Sari la conținut

Parabioză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Parabioză face referire la o tehnică de laborator utilizată în cercetarea fiziologică, care presupune unirea chirurgicală a două organisme vii astfel încât acestea să dezvolte un sistem fiziologic unic și comun. Prin această abordare, cercetătorii pot studia schimbul de sânge, hormoni și alte substanțe între cele două organisme, permițând examinarea unor fenomene și interacțiuni fiziologice. Parabioza a fost utilizată în diverse domenii de studiu, inclusiv în cercetarea celulelor stem, endocrinologie, studiile privind îmbătrânirea și imunologie.[1][2]

  1. ^ Biju Parekkadan & Martin L. Yarmush (eds). Stem Cell Bioengineering. Chapter 10: "Parabiosis in aging research and regenerative medicine" Artech House 2009 ISBN: 978-1596934023
  2. ^ Zarrow, M. X. Experimental Endocrinology: A Sourcebook of Basic Techniques Academic Press 1964 ISBN: 978-0124143609