Pablo Escobar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pablo Escobar
Pablo Escobar Mug.jpg
Pablo Escobar
Date personale
Nume la naștere Pablo Emilio Escobar Gaviria Modificați la Wikidata
Născut 1 decembrie 1949(1949-12-01)
Rionegro, Columbia
Decedat (44 de ani)
Medellín, Columbia
Căsătorit cu Maria Victoria Hena
Copii Juan Pablo Escobar
Manuela Escobar
Cetățenie Flag of Colombia.svg Columbia Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație Capul Cartelului Medellín
Activitate
Cauza plagă împușcată[*]
Alias(uri) El Doctor
El Patrón
Don Pablo
El Señor
The Tzar of the Drugs
Condamnat pentru Trafic și contrabandă de droguri, asasinări, teracte, jafuri, racket, spălare de bani, omoruri, corupție politică
Pedeapsă 60 de ani de detenție
Situația pedepsei Decedat
Prezență online

Pablo Emilio Escobar Gaviria (n. 1 decembrie 1949 – d. 2 decembrie 1993) a fost un celebru baron al drogurilor columbian, care la apogeul carierei sale deținea 80% din traficul de cocaină din SUA.[1][2]

Supranumit „Regele Cocainei ”, el a fost cel mai bogat criminal din istorie, cu o avere netă cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari (în anii 1990) și aproximativ 100 de miliarde de dolari dacă sunt incluși și banii ascunși prin diverse locuri din Columbia.[3][4]

Viața timpurie[modificare | modificare sursă]

Pablo Escobar s-a născut pe 1 decembrie 1949 în Rionegro,[5] Antioquia, Columbia, fiind al treilea din cei șapte copii ai lui Abel de Jesús Dari Escobar, un fermier, și Hermilda Gavíria, profesoară la școala primară.[6] Adolescent fiind, pe străzile din Medellín, Pablo și-a început „cariera” de criminal furând pietre funerare și șlefuindu-le pentru a le revinde contrabandiștilor. Fratele său, Roberto Escobar, neagă acest lucru, susținând că pietrele funerare erau de la proprietarii de cimitire a căror clienți nu mai plăteau pentru îngrijirea mormintelor și că au avut o rudă care a avea o afacere cu monumente.[7] El și-a făcut studiile o scurtă perioadă la Universidad Autónoma Latinoamericana din Medellín.[8][9]

Pablo Escobar a fost implicat în multe activități criminale cu Oscar Bernal Aguirre, făcând escrocherii mărunte de stradă, vânzare de țigări de contrabandă și bilete de loterie false, și furtul de masini.[necesită citare] La inceputul anilor 1970, el a fost hoț și apoi gardă de corp, și a făcut rapid o avere de 100.000 dolari pe răpirea și răscumpărarea un executiv din Medellín, înainte de intrarea în traficul de droguri.[10] Următorul său pas a fost să devină milionar lucrând pentru contrabandistul Alvaro Prieto.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În martie 1976 la vârsta de 26 de ani, Escobar se căsătorește cu Maria Victoria care avea 15 ani. Împreună ei urmau să aibă 2 copii: Juan Pablo și Manuela. Escobar a locuit in proprietatea Hacienda Nápoles și planifica să construiască o citadelă în stil grec lângă el. Construcția citadelei a început, dar nu a fost finalizată niciodată. Fermă, grădina zoologică și cetatea au fost expropriate de către guvern și date la familiilor cu venituri mici în anii 1990 printr-o lege numită extinción de dominio (extinderea domeniului). Proprietatea a fost transformată într-un parc tematic.[11]

Cariera criminală[modificare | modificare sursă]

În 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile sale cu cocaină. Chiar el însuși a condus și un avion de câteva ori, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile spre Statele Unite. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial, contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion și un pilot putea câștiga până la $500.000 per zbor, în dependență de cât de multe droguri reușea să transporte.[12]

Pe parcursul anilor `80 Pablo Escobar devine cunoscut internațional datorită extinderii traficului cu droguri în țări precum SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană. Datorită influenței dobândite, Escobar avea susținerea oficialilor guvernamentali, judecătorilor și politicienilor, cărora obișnuia să le aplice ultimatumul sau acceptă mită sau vor fi asasinați.[13] Cea mai cunoscută aplicare a acestui procedeu a avut loc în campania electorală din 1989, când a ordonat asasinarea a trei din cei cinci canditați la Președinție. Alte acțiuni sângeroase atribuite lui Escobar sunt: bombardarea zborului Avianca 203 și a unei clădiri din Bogota, dar și luarea cu asalt a Tribunalului Suprem Columbian, rezultată în uciderea a mai mult de jumătate din judecători.

