Parus
| Parus | |
|---|---|
| |
| Pițigoi mare (Parus major) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Passeriformes |
| Familie: | Paridae |
| Gen: | Parus Linnaeus, 1758 |
| Specia tip | |
| Parus major (pițigoi mare) Linnaeus, 1758 | |
Modifică text  |
|
Parus (pițigoii mari) este un gen de pițigoi mari răspândit în Eurasia și Africa. Anterior a fost un gen mare care conținea majoritatea celor 50 de specii din familia Paridae. Genul a fost împărțit în mai multe genuri în urma publicării unei analize filogenetice moleculare detaliate în 2013..[1][2] Numele genului, Parus, este latinescul pentru „pițigoi”.[3]
Descrierea[modificare | modificare sursă]
Sunt pițigoi de talie mare. Au o lungime de 12,5-14 cm și o greutate de11,9-22,1 g. Au ciocul masiv și puternic, lat, dar cu o lungime moderată, aproximativ egală cu jumătatea lungimii tarsului. Aripa este mai lungă decât coada. Coada este rotunjită și proeminează cu mult dincolo de capetele aripilor strânse. Picioarele sunt puternice. Coloritul penajului include culorile: neagră cu reflexe metalice, albă, galben-deschisă ca lămâia, albăstruie și verzuie; pe aripă o dungă transversală albă; în mijlocul abdomenului o dungă longitudinală neagră.[4]
Taxonomie[modificare | modificare sursă]
Genul Parus a fost introdus în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în cea de-a zecea ediție a Systema Naturae.[5] Numele genului este latinescul pentru „pițigoi”..[6] Dintre cele 12 specii incluse în gen de către Linnaeus, specia tip a fost desemnată pițigoiul mare (Parus major) de către George Robert Gray în 1840.[7][8]
Specii[modificare | modificare sursă]
Genul conține următoarele specii:[2]
| Imagine | Denumire științifică | Denumire comună | Distribuție |
|---|---|---|---|
,_Parc_du_Rouge-Cloitre,_For%C3%AAt_de_Soignes,_Brussels_(26194636951).jpg) |
Parus major | Pițigoi mare | Europa |
.JPG) |
Parus minor | Pițigoi răsăritean | Japonia și estul extrem al Rusiei dincolo de râul Amur, inclusiv Insulele Kurile |
 |
Parus cinereus | Pițigoi indian | Asia de Vest prin Asia de Sud și în Asia de Sud-Est. |
 |
Parus monticolus | Pițigoi cu spate verde | Bangladesh, Bhutan, China, India, Laos, Burma, Nepal, Pakistan, Taiwan și Vietnam. |
Registrul fosil[modificare | modificare sursă]
- Parus robustus (Pliocen în Csarnota, Ungaria) [9]
- Parus parvulus (Pliocen în Csarnota, Ungaria) [9]
- Parus medius (Pliocen în Beremend, Ungaria) [9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Johansson, U.S.; Ekman, J.; Bowie, R.C.K.; Halvarsson, P.; Ohlson, J.I.; Price, T.D.; Ericson, P.G.P. (). „A complete multilocus species phylogeny of the tits and chickadees (Aves: Paridae)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 69 (3): 852–860. doi:10.1016/j.ympev.2013.06.019. PMID 23831453.
- ^ a b Gill, Frank; Donsker, David (ed.). „Waxwings and their allies, tits & penduline tits”. World Bird List Version 6.1. International Ornithologists' Union. Accesat în .
- ^ James A. Jobling. Helm Dictionary of Scientific Bird Names. Christopher Helm, 2010
- ^ Л. А. Портенко. Птицы СССР. Часть III. (Определители по фауне СССР, 54). Издательство Академии Наук СССР. Москва-Ленинград, 1954
- ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 189.
- ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 293. ISBN 978-1-4081-2501-4.
- ^ Gray, George Robert (). A List of the Genera of Birds : with an Indication of the Typical Species of Each Genus. London: R. and J.E. Taylor. p. 23.
- ^ Paynter, Raymond A. Jr, ed. (). Check-list of Birds of the World. 12. Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 70.
- ^ a b c Kessler, E. 2013. Neogene songbirds (Aves, Passeriformes) from Hungary. – Hantkeniana, Budapest, 2013, 8: 37-149.