Mutasarifatul Ierusalim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harta Siriei Otomane, după Cuinet (1896), incluzând Libanul și Palestina

Mutasarifatul Ierusalim (în turcă:Kudüs-i Șerif Mutasarrıflığı), în arabă:متصرفية القدس الشريف, cunoscut și ca Sangeacul Ierusalim (în turcă:Kudüs Sancağı) a fost un district al Imperiului Otoman în Palestina, având un statut administrativ special începând din anul 1872.[1] Sangeacul cuprindea Ierusalimul, Beth Lehem, Hebron, Jaffa, Gaza și Beer Sheva. În ultima perioadă a dominației otomane, Mutasarifatul Ierusalim împreună cu Sangeacul Nablus și Sangeacul Akka au început sa fie denumite Siria de Sud sau Palestina

Districtul a fost creat în anul 1841 când a fost separat de Damasc și pus sub conducerea directă a Constantinopolului. În 1872 marele vizir Mahmud Nedim Pașa a decis crearea aici a unui district aparte - vilaietul sau Elayet Ierusalim, care a inclus, alături de Sangeacul Ierusalim, și Mutasarifatul (Sangeacul) Akka, precum și Mutasarifatul (Sangeacul) Nablus. Decizia se putea explica prin interesul crescând al puterilor europene în această regiune și nevoia de a întări granița Imperiului cu viceregatul sau khedivatul Egiptului. Dar, după numai două luni, puterea otomană a hotărât separarea din nou a sangeacurilor Akka și Nablus și alipirea lor la Vilayetul Beiruth, lăsând Mutasarifatul Ierusalim cu statutul pe care îl avuse. În anul 1906 a fost anexată la Sangeacul Ierusalim o enclavă numită Kaza Nazaret, pentru a asigura un permis unic de turism pentru pelerinii creștini.

În 1917 în cursul Primului Război Mondial regiunea a fost cucerită de forțele Antantei, de fapt cele britanice, și administrația otomană a fost înlocuită cu Administrația Teritoriilor Ocupate de la Inamic (OETA South). Aceasta din urmă cuprindea fostele sangeacuri otomane Ierusalim, Nablus și Akka. Administrația militară britanică a fost înlocuită în 1920 de administrația civilă britanică, iar in anul 1923 de cea a Palestinei mandatare[ Elita regiunii consista din conducerea religioasă, moșieri și funcționari arabi de vază ai societății civile otomane. Statutul politic al Mutasarifatului Ierusalim a devenit la vremea respectivă unic în tot Imperiul Otoman, deoarece districtul era pus sub directa autoritate a sultanului din Istanbul. Circa 84% din locuitori erau musulmani arabi. In sate locuiau țărani, iar orașele erau locuite de comercianți, meșteșugari, proprietari de pământuri și schimbători de valută.

Surse suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Johann Büssow Hamidian Palestine:Politics and Society in the District of Jerusalem 1872-1908,Brill, Leiden, Boston, 2011

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ J.Büssow 2011 p.41