Nanofibră
Nanofibrele se definesc ca fibre având diametrul sub 1000 nm nanometri. Ele pot fi produse prin polimerizare și electrofilare. Nanofibrele de carbon sunt fibre grafitizate produse prin sinteză catalitică. Exemple de polimeri naturali includ colagen, celuloză,fibroină de mătase, keratină, gelatină și polizaharide, cum ar fi chitosan și alginat.[1][2] Lanțurile polimerice sunt conectate prin legături covalente.[3] Diametrul nanofibrelor depinde de tipul de polimer utilizat și de metoda de producție.[4] Toate nanofibrele polimerice sunt unice pentru raportul lor mare suprafață-volum, porozitate ridicată, rezistență mecanică apreciabilă și flexibilitate în funcționalizare în comparație cu omologii lor din microfibră.[1][2][5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Vasita, R.; Katti, D. (). „Nanofibers and their applications in tissue engineering”. Int J Nanomed. 1 (1): 15–30. doi:10.2147/nano.2006.1.1.15. PMC 2426767
. PMID 17722259.
- ^ a b Khajavi, R.; Abbasipour, M.; Bahador, A. (). „Electrospun biodegradable nanofibers scaffolds for bone tissue engineering”. J Appl Polym Sci. 133 (3): n/a. doi:10.1002/app.42883.
- ^ Teraoka, Iwao (). Polymer Solutions: An Introduction to Physical Properties. John Wiley & Sons, Inc. ISBN 978-0-471-22451-8.
- ^ Reneker, D.; Chun, I. (). „Nanometre diameter fibres of polymer produced by electrospinning”. Nanotechnology. 7 (3): 216–223. Bibcode:1996Nanot...7..216R. doi:10.1088/0957-4484/7/3/009.
- ^ Li, D.; Xia, Y. (). „Electrospinning of nanofibers: reinventing the wheel?”. Adv Mater. 16 (14): 1151–1170. doi:10.1002/adma.200400719.
Legături externe[modificare | modificare sursă]