Paradise, Washington

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paradise
—  Stațiune turistică  —
Paradise, Washington
Paradise, Washington
Paradise se află în SUA
Paradise
Paradise
Paradise (SUA)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°47′03″N 121°44′15″V / 46.78417°N 121.73750°V / 46.78417; -121.7375046°47′03″N 121°44′15″V / 46.78417°N 121.73750°V / 46.78417; -121.73750

Țară Flag of the United States.svg SUA
Stat Flag of Washington.svg Washington
County of Washington[*] Flag of Pierce County, Washington.png Comitatul Pierce, Washington

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Paradise este numele unei stațiuni care se află la aproximativ 1.600 m altitudine pe versantul de sud al Muntelui Rainier din "Mount Rainier National Park" din Washington, Statele Unite ale Americii. Zona se află la granița dintre județele Pierce și Lewis și include "Paradise Valley" și ghețarul Paradise, care este sursa râului Paradise.[1]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Paradise este locația istorică a "Paradise Inn" (construit în 1916),[2] "Paradise Guide House" (construit în 1920) și "Henry M. Jackson Visitor Center" (construit în 1966; înlocuit în 2008; clădirile inițiale au fost demolate în 2009).[3] Hanul "Paradise Inn" este listat în Registrul Național al Locurilor Istorice din SUA.

Centru Henry M. Jackson

În 1931, un teren de golf a fost construit în zonă și în 1936 un teleschi a fost instalat. Acestea au fost adăugate pentru a fi utilizate de către oaspeții de la han.[2] De la 1942 la 1943 Armata Statelor Unite a folosit hanul pentru antrenarea trupelor pentru condiții de iarnă la munte.[2]

Nume[modificare | modificare sursă]

Virinda Longmire a numit Paradise în vara anului 1885 în timp ce ea privea florile sălbatice de pe pajiștile alpine din zonă.[4][5]

Geografia[modificare | modificare sursă]

Paradise este cea mai populară destinație pentru vizitatorii de la "Mount Rainier National Park"[5] 62% din cele peste 1,3 milioane de persoane care au vizitat parcul în anul 2000 au mers la Paradise.[6] Drumul, de la intrarea Nisqually a Parcului Național la Paradise (State Route 706), este unul din puținele drumuri din parc care este deschis pentru automobile în timpul iernii.

Pajişte de flori în apropiere de Paradise.

Particularitate[modificare | modificare sursă]

National Park Service spune că "Paradise este cel mai înzăpedit loc de pe Pământ unde ninsoarea se măsoară în mod regulat".[7][8] 28.5 m de zăpadă au căzut în timpul iernii 1971-1972, stabilind un record mondial pentru anul respectiv. Ninsoare anuală minimă de la Paradise a fost de 8 m în iarna lui 1939-1940, iar stratul de zăpadă maxim a fost de 9.1 m în martie, 1955. Nu au fost efectuate măsurători ale ninsorii între 1943 - 1946, deoarece drumul spre Paradise a fost închis în timpul celui de-al doilea război mondial.[8][9]

Proiecte[modificare | modificare sursă]

National Park Service a efectuat de doi ani o investiție de 30 milioane dolari pentru a efectua lucrările de renovare care vor permite hanului să reziste la un cutremur mare și au înlocuit "farfuria zburătoare".[5] Centrul de vizitatori Henry M. Jackson care are o nouă clădire completează locul istoric. Hanul a fost redeschis în 2008, împreună cu centrul nou de vizitatori. Centru de vizitare vechi a fost demolat în 2009.[10][11]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Stanley Maps. Mt. Rainier National Park [map], Centennial edition, 1 : 30,000. Cartography by Charles B. Kitterman / Kulshan Cartographic Services. (2000) ISBN 0-9662209-4-3.
  2. ^ a b c Barnes, Christine; Pfulghoft, Fred (Photographer); Morris, David (Photographer) (1 aprilie 2002). Great Lodges of the National Parks: The Companion Book to the PBS Television Series. W W West. pp. 48 – 57. ISBN 0-9653924-5-7 
  3. ^ Mt. Rainier National Park Centennial Timeline 1960s”. Mount Rainier National Park Centennial Celebration. National Park Service. 1999. http://www.nps.gov/features/mora_cenn/sixties/sixties.htm. Accesat la 22 mai 2007. „1966: The Paradise Visitor Center (in 1987 dedicated as the Henry M. Jackson Visitor Center), is opened to the public in September.” 
  4. ^ Haines, Aubrey L. (1999) [1962]. Mountain fever : historic conquests of Rainier. Original publisher: Oregon Historical Society; Republished by University of Washington. pp. 81. ISBN 0295978473 
  5. ^ a b c Pitcher, Don (12 iunie 2002). Moon Handbooks Washington. Moon Handbooks (ed. 7th edition). Avalon Travel Publishing. pp. 615–616. ISBN 1566913861 
  6. ^ Mount Rainier National Park Visitor Study Brochure” (PDF). Visitor Services Project. National Park Service. 31 martie 2003. http://www.nps.gov/mora/current/VSP.pdf. Accesat la 22 mai 2007. 
  7. ^ "Superlative geografice", Editura Ion Creangă, București 1978, Silviu Neguț și Ion Nicolae, pagina 249.
  8. ^ a b Mount Rainier National Park - Frequently Asked Questions (U.S. National Park Service)”. National Park Service. created August 4, 2005 modified January 19, 2007. http://www.nps.gov/mora/faqs.htm. Accesat la 22 mai 2007. 
  9. ^ Annual Snowfall at Paradise 1920 to 2002” (PDF). National Park Service. 12 ianuarie 2007. http://www.nps.gov/mora/planyourvisit/upload/annual%20snowfall.pdf. Accesat la 22 mai 2007. 
  10. ^ Carlton Harrell, Debera (11 octombrie 2005). „Mount Rainier's Paradise Inn to undergo a two-year face-lift”. Seattle Post-Intelligencer. http://seattlepi.nwsource.com/local/244142_lodge11.html. Accesat la 22 mai 2007. 
  11. ^ Renée Casavant, Vanessa (8 septembrie 2005). „Paradise Inn to close for two years”. The Seattle Times. http://archives.seattletimes.nwsource.com/cgi-bin/texis.cgi/web/vortex/display?slug=paradiseinn08m&date=20050908. Accesat la 22 mai 2007. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Wilfred Schmoe, Floyd (1 iulie 1999) [1959]. A Year in Paradise: A Personal Experience of Living on Mount Rainier in the Early 1900's (ed. 2nd edition). Mountaineers Books. ISBN 0898866537 

Legături externe[modificare | modificare sursă]