Obicei (psihologie)

Obiceiurile sunt comportamente rutiniere, adică repetate cu regularitate și care tind sa fie efectuate în mod subconștient.[1] [2][3] Obiceiurile sunt adesea neremarcate de către persoana care le are, deoarece o persoană nu are nevoie de autoanaliză pentru a face lucruri de rutină. Obișnuirea este o foarte simplă formă de învățare, în care un organism, după o perioadă de expunere la un stimul, nu mai reacționează la respectivul stimul în mod variat. Într-o anumită măsură, obiceiurile cad sub incidența unui determinism psihologic.[4]
Obiceiul - uzanță socială pentru grup sau individ
[modificare | modificare sursă]Obiceiul constituie o practică sau uzanță socială ori tehnică, fiind o tradiție comună pentru grup și învățată de individ ca o deprindere. Grupul pentru care această tradiție este comună poate fi o societate sau un subgrup al societății[5]. Obiceiul este un concept variabil, făcând parte din bunul simț care a servit drept matrice pentru dezvoltarea unor concepte antropologice ale culturii, mai rafinate și mai tehnice. S-au făcut încercări de a deosebi obiceiurile de datini și moravuri, folosindu-se adjective ca tradițional, spontan, necodificat, sancționat, permanent, care de fapt nu au clarificat conceptul. Unii autori înțeleg obiceiul ca o subdiviziune a datinilor și moravurilor (Charles James Page).
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Butler, Gillian; Hope, Tony. Managing Your Mind: The mental fitness guide. Oxford Paperbacks, 1995
- ↑ Obicei în DEX. Consultat în 9 aprilie 2011.
- ↑ Obișnuință în NODEX. Consultat în 9 aprilie 2011
- ↑ "Habituation." Arhivat în , la Wayback Machine. Animalbehavioronline.com. Consultat în 9 aprilie 2011.
- ↑ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, termenul Obicei, p. 486.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- James Rowland Angell and Addison W. Moore. (1896) "Studies from the Psychological Laboratory of the University of Chicago: 1. Reaction-Time: A Study in Attention and Habit." Psychological Review 3, 245–258.