Parodontită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Parodontita sau boala parodontală reprezintă inflamația țesuturilor de susținere a dinților și este o leziune ireversibilă, care în timp duce la pierderea dinților de pe arcadele dentare. Parodontita este faza evolutivă și/sau complicația gingivitei.

Nomenclatura[modificare | modificare sursă]

Înaintea termenului de parodontită se folosea termenul "parodontoză", denumire considerată greșită in prezent datorită descoperirilor recente . Termenul "parodontoză" definea în trecut boala ca fiind o leziune degenerativă.Termenul de "parodontoză" nu mai este acceptat actual în literatura de specialitate . Știința care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul parodontitei se numește Parodontologie.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Clasificare:
3.1Topografică:

3.1.1Parodontita Locală -Rar intalnita
3.1.2 Parodontita Generalizată - deoarece inflamatia bucala ataca osul maxilar in toate zonele in acelasi timp

3.2 După evoluție : Tip I,II,III,IV

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Etiologie[modificare | modificare sursă]

În literatura de specialitate etiologia este foarte controverstată și nu este umanim accepatată ; se descriu peste 170 de cauze.În ultimii ani datorită unor descoperiri recente majoritatea specialiștilor sunt de acord cu urmatoarea clasificare etiologică:

5.1 Cauze locale reprezentate de retentivitatile lucrarilor sau traume ocluzale

5.2 Cauze generale reprezentate de calitatea osului maxilar cu rol de franare a infectiei provenite din mediul bucal

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Diagnosticul se pune de către medicul stomatolog în urma examenului clinic al parodonțiului, a examenului subiectiv și este completat de examenele paraclinice . Semnele clinice subiective ( cele descrise de pacient ) și obiective ale parodontitei sunt :

  • lipsa durerii în tot timpul bolii.
  • mirosul neplăcut ( halena) în special dimineața, dar și în timpul zilei.
  • sângerare la periajul dinților (poate lipsi).
  • dinții se pot la mobiliza la atingerea cu degetul sau chiar cu limba în formele avansate.
  • pacientul observă rădăcinile dinților "dezvelite" de gingie.
  • unii dinți din "față" par mai alungiți decât ceilalți.
  • gingia din jurul dinților poate deveni congestionată , de culoare roșu aprins spre violet , lucru care se asociază cu apariția durerii.
  • depuneri de tartru, placă bacteriană și resturi alimentare.
  • hiperestezie dentară (sensibilitate exagerată a dinților la diferențe de temperatură / consistență a alimentelor ingerate etc. ).
  • retractie osoasa, reducere a opacitatii trabeculatiei si disparitia papilelor osoase vizibile pe radiografie,

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Prognosticul parodontitei depinde de o serie de factori : tipul de boală generala asociata, , igiena pacientului, motivația pacientului, calitatea osului maxilar care are rol celular de franare a inflamatiei ,,nivelul social al pacientului și profesonalismul medicului dentist. Prognosticul poate fi favorabil și nefavorabil în funcție de aliniatul anterior si in functie de acesta se decide personalizat fiecarui pacient intervalul la care are nevoie de sedinte de igienizare insotite de cure de imbunatatire a osului maxilar prin utilzarea la domiciliu a dispozitivului medical cu camp electromagnetic...

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratamentul din zilele noastre nu poate vindeca parodontita, in sensul ca nu se va reusi niciodata eliminarea microbilor din cavitatea bucala dar intotdeauna tratamentul se începe prin educarea pacientului asupra tehnicilor de igiena orala. Tratamentul are ca obiectiv încetinirea evoluției bolii prin imbunatatirea cu camp electromagnetic a calitatilor osului maxilar și controlul factorilor etiologici printr-o monitorizare de către medicul dentist și printr-un efort susținut de către pacient asupra igienei orale.

Lipsa tratamentului va accentua evoluția bolii din cauza lipsei rezistentei osului din jurul radacinilor in fata infectiei continue generate de mediul bucal și in ultima faza și a pierderii dinților în scurt timp cu complicații ulterioare asupra procesului alveolar prin imposiblitatea protezării fixe, mobilizabile pe implante, sau mobile. Prin tratament se urmărește susținerea cât mai mult timp a dinților pe arcada prin reducerea periodica a inflamatiei osoase peri-radiculare prin camp electromagnetic.

Tratamentul se efectuează prin inchirierea la domiciliu a dispozitivului medical cu camp electromagnetic, acesta trebuind utilizat zilnic timp de minim doua luni si se recomanda întodeauna și reducerea microbilor din cavitatea bucala de catre pacient prin igiena orala. Lipsa de motivație de igienă orală a pacientului implică decizia medicului spre anularea tratamentului.

Tratamentul este controversat în literatura de specialitate. "Implantologia Dentară" recomanda ca tratament extracția și inserarea de implante, în schimb Parodontologia recomanda tratamentul conservator de susținere a dinților prin evitarea interventiilor traumatice asupra gingiei si prin imbunatatirea igienei dentare si reducerea  periodica a  inflamatiei osului maxilar cu camp electromagnetic in funcție de evoluția bolii.

Tipuri de tratament[modificare | modificare sursă]

  • Chirurgical, de evitat deoarece orice incizie genereaza retractia accelerata a gingiei conform fiziologiei umane
  • Nechirugical cu rezultate bune daca se repeta la o perioada de timp personalizata, decisa de medicul dentist functie de gradul la recidiva a fiecarui pacient