Sari la conținut

Parodontită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parodontită
Specialitateperiodontology[*][[periodontology (field of dentistry)|]]
odontologie  Modificați la Wikidata
CauzeActinobacillus actinomycetemcomitans[*]
Porphyromonas gingivalis[*]
Peptostreptococcus micros[*]
Eikenella corrodens[*]
Tannerella forsythia[*]
Treponema denticola[*]
Fusobacterium nucleatum[*]
Prevotella intermedia[*]
Prevotella nigrescens[*]
Parvimonas micra[*]
Campylobacter gracilis[*]
Campylobacter rectus[*]
Eubacterium nodatum[*]
Campylobacter concisus[*]
Enterococcus faecalis V583[*]
fumat  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-10K05.205.2,K05.305.3  Modificați la Wikidata
DiseasesDB29362
MedlinePlus001059
MeSH IDD010518[1]  Modificați la Wikidata

Parodontita sau boala parodontală reprezintă inflamația țesuturilor de susținere a dinților și este o leziune ireversibilă, care în timp duce la pierderea dinților de pe arcadele dentare. Parodontita este faza evolutivă și/sau complicația gingivitei.

Înaintea termenului de parodontită se folosea termenul "parodontoză", denumire considerată greșită în prezent datorită descoperirilor recente . Termenul "parodontoză" definea în trecut boala ca fiind o leziune degenerativă. Termenul de "parodontoză" nu mai este acceptat actual în literatura de specialitate . Știința care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul parodontitei se numește Parodontologie.

Topografică:

După evoluție: Tip I,II,III,IV

Epidemiologie

[modificare | modificare sursă]

În literatura de specialitate etiologia este foarte controversată și nu este unanim acceptată; se descriu peste 170 de cauze. În ultimii ani, datorită unor descoperiri recente, majoritatea specialiștilor sunt de acord cu următoarea clasificare etiologică:

  • Cauze locale reprezentate de retentivitățile lucrărilor sau traume ocluzale
  • Cauze generale reprezentate de calitatea osului maxilar cu rol de frânare a infecției provenite din mediul bucal

Diagnosticul se pune de către medicul stomatolog în urma examenului clinic al parodonțiului, a examenului subiectiv, și este completat de examenele paraclinice. Semnele clinice subiective (cele descrise de pacient) și obiective ale parodontitei sunt :

  • lipsa durerii în tot timpul bolii.
  • mirosul neplăcut (halena) în special dimineața, dar și în timpul zilei.
  • sângerare la periajul dinților (poate lipsi).
  • dinții se pot la mobiliza la atingerea cu degetul sau chiar cu limba în formele avansate.
  • pacientul observă rădăcinile dinților "dezvelite" de gingie.
  • unii dinți din "față" par mai alungiți decât ceilalți.
  • gingia din jurul dinților poate deveni congestionată, de culoare roșu aprins spre violet, lucru care se asociază cu apariția durerii.
  • depuneri de tartru, placă bacteriană și resturi alimentare.
  • hiperestezie dentară (sensibilitate exagerată a dinților la diferențe de temperatură/consistență a alimentelor ingerate etc.).
  • retracție osoasa, reducere a opacității trabeculației și dispariția papilelor osoase vizibile pe radiografie,

Prognosticul parodontitei depinde de o serie de factori: tipul de boală generală asociată, igiena pacientului, motivația pacientului, calitatea osului maxilar care are rol celular de frânare a inflamației, nivelul social al pacientului și profesionalismul medicului dentist. Prognosticul poate fi favorabil sau nefavorabil, în funcție de acești factori, și în funcție de acesta se decide personalizat fiecărui pacient intervalul la care are nevoie de ședințe de igienizare însoțite de cure de îmbunătățire a osului maxilar prin utilizarea la domiciliu a dispozitivului medical cu câmp electromagnetic.

Tratamentul din zilele noastre nu poate vindeca parodontita, în sensul ca nu se va reuși niciodată eliminarea microbilor din cavitatea bucală dar întotdeauna tratamentul se începe prin educarea pacientului asupra tehnicilor de igiena orală. Tratamentul are ca obiectiv încetinirea evoluției bolii prin îmbunătățirea cu câmp electromagnetic a calităților osului maxilar și controlul factorilor etiologici printr-o monitorizare de către medicul dentist și printr-un efort susținut al pacientului asupra igienei orale.

Lipsa tratamentului va accentua evoluția bolii din cauza lipsei rezistenței osului din jurul rădăcinilor în fata infecției continue generate de mediul bucal și în ultima faza și a pierderii dinților în scurt timp cu complicații ulterioare asupra procesului alveolar prin imposibilitatea protezării fixe, mobilizabile pe implanturi, sau mobile. Prin tratament se urmărește susținerea cât mai mult timp a dinților pe arcadă, prin reducerea periodică a inflamației osoase peri-radiculare prin câmp electromagnetic.

Tratamentul se efectuează prin închirierea la domiciliu a dispozitivului medical cu câmp electromagnetic, acesta trebuind utilizat zilnic timp de minim două luni. Se recomandă întotdeauna și reducerea microbilor din cavitatea bucală de către pacient prin igiena orala. Lipsa de motivație de igienă orală a pacientului poate duce la decizia medicului de anularea tratamentului.

