Mircea Hoinic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Hoinic

Mircea Hoinic (n. 11 septembrie 1910, Cernăuți; d. 19 martie 1986, Timișoara) a fost un compozitor, dirijor de cor și profesor de muzică român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mircea Hoinic s-a născut la data de 11 septembrie 1910 în orașul Cernăuți. După absolvirea studiilor elementare la Liceul Aron Pumnul din Cernăuți, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți și ale Consrevatorului de Muzică din București.

A luptat în cel de-al doilea război mondial, fiind rănit pe frontul din Rusia. După război, a devenit profesor de Teoria muzicii și Solfegiu la Conservatorul de Muzică din Timișoara (1946). S-a căsătorit cu Galina Jurba (Hoinic) în anul 1947.

Lucrează apoi ca violoncelist (1950-1960) și dirijor (1951-1972) al Orchestrei Filarmonicii „Banatul”. A fost ales ca membru al Uniunii Compozitorilor din România, înființând și conducând corul Filarmonicii „Banatul” (1951-1972) și corul de cameră Cantilena (1972-1978).

Compozitorul Mircea Hoinic a încetat din viață la data de 19 martie 1986 în orașul Timișoara. În prezent, o stradă din municipiul Timișoara poartă numele său.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Printre compozițiile lui Mircea Hoinic menționăm următoarele:

  • Divertisment pentru Orchestră de Coarde (1954)
  • Concert pentru Violoncel și Orchestră (1957)
  • Suita concertantă pentru Flaut și Orchestră de Coarde (1959)
  • Suitele No.1 și 2 pentru baletul „Colorado” (1960)
  • Muzică de teatru pentru „Mugurel și Floricica Albastră” (1961)
  • Simfonia 1 (1968)
  • „Schiță la o Frescă” pentru Orchestră (1970)
  • Simfonia 2 (1976)