Palatalizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Palatalizare, un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Un alt termen folosit pentru a desemna palatalizarea este „muiere”.

În alfabetul IPA palatalizarea se notează cu semnul [ʲ]: [, , ] etc. Când nu există posibilitatea aceasta, se folosesc consonantele cu o liniuță pentru a denota palatalizare: k→k', p→p', g→g' etc.

Palatalizarea poate fi găsită în multe limbi, printre ele fiind limba italiană, norvegiană, rusă. Și în limba română poate fi întâlnit acest fenomen în regionalisme, când consoanele b, p, m, f și v sunt palatalizate sub influența vocalei i care le urmează.

Exemplu din limba română: bade→badʲe (regionalism).

Exemplu din limba rusă: a se compara цеп [ʦɛp] („îmblăciu”) cu цепь [ʦɛpʲ] („lanț”).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980
  • Bynon, Theodora. Historical Linguistics. Cambridge University Press, 1977. ISBN 0-521-21582-X (hardback) or ISBN 978-0-521-29188-0 (paperback).
  • Crowley, Terry. (1997) An Introduction to Historical Linguistics. 3rd edition. Oxford University Press.
  • Pullum, Geoffrey K.; Ladusaw, William A. (1996). Phonetic Symbol Guide. University of Chicago Press. pp. 174, 209 
  • Eckert, Rainer/ Crome, Emilia/ Fleckenstein, Christa: Geschichte der russischen Sprache. Leipzig: Verlag Enzyklopädie 1983.