Sari la conținut

Obicei (psihologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un poster cu obiceiuri bune.

Obiceiurile sunt comportamente rutiniere, adică repetate cu regularitate și care tind sa fie efectuate în mod subconștient.[1] [2][3] Obiceiurile sunt adesea neremarcate de către persoana care le are, deoarece o persoană nu are nevoie de autoanaliză pentru a face lucruri de rutină. Obișnuirea este o foarte simplă formă de învățare, în care un organism, după o perioadă de expunere la un stimul, nu mai reacționează la respectivul stimul în mod variat. Într-o anumită măsură, obiceiurile cad sub incidența unui determinism psihologic.[4]

Obiceiul - uzanță socială pentru grup sau individ

[modificare | modificare sursă]

Obiceiul constituie o practică sau uzanță socială ori tehnică, fiind o tradiție comună pentru grup și învățată de individ ca o deprindere. Grupul pentru care această tradiție este comună poate fi o societate sau un subgrup al societății[5]. Obiceiul este un concept variabil, făcând parte din bunul simț care a servit drept matrice pentru dezvoltarea unor concepte antropologice ale culturii, mai rafinate și mai tehnice. S-au făcut încercări de a deosebi obiceiurile de datini și moravuri, folosindu-se adjective ca tradițional, spontan, necodificat, sancționat, permanent, care de fapt nu au clarificat conceptul. Unii autori înțeleg obiceiul ca o subdiviziune a datinilor și moravurilor (Charles James Page).

  1. Butler, Gillian; Hope, Tony. Managing Your Mind: The mental fitness guide. Oxford Paperbacks, 1995
  2. Obicei în DEX. Consultat în 9 aprilie 2011.
  3. Obișnuință în NODEX. Consultat în 9 aprilie 2011
  4. "Habituation." Arhivat în , la Wayback Machine. Animalbehavioronline.com. Consultat în 9 aprilie 2011.
  5. Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978, termenul Obicei, p. 486.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]