Sari la conținut

Mănăstirea Matejče

42°06′32″N 21°33′11″E (Mănăstirea Matejče) / 42.1089°N 21.5531°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Matejče
Informații generale
Confesiuneortodoxă sârbă
HramAdormirea Maicii Domnului
Țara Macedonia de Nord Modificați la Wikidata
LocalitateMatejče, comuna Lipkovo, Macedonia de Nord
comună[*]​ Opština Lipkovo[*][[Opština Lipkovo (local administrative unit (opština) in North Macedonia)|​]]
Coordonate42°06′32″N 21°33′11″E ({{PAGENAME}}) / 42.1089°N 21.5531°E
Date despre construcție
Stil arhitectonicArhitectură bizantină  Modificați la Wikidata
CtitorȘtefan Uroș al V-lea
Istoric
Perioadă construcție1357
Localizare
Mănăstirea Matejče se află în Macedonia de Nord
Mănăstirea Matejče
Mănăstirea Matejče
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (în sârbă Манастир Пресвете Богородице), cunoscută în mod obișnuit sub numele de Matejče (Матејче) sau Matejić (Матејић), este o mănăstire ortodoxă sârbă din secolul al XIV-lea, situată în satul Matejče de pe versanții munților Skopska Crna Gora, în apropierea orașelor Skopje și Kumanovo. Populația satului este formată din albanezi musulmani (89%) și sârbi ortodocși (10%), potrivit recensământului din 2002.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unei biserici grecești bizantine mai vechi, construită în anii 1057-1059, după cum reiese din inscripțiile grecești păstrate.[1][2] A fost menționată pentru prima dată în anul 1300 într-un act emis de regele sârb Ștefan Milutin (1282–1321). La mijlocul secolului al XIV-lea, țarul sârb Ștefan Dușan (1331–1355) a început reconstrucția mănăstirii, pe care a încheiat-o în 1357 fiul său, Ștefan Uroș al V-lea (devenind ctitoria sa). Monede emise de Ștefan Uroș au fost găsite în aceste locuri.[3] Isaia sârbul și Vladislav Gramatik au trăit în acestă mănăstire. Acoperișul bisericii a fost înlăturat de otomani în secolul al XVIII-lea și așezat pe Moscheea Eski din Kumanovo, după care s-a deteriorat. În anii 1926–1934 mănăstirea a fost restaurată.

Biserica mănăstirii este concepută în formă de cruce (la fel ca și Mănăstirea Marko și Mănăstirea Banja)[4] și are un exonartex asemănător cu cel al Mănăstirii sârbe Hilandar de la Muntele Athos.[5] Pereții bisericii au fost pictați în anii 1356–1357.[6]

Mănăstirea a fost ocupată de insurgenții albanezi și folosită ca bază militară în timpul conflictului din Republica Macedonia (2001).[7][8] Patriarhul sârb Pavle a trimis o scrisoare către ONU în care a atras atenția cu privire la distrugerea mănăstirilor sârbe din Kosovo și la pericolul de distrugere a mănăstirilor din Macedonia de Nord.[9] Exteriorul bisericii nu a fost deteriorat, dar mobilierul din interior a fost incendiat și obiectele de cult au fost furate.[9] Localnicii sârbi au părăsit regiunea în timpul conflictului.

Galerie

[modificare | modificare sursă]
  • Frescă profanată (sec. al XII-lea)
    Frescă profanată (sec. al XII-lea)
  • Frescă profanată (sec. al XII-lea)
    Frescă profanată (sec. al XII-lea)
  • Hristos se adresează femeilor din Ierusalim (1348-1352)
    Hristos se adresează femeilor din Ierusalim (1348-1352)
  • Viața Maicii Domnului, logodna Mariei cu Iosif, Buna Vestire (1348-1352)
    Viața Maicii Domnului, logodna Mariei cu Iosif, Buna Vestire (1348-1352)
  • Pregătirea Crucii (1348-1352)
    Pregătirea Crucii (1348-1352)
  • Sfinții Petru și Pavel predicând la Roma (1348-1352)
    Sfinții Petru și Pavel predicând la Roma (1348-1352)
  • Răstignirea (1348-1352)
    Răstignirea (1348-1352)
  • Ciclul Faptele Apostolilor - Sfântul Petru predicând în Ierusalim (1348-1352)
    Ciclul Faptele Apostolilor - Sfântul Petru predicând în Ierusalim (1348-1352)
  • Ciclul Sinoadele Ecumenice - Sinodul țarului Ștefan (1348-1352)
    Ciclul Sinoadele Ecumenice - Sinodul țarului Ștefan (1348-1352)
  • Acatistul Maicii Domnului, Condacul al 5-lea (1348-1352)
    Acatistul Maicii Domnului, Condacul al 5-lea (1348-1352)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Radoslav M. Grujić : PRAVOSLAVNA SRPSKA CRKVA”. Svetosavlje.org. Accesat în . 
  2. ^ Marković 1920.
  3. ^ „Novac Cara Stefana Urosa V Nejakog (1355-1371)” (PDF). Ubs-asb.com. Accesat în . 
  4. ^ Abstracts of Papers. 1–9. Byzantine Studies Conference. . p. 37. 
  5. ^ Воjислав Ђурић (). Dečani i vizantijska umetnost sredinom 14 veka: Medjunarodni naučni skup povodom 650 godina manastira Dečana septembar 1985. Primljeno na 9 skupu Odeljenja istorijskich nauka, održanom 25. novembra 1987 ; Ured. Vojislav J. Djuric. Српска академиj наука и уметности. 
  6. ^ Richard Hamann-Mac Lean; Horst Hallensleben (). Die Monumentalmalerei in Serbien und Makedonien: Grundlegung zu einer Geschichte der mittelalterlichen Monumentalmalerei in Serbien und Makedonien. W. Schmitz. p. 34. 
  7. ^ „ISTORIJSKA SANSA DA SRBI I ALBANCI POSTIGNU SPORAZUM” (PDF). Rastko.rs. Accesat în . 
  8. ^ „Vreme 540 - Eksplozija krize u Makedoniji: Rat i(li) mir”. Vreme.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b „NATO Secretary-General and responded to Patriarch Pavle : The village was demolished, and the Church intact in Matejevac”. Arhiva.glas-javnosti.rs. Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mănăstirea_Matejče&oldid=16050858