Mircea Marian

Date personale
Mircea Marian

Născut	29 decembrie 1938 Baia Mare
Decedat	1 ianuarie 1998 (59 de ani) Baia Mare
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Operă de debut	Povestiri oarecum ciudate
Modifică date / text

Mircea Marian (n. 29 decembrie 1938, Baia Mare – d. 1 ianuarie 1998, Baia Mare) a fost un prozator, dramaturg și publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 29 decembrie 1938, la Baia Mare. A primit la naștere prenumele Mircea René-Vasile. A fost fiul medicului Teodor Marian și al Alicei Marian, născută Babcsàk. A urmat școala primară (1941-1949) și Liceul „Gheorghe Șincai” (1949-1954) la Baia Mare. A fost licențiat al Facultății de Științe Juridice a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1961.^[1]

După terminarea studiilor a fost numit secretar literar la Teatrul Dramatic din Baia Mare, funcție deținută până la moartea sa, din 1985 fiind și directorul instituției. Deși jurist ca formație, și-a dedicat întreaga activitate profesională teatrului: a fost un talentat scriitor, un gazetar, un om politic neangajat, dar cu reale convingeri democratice.^[2] A colaborat la diverse reviste din țară: Tribuna, Convorbiri literare, Steaua, România literară, Apostrof, Vatra etc. Piesele sale de teatru (inclusiv cele pentru copii și pentru teatrul de păpuși) au fost reprezentate de teatre din Polonia (Szczecin), Cehia (Praga), Timișoara, Brașov, Galați, Baia Mare. A fost tradus în limbile polonă și maghiară.^[3]

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

M. Braga, Steaua, nr. 5, 1970;
D. Rebreanu, Tribuna, nr. 12, 1970;
Al. I. Friduș, Iașul literar, nr. 3, 1971;
I. Vlad, Tribuna, nr. 38, 1975;
V.F. Mihăescu, Luceafărul, nr 41, 1975;
Silvia Urdea, Vatra,, nr. 12, 1975;
I. Cocora, Tribuna, nr. 25, 1982;
D. Kivu, Teatrul, nr. 3, 1982;

D. Chirilă, Familia, nr. 3, 1985;
I. Cocora, Tribuna, nr. 15, 1985;
C. Cubleșan, Tribuna, nr. 25, 1985;
A. Cosmuța, Familia, nr. 3, 1985;
M. Ghițulescu, Steaua, nr. 12, 1988;
M. Em. Morariu, Teatrul, nr. 1, 1989;
V. Tașcu, Flacăra, nr. 8, 1989;
D. Chirilă, Familia, nr. 1, 1989.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Noaptea, nuvele, Cluj-Napoca, 1975;
Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari, Cluj-Napoca, 1978 și 1992
Pepsi Cola 38̊, povestiri, București, 1979;
Iubire în septembrie, roman, Cluj-Napoca, 1984;
Love Story la Paris, Baia Mare, 1990;
Portret de familie cu crizanteme, roman, Baia Mare, 1993;
Ninge în Spania la Alicante, roman, Cluj-Napoca, 1994;
Filiera: cronica unei veri într-un oraș din Nord, Baia Mare, 1995;
Cine a găsit scrisoarea pierdută, Baia Mare, 1996.

Antologii[modificare | modificare sursă]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Note[modificare | modificare sursă]

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Mircea Marian.

^ Aurel Sasu, Dicționarul biograﬁc al literaturii române, vol. II (M-Z), Pitești, 2006, p. 44.
^ Valeriu Achim, Scrieri în timp 1946-2003, Baia Mare, 2003, pp. 394-395.
^ Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul Scriitorilor Români, vol. III (M-Q), Albatros, București, 2001, p. 83.

[1] Aurel Sasu, Dicționarul biograﬁc al literaturii române, vol. II (M-Z), Pitești, 2006, p. 44.

[2] Valeriu Achim, Scrieri în timp 1946-2003, Baia Mare, 2003, pp. 394-395.

[3] Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul Scriitorilor Români, vol. III (M-Q), Albatros, București, 2001, p. 83.

[1]

[2]

[3]