Tratamentul este controversat în literatura de specialitate. "Implantologia Dentară" recomandă ca tratament extracția și inserarea de implanturi, în schimb Parodontologia recomandă tratamentul conservator de susținere a dinților prin evitarea intervențiilor traumatice asupra gingiei și prin îmbunătățirea igienei dentare și reducerea periodică a inflamației osului maxilar cu câmp electromagnetic în funcție de evoluția bolii.

Stări asociate

[modificare | modificare sursă]

Parodontita este legată de intensificarea inflamației în organism, ceea ce este indicat de creșterea nivelului proteinei C reactive și a interleukinei-6.[2][3] Aceasta este asociată cu un risc crescut de accident vascular cerebral, infarct miocardic, ateroscleroză[4] și hipertensiune arterială. De asemenea, ea este corelată la persoanele peste 60 de ani cu tulburări ale memoriei și abilităților de calcul.[5][6][7][8] La persoanele cu intoleranță la glucoză în condiții de post și diabet zaharat se observă un grad mai înalt de inflamație a parodonțiului, iar acestea întâmpină adesea dificultăți în menținerea echilibrului nivelului de glucoză din sânge din cauza stării inflamatorii sistemice constante, cauzate de inflamația parodonțiului. Deși legătura cauzală nu a fost dovedită, există o corelație între parodontita cronică și disfuncția erectilă, bolile inflamatorii intestinale, și afecțiunile cardiace. Femeile însărcinate cu boală gingivală avansată sunt, de asemenea, expuse unui risc crescut de naștere prematură și de copii cu greutate redusă la naștere. Inflamația sistemică asociată cu boala gingivală avansată poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea problemelor respiratorii, bolilor renale și anumitor tipuri de cancer, ceea ce face ca sănătatea parodonțiului să fie o componentă critică a bunăstării generale.[9]

Diabetul și bolile parodonțiului

[modificare | modificare sursă]

Literatura de specialitate contemporană arată o corelație pozitivă între nivelul crescut de glucoză din sânge și apariția sau progresia parodontitei.[10]

Datele au arătat, de asemenea, că la pacienții cu diabet necontrolat există o creștere semnificativă a frecvenței apariției sau progresiei parodontitei în comparație cu cei care nu au diabet sau la cei care au diabet bine controlat.[11][12][13] În cazul diabetului necontrolat, formarea formelor reactive de oxigen poate distruge celulele, de exemplu țesutul conjunctiv al ligamentului parodontal, ceea ce duce la necroză sau apoptoză celulară. În plus, la persoanele cu diabet zaharat necontrolat, expuse frecvent agenților patogeni parodontali, se observă un răspuns imunitar mai accentuat la aceste bacterii. Acest lucru poate declanșa ulterior și/sau accelera distrugerea țesuturilor parodontale, conducând la parodontită.

Tipuri de tratament

[modificare | modificare sursă]
  • Chirurgical, de evitat deoarece orice incizie generează retracția accelerată a gingiei conform fiziologiei umane
  • Nechirugical cu rezultate bune dacă se repetă la o perioadă de timp personalizată, decisă de medicul dentist în funcție de gradul la recidivă al fiecărui pacient
  1. „Monarch Disease Ontology release 2018-06-29” (ed. 2018-06-29). . Wikidata Q55345445. Accesat în .
  2. „JCDR - Acute phase response, C-reactive protein, Erythrocyte sedimentation rate, Periodontitis”. jcdr.net. Accesat în .
  3. „Peripheral blood and C-reactive protein levels (CRP) in chronic periodontitis” (PDF). www.internationalscholarsjournals.com. Accesat în .
  4. „Periodontal Disease and Coronary Heart Disease Incidence: A Systematic Review and Meta-analysis”. pmc.ncbi.nlm.nih.gov. Accesat în .
  5. „Oral microbiome and nitric oxide biomarkers in older people with mild cognitive impairment and APOE4 genotype”. academic.oup.com. Accesat în .
  6. „Memory decline in older individuals predicts an objective indicator of oral health”. d-nb.info. Accesat în .
  7. „Finzer The role of microbiome-host”. docserv.uni-duesseldorf.de. Accesat în .
  8. „Is Periodontitis a Risk Factor for Cognitive Impairment and Dementia? A Case‐Control Study” (PDF). www.goldbergimplantperio.com. Accesat în .
  9. „Periodontist”. pennsylvaniaperioandimplants.com. Accesat în .
  10. „The bidirectional relationship between periodontitis and diabetes: New prospects for stem cell-derived exosomes”. www.sciencedirect.com. Accesat în .
  11. „Diabetes and Periodontal Diseases the bidirectional association and its implications” (PDF). sepa.es. Accesat în .
  12. „Diabetes mellitus a risk to periodontium - IP Int J Periodontol Implantol”. ijpi.in. Accesat în .
  13. „Diabetes and Periodontal Disease: An Update for Health Care Providers”. diabetesjournals.org. Accesat în .