Subconștient

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În psihologie, subconștientul este o parte a conștiinței, care nu se află în atenția conștientă a oamenilor. Cuvântul „subconștient” reprezintă o versiune românizată a cuvântului francez subconscient inventat de psihologul Pierre Janet (1859-1947), care a susținut că sub straturile minții conștiente zace o puternică conștiință pe care el a numit-o minte subconștientă.[1]

Subconștient și psihologie[modificare | modificare sursă]

În sensul strict psihologic, adjectivul este definit ca „operând sau existând în afara conștiinței”.[2]

Locke și Kristof au scris că există o limită a lucrurilor care pot fi ținute în atenția conștientă a oamenilor, deci este necesar să existe un depozit alternativ de cunoștințe și experiențe anterioare ale cuiva, pe care l-au denumit subconștient.[3]

Subconștientul și psihanaliza[modificare | modificare sursă]

Sigmund Freud a folosit prima dată termenul de „subconștient” în 1893[4] și în cartea „Studii asupra isteriei” (1895), iar în 1926 a afirmat:

În opinia lui Freud mintea inconștientă are o voință și un scop propriu care nu sunt cunoscute de mintea conștientă (de unde termenul de „inconștient”) și este un depozit pentru idei, dorințe sau sugestii inacceptabile social, amintiri traumatizante și emoțiile dureroase scoase la suprafață prin mecanismul represiunii psihologice.

Charles Rycroft explică faptul că subconștientul este un termen care „nu a fost folosit niciodată în scrierile psihanalitice”.[5] Peter Gay spune că utilizarea termenului subconștient în loc de inconștient este „o greșeală comună”;[6] într-adevăr, „când [termenul] este folosit pentru a spune ceva freudian, este o dovadă că scriitorul nu l-a citit pe Freud”.[7]

Subconștientul și psihologia analitică[modificare | modificare sursă]

Carl Jung a spus că, din moment ce există o limită a ceea ce se poate afla în atenția conștientă a indivizilor, este necesar un depozit alternativ format din cunoștințele și experiența anterioară ale cuiva.[8]

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Henri F. Ellenberger, The Discovery of the Unconscious (1970)
  2. ^ A Dictionary of Psychology Andrew M. Colman.
  3. ^ Locke, Edwin A.; Kristof, Amy L. (). „Volitional Choices in the Goal Achievement Process”. The Psychology of Action: Linking Cognition and Motivation to Behavior. p. 370. ISBN 9781572300323. Accesat în .  Parametru necunoscut |nume-editor= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |nume-editor2= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |prenume-editor= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |prenume-editor2= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |citat= ignorat (ajutor)
  4. ^ S. Freud, 1893, « Quelques considérations pour une étude comparative des paralysies organiques et hystériques ».
  5. ^ Charles Rycroft, A Critical Dictionary of Psychoanalysis (London, 2nd Ed, 1995), p. 175
  6. ^ Peter Gay, Freud: A Life For Our Time (London 2006), p. 453
  7. ^ Peter Gay (ed.
  8. ^ Jung, Carl (). „Approaching the unconscious”. Man and his Symbols. p. 37. ISBN 0-385-05221-9.  Parametru necunoscut |citat= ignorat (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]