Motor cu aprindere prin scânteie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Car ignition system.svg

Termenul de motor cu aprindere prin scânteie se referă de obicei la motoarele cu ardere internă, în special motoarele pe benzină. La motorul cu aprindere prin scânteie inițierea procesului de ardere a amestecului aer-combustibil se face în interiorul camerei de ardere cu o scânteie de la o bujie. Termenul contrastează cu motoarele diesel cu aprindere prin compresie, unde căldura generată de compresie este suficientă pentru a iniția procesul de ardere.

Cei 4 timpi de funcționare a motorului sunt:

Timpul 1 – Admisia Timpul 2– Comprimarea
    Admisia amestecului carburantului în cilindrul motorului, are drept scop umplerea cilindrului cu amestec carburant şi se efectuează prin deplasarea pistonului de la punctul mort interior la punctul exterior.

     Prin deplasarea pistonului, în cilindru se creează o depresiune datorită căreia, aerul atmosferic este absorbit prin camera de amestec a carburatorului. Aici întâlneşte benzina care ajunge printr-un tub, o vaporizează şi se formează amestecul carburant.

     Ca urmare a depresiunii create în cilindru, pe tot parcursul admisiei presiunea amestecului carburant este ceva mai mică decât presiunea atmosferică, adică 0,75-0,95 daN/cm2, iar temperatura creşte la circa 373°K. Temperatura amestecului creşte datorită gazelor arse neevacuate şi a pieselor încălzite ale motorului.

  Amestecul carburant este comprimat, progresiv până când pistonul ajunge la punctul mort interior, ocupând numai volumul camerei de compresie.

  Ca urmare, presiunea amestecului carburant se ridică la 5-10 daN/cm2, iar temperatura ajunge la 500-600°K.

    Cu puţin înainte ca pistonul să ajungă la un punct mort interior o scânteie electrică dată de bujie, aprinde amestecul şi astfel are loc arderea rapidă, sub formă de explozie.

După ardere rezultă gaze cu o presiune de 25-40 daN/cm2 şi temperatură de 2273-2573°K.

Timpul 3 – detenta sau destinderea gazelor Timpul 4 – evacuarea gazelor de ardere
Este procesul prin care gazele care au rezultat în urma arderii îşi măresc volumul şi astfel deplasează pistonul de la punctul mort interior la punctul mort exterior.

   Pe tot acest parcurs, ambele supape închid orificiile respective, iar gazele de ardere, prin destinderea lor, dau naştere la o forţă care acţionează asupra pistonului şi prin bielă se transmite la arborele motor.

  Acesta este timpul motric, cursa motrică sau utilă, care produce lucru mecanic necesar funcţionării motorului.

La sfârşitul detentei presiunea gazelor scade, ajungând la 2-4 daN/cm2, iar temperatura este de 1073-1273°K.

Cu puţin înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort exterior se deschide supapa de evacuare şi începe evacuarea care are loc până la sfârşitul cursei

Este procesul care are loc în timp ce pistonul se deplasează de la punctul mort exterior la punctul mort interior.

Orificiul de evacuare este deschis de supapa respectivă, iar cel de admisie este închis, ceea ce permite ieşirea gazelor din cilindru.

În timpul evacuării, presiunea gazelor arse este de 1,1-1,25 daN/cm2, iar temperatura este de cca 873-1073°K.

Cu puţin înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort interior, supapa de admisie se deschide şi începe admisia cu avans, pentru ciclul următor.