Piastru

Piastrul este o monedă turcească de argint, care a circulat în Țările Române în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea.^[1]

Începând cu anul 1687, sultanul Süleyman al II-lea, în încercarea de a rezolva criza monetară prin care trecea Imperiul Otoman în epocă, a emis un nominal mare din argint, cunoscut sub numele de piastru (în turcă guruș), divizat în 40 parale (în turcă para) care a avut o mare răspândire și în Țările Române.^[2]

În 1687, când a fost emis piastrul, asprul a devenit submultiplul său legal; un piastru valora 120 de aspri.^[3]

Greutatea piastrului turcesc a variat între 19-24 grame, iar valoarea lui a reprezentat 1/100 dintr-o liră otomană sau 40 parale, sau un taler turcesc.^[4]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul românesc piastru este o etimologie multiplă: germană Piaster și franceză piastre.^[5] Cuvântul francez piastre este un împrumut din italiană piastra, „lamă de metal”, inițial monedă italiană.^[6]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Dicționar Enciclopedic Român, vol. III (1965)
^ Circulația monetară în Țările Române în secolele XVII-XVIII
^ Monede în circulație în timpuri străvechi în Drajna
^ Instituții feudale din Țările Române. Dicționar, p. 359-360
^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, vol. III K-P, Editura Politică, București 1965
Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X