Devenit cel mai puternic traficant de droguri din lume, în 1989 revista americană Forbes îi atribuie un profit de 3 miliarde USD,[14] în timp ce cartelul lui Escobar deținea controlul a 80% din piața mondială de cocaină.[15] Datorită banilor, el își clădește o imagine de Robin Hood modern, ajutând săracii construindu-le case, biserici și implicându-se activ în dezvoltarea fotbalului columbian.

În 1991, ca urmare a declanșării unui război “murdar” în capitala Columbiei și în Medelin, Escobar forțează mâna președintelui și reușește să cadă la înțelegere cu autoritățile columbiene. În schimbul a 5 ani de interdicție de a ieși din casă și refuzul extrădării în SUA, el acceptă să renunțe la traficul de droguri și, implicit, la imperiul creat. La doar un an de la sentință, datorită incapacității acestuia de a se ține de promisiuni, guvernul columbian ordona mutarea lui Escobar într-o închisoare de maximă siguranță. În momentul în care armata columbiană a luat cu asalt fortăreața acestuia, descoperă dispariția sa. Urmare a acestui incident a fost implicarea, la cererea autorităților columbiene, a trupelor americane Delta, Seal și Seal Team Six în căutarea, identificarea și capturarea lui Pablo Escobar. Că răspuns, Pablo avea să ofere recompense fiecărei persoane ce va ucide un polițist, un agent american sau a vreunui coordonator al campaniei împotriva sa. În doar două luni, 65 de polițiști sunt executați și 12 bombe artizanale sunt detonate în Medelin și Bogota. Ajunși în pragul disperării, cetățenii lezați de acțiunile lui Escobar formează un grup numit Los Pepes, care vor diminua semnificativ puterea și influență imperiului, prin asasinarea a peste 300 de oameni apropiați lui Escobar.

Observând pericolul iminent, Pablo Escobar încearcă să își scoată din țară familia cu destinația Germania, însă, la implicarea oficialilor americani, Ministrul de Externe german refuză cererea familiei de azil politic și o trimite înapoi în Columbia. Întoarsă din drum, familia lui Escobar este capturată și “întemnițată” într-un hotel din Medelin, în speranța că va fi contactată telefonic de Pablo Escobar. La scurt timp după aflarea veștii, Pablo face primul pas greșit sunând la hotel, dar folosindu-se de mai multe celulare. Datorită unei tehnologii sofisticate aduse din SUA, autoritățile columbiene îl localizează într-o casă din sudul Medelinului.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Membrii „Blocului de Căutare” al colonelului Hugo Martinez celebrează deasupra trupului lui Pablo Escobar pe 2 decembrie 1993. Moartea lui Pablo a încheiat un efort de căutare de 15 luni, care a costat sute de milioane de dolari, și a implicat coordonarea între forțele speciale americane, forțele columbiene și grupuri de voluntari locali

Războiul împotriva lui Escobar s-a încheiat pe 2 decembrie 1993, odata cu uciderea acestuia.

În cei aproape 18 ani in care a condus cel mai mare imperiu al drogurilor, numele de Pablo Escobar este asociat cu uciderea a peste 200 de politiști și 600 de civili. În jur de 25.000 de oameni au fost prezenți la ceremonia funerară a lui Pablo Escobar.[16]

Exhumarea[modificare | modificare sursă]

