

Pictură[modificare | modificare sursă]

  • Fecioara în umilință, numită și Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona.
  • Bunavestire, monumentul Brenzoni, Biserica San Fermo Maggiore, Verona.
  • Viziunea Sfântului Eustațiu (pe la 1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra.
  • Sfântul Gheoghe și prințesa, (cca. 1436 - 1438), frescă transpusă pe pânză, Verona; la origine în capela Pelligrini din biserica Sant'Anastasia, astăzi în capela Giusti din aceeași biserică.
  • Portretul unei prințese d'Este, Muzeul Luvru, Paris.
  • Portretul lui Lionel d'Este (1441 ?), tempera pe lemn, 28 x 19 cm, Academia Carrara, Bergamo.
  • Ispitirea Sfântului Anton (tabloul este uneori menționat sub un alt titul: Feciora cu Pruncul cu Sfântul Anton și Sfântul Gheorghe) (pe la anul 1445), tempera pe lemn, 47 x 29 cm, National Gallery, Londra.

Medalii[modificare | modificare sursă]

Pisanello a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri [14][15]. Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe care îl cunoaștem astăzi.[16]. Artistul a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. A început cu crearea celebrei medalii a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane:

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. 1,0 1,1 „Pisanello”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. 2,0 2,1 Autoritatea BnF, accesat în  
  3. 3,0 3,1 Pisanello (în engleză), British Museum person-institution thesaurus[*] 
  4. Pisanello (în engleză), Open Library 
  5. 5,0 5,1 Pisanello, SNAC, accesat în  
  6. 6,0 6,1 Pisanello, Athenaeum, accesat în  
  7. 7,0 7,1 Antonio di Puccio Pisano Pisanello, Artnet, accesat în  
  8. 8,0 8,1 Pisanello, Accès global et organisé aux ressources en histoire de l'art, accesat în  
  9. 9,0 9,1 Pisanello, Städel, accesat în  
  10. Antonio di Puccio Pisanello (în engleză), The Stuttgart Database of Scientific Illustrators 1450–1950 
  11. Pisanello, Royal Academy of Arts, accesat în  
  12. Union List of Artist Names, , accesat în  
  13. Numit greșit Vittore Pisano de către Giorgio Vasari
  14. Federico Zeri, Un velo di silenzio, p. 33.
  15. Federico Zeri (n. 1921 – d. 1998) a fost un istoric și critic al artei italiene.
  16. AA.VV., Medaglie italiane del Rinascimento, Museo Nazionale del Bargello, Firenze 1983, p. 3.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hugh Chisholm, ed (1911). Encyclopædia Britannica (eleventh ed.). Cambridge University Press.
  • George Martin Richter, (August 1929). „Pisanello Studies I”. Burlington Magazine for Connoisseurs 55 (317): 58–61+64–66.
  • E. Benezit, Dictionnaire des Peintres, Sculpteurs, Dessinateurs et Graveurs - Librairie Gründ, Paris, 1976; ISBN 2-7000-0156-7
  • J. Turner, Grove Dictionary of Art, Oxford University Press, USA; new edition (January 2, 1996); ISBN 0-19-517068-7
  • G. Callan, A Renaissance Depicture of Nature: Pisanello at the National Gallery; The Art Book, Volume 9, Number 3, June 2002, pp. 7–9(3); Blackwell Publishing
  • Raffaello Brenzoni, Pisanello, Pittore - exhibition catalog Florence, 1953
  • Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence and Other Essays. Oxford University Press (Oxford, 1964).
  • Giorgio Vasari; Adolfo Venturi, Gentile da Fabriano e il Pisanello, Firenze, 1896.
  • George Francis Hill, Pisanello, London, 1905.
  • Adolfo Venturi, Pisanello, Roma, 1939.
  • Bernhard Dagenhart, Pisanello, Viena, 1941.
  • Raffaello Brenzoni, Pisanello, Firenze, Olschki, 1952.
  • Luigi Coletti, Pisanello, Milano, 1953.
  • Renzo Chiarelli, Pisanello, Milano, 1958.
  • L. Magagnato (a cura di), Da Altichiero a Pisanello, catalogo della mostra a Verona 1958, Verona, Neri Pozza, 1958. ISBN 978-88-7305-053-7
  • Maria Fossi Todorow, I disegni del Pisanello e della sua cerchia, Olschki, 1966. ISBN 978-88-222-1660-1
  • AA.VV., L'opera completa di Pisanello, Milano, Rizzoli, 1966. ISBN 978-88-17-24382-7
  • Marcello Castrichini, Pisanello. Restauri ed interpretazioni, Ediart, 1996. ISBN 978-88-85311-29-9
  • Federico Zeri, Un velo di silenzio, Rizzoli, 1999. ISBN 978-88-17-10059-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pisanello