Mytilus galloprovincialis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mytilus galloprovincialis
Mytilus galloprovincialis shell.jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Mollusca
Clasă: Bivalvia
Subclasă: Pteriomorphia
Ordin: Mytiloida
Familie: Mytilidae
Subfamilie: Mytilinae
Gen: Mytilus
Specie: M. galloprovincialis
Nume binomial
Mytilus galloprovincialis
Lamarck, 1819

Mytilus galloprovincialis, denumită uneori scoica mediteraneană, este cea mai comună specie de bivalve din zonele infralitorale stâncoase ale Mării Negre. Este foarte consumată și a fost cultivată din timpuri vechi. Este o specie importantă pentru industria pescuitului, fiind folosită ca momeală.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Poate fi întâlnită pe arii extinse mai jos de zona de spălare a valurilor, dar și la adâncimi de 30–40 m, până la 55 metri, pe funduri sedimentare agățată de alte scoici sau obiecte solide cu ajutorul unor fire subțiri numite bissus. Se hrănește cu plancton filtrat din apa de mare și resturi organice.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Cochilia este mare, relativ subțire, foarte rezistentă, ascuțită. Scoica are formă sfenoidă, cu lungimea de 60–80 mm, lățime 40 mm și grosime 35 mm. Suprafața cochiliei este aproape netedă, marcată de striurile de creștere. Culoarea este neagră, albastră sau galben-brun cu linii radiare de culoare închisă, în interior este alb sidefie. Animalul este galben, cu piciorul puternic, în formă de limbă, colorat brun-violet. Valvele pot ajunge la 7–9 cm și au culoarea neagră-albăstruie sau brună.[1]

Producție[modificare | modificare sursă]

  • Producție (UE-2007) – 306.934 t (2007).
  • Valoare (UE-2007) – 86.265.000 € (2006).

Principalele țări producătoare: Spania, Italia.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mytilus galloprovincialis

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dan Manoleli, Teodor Nalbant: Viața în Marea Neagră, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976