Corpul lui Pablo Escobar a fost exhumat pe 28 octombrie 2006, la solicitarea unora dintre rudele lui, în scopul de a lua o mostră de ADN pentru a confirma presupusa paternitate a unui copil nelegitim și a elimina orice îndoială cu privire la identitatea organismului care a fost 12 ani îngropat lângă părinții săi. Un video cu aceste momente difuzat de canalul RCN l-a nemulțumit pe fiul său, Juan Sebastián Marroquín (Juan Pablo Escobar), care l-a acuzat pe unchiul său, Roberto Escobar Gaviria și pe nepotul Nicolás Escobar - că ar fi coordonat actul de ”comercializare a morții”.[17][18]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pablo Escobar Gaviria – English Biography – Articles and Notes”. ColombiaLink.com. http://www.colombialink.com/01_INDEX/index_personajes/narcotrafico/escobar_gaviria_pablo_ing.html. Accesat la 16 martie 2011. 
  2. ^ Business (17 ianuarie 2011). „Pablo Emilio Escobar 1949 – 1993 9 Billion USD – The business of crime – 5 'success' stories”. Businessnews.za.msn.com. http://businessnews.za.msn.com/gallery.aspx?cp-documentid=155873587&page=1. Accesat la 16 martie 2011. 
  3. ^ Pablo Escobar”. celebritynetworth.com. http://www.celebritynetworth.com/articles/entertainment-articles/20-richest-drug-dealers-time/#!/1-pablo-escobar-net-worth-30-billion_1083/. 
  4. ^ De la OPULENȚĂ, la DECĂDERE. Ruinele vilei din Caraibe unde "REGELE DROGURILOR" își trăia viața luxoasă | GALERIE FOTO, 25 iulie 2014, Eva David, Evenimentul zilei, accesat la 25 iulie 2014
  5. ^ Independent (London) obituary
  6. ^ Pablo Escobar by Marcela Grajales”. Accents Magazine, Kean University. http://www.kean.edu/~eslprog/accents/2005/page2005_7.html. Accesat la 13 februarie 2010. 
  7. ^ Escobar Seventh Richest Man in the World in 1990”. Richest Person.org. http://www.richestperson.org/colombian-drug-lord-pablo-escobar/. Accesat la 13 februarie 2010. 
  8. ^ Salazar, Alonso. „Pablo Escobar, el patrón del mal (La parábola de Pablo)”. Penguin Random House Grupo Editorial USA, 2012. https://books.google.fr/books?id=oq2hnTHpLW8C&dq=biografia+pablo+escobar+gaviria+estudios&hl=fr&source=gbs_navlinks_s. Accesat la 11 februarie 2015. 
  9. ^ Fox, Ken. „The Private Archives Of Pablo Escobar: Review”. Reviews. TV Guide. http://movies.tvguide.com/private-archives-pablo/review/137624. Accesat la 1 decembrie 2010. 
  10. ^ Colombian Druglord Trying To Turn Wealth Into Respect – Page 2 – Orlando Sentinel”. Articles.orlandosentinel.com. 10 martie 1991. http://articles.orlandosentinel.com/1991-03-10/news/9103080293_1_pablo-escobar-medellin-cartel-cocaine/2. Accesat la 16 martie 2011. 
  11. ^ Ceaser, Mike (2 iunie 2008). „At home on Pablo Escobar's ranch”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7390584.stm. Accesat la 13 februarie 2010. 
  12. ^ Amazing story of how Pablo Escobar came to be the richest crook in history”. The Daily Record. http://www.dailyrecord.co.uk/news/editors-choice/2009/03/16/amazing-story-of-how-pablo-escobar-came-to-be-the-richest-crook-in-history-86908-21201734/. Accesat la 16 martie 2011. 
  13. ^ Pablo Escobar – The Medellin Cartel”. Medellintraveler.com. http://www.medellintraveler.com/escobar.html. Accesat la 16 martie 2011. 
  14. ^ Japan's Tsutsumi Still Tops Forbes' Richest List”. LA Times. 10 iulie 1989. http://articles.latimes.com/1989-07-10/business/fi-2595_1_richest-people. Accesat la 22 februarie 2012. 
  15. ^ Meade, Teresa A. (2008). A history of modern Latin America, 1800 – 2000. Oxford: Blackwell. p. 302. ISBN 1-4051-2050-9. http://books.google.com/?id=actqzFAIIG0C&pg=PA302&dq=escobar+80%25+cocaine+market#v=onepage&q=escobar%2080%25%20cocaine%20market&f=false. Accesat la 6 octombrie 2011 
  16. ^ Loving Pablo, Hating Escobar. Virginia Vallejo
  17. ^ La exhumación de Pablo, Semana. Accesat la 23 februarie 2014
  18. ^ [1], El Tiempo. Accesat la 23 februarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bowden, Mark (2002). Killing Pablo: The Hunt for the World's Greatest Outlaw. Penguin Pub.
  • McAleese, Peter (1993, 2001). No Mean Soldier. Cassell Pub.
  • Mollison, James. The Memory of Pablo Escobar. Chris Boot (2007)
  • Escobar, Roberto. ESCOBAR. Hodder & Stoughton (2009)
  • Garcia Marquez, Gabriel. News of a Kidnapping. Penguin (1998)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pablo Escobar
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Pablo Escobar.