Obicei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Obiceiul este o regulă de conduită ce se formează spontan ca urmare a aplicării ei repetate într-o perioadă de timp relativ îndelungată, într-o colectivitate umană. Obiceiul poate lua forma unor datini, tradiții ori practici cu caracter moral sau religios. În decursul timpului obiceiul a reprezentat modalitatea principală de ordonare a relațiilor sociale și de influențare a acțiunii umane de la începuturile organizării sociale (comuna primitivă) și până în timpurile moderne când au apărut și alte izvoare de drept.

Obiceiul Juridic este considerat ca fiind cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul Juridic este definit ca fiind o normă generală de conduită, exprimată în formă orală, fundamentată pe observarea uniformităților cazurilor petrecute în societate vreme îndelungată. Este propriu societăților cu ritm lent de dezvoltare și transformare, specific societăților vechi. Normele sale se impun încet, ca urmare a aplicării lor îndelungate, până se ajunge să fie generalizate și acceptate de acea comunitate.