Sari la conținut

Nycticebus coucang

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nycticebus coucang
Stare de conservare

Vulnerabil  (IUCN 3.1)[1]
CITES Appendix I (CITES)[2]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primate
Familie: Lorisidae
Gen: Nycticebus
Specie: N. coucang
Nume binomial
Nycticebus coucang
(Boddaert, 1785)
Sunda slow loris range
Sinonime[5][6][7]
  • Bradylemur tardigradus var. B. (Lesson, 1840)
  • Kra Buku (Raffles 1821)
  • Lemur tardigradus Raffles, 1821: (Not Linnaeus, 1758)
  • N. coucang brachycephalus Sody, 1949
  • N. c. buku Robinson, 1917[Note 1]
  • N. c. hilleri Stone and Rehn, 1902
  • N. c. insularis Robinson, 1917
  • N. c. natunae Stone and Rehn, 1902
  • N. Sumatrensis Ludeking, 1867: (nomen nudum)
  • N. tardigradus var malaiana Anderson, 1881
  • N. t. malayanus (Lydekker, 1904)
  • Tardigradus coucang Boddaert, 1785: (no locality)

Nycticebus coucang este un mamifer primat din genul lorișilor, care viețuiește în zona Asiei de Sud-Est, Indonezia, Malaezia, Thailanda și Singapore.

Specia este pe cale de dispariție, fiind categorisită de IUCN ca fiind o specie vulnerabilă. Ea este în pericol din cauza creșterii lorișilor drept animale de companie și comercializarea lor. O altă cauză este dispariția, distrugerea și defrișarea habitatului.

  1. ^ Robinson a folosit denumirea „buku” în 1917, citând Ruffles 1821;[3]buku”, însă, nu se referea inițial la loriși.[4]
  1. ^ Nekaris, A. & Streicher, U. (). Nycticebus coucang. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2010.4. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în . 
  2. ^ UNEP-WCMC. „CITES species database: Nycticebus coucang. UNEP-WCMC Species Database. Accesat în . [nefuncțională]
  3. ^ Robinson, H.C. (). „On three new races of Malayan mammals” (PDF). Journal of the Federated Malay States Museums. 7: 101–105. 
  4. ^ Groves 1971, p. 50.
  5. ^ Groves 2005, p. 122.
  6. ^ „Table 2 b: taxonomic names and synonyms used by several authors: genus, species, subspecies, populations” (PDF). Loris and potto conservation database. loris-conservation.org. . p. 3. Accesat în . 
  7. ^ Chasen 1940, pp. 88–89.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]