Mioara Mincu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Mincu.
Mioara Mincu
Dr Mioara Mincu.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Dr. Mioara Mincu, fotografie din colecția personală a familiei.

Mioara Mincu, născută Slăniceanu (n. 10 februarie 1933, Conțești, județul Dâmbovița – d. 2 februarie 2008, București) a fost medic primar și doctor în Medicină Socială și Sănătate Publică, pedagog și publicist. A fost în fruntea mișcării feministe din România și în anul 1992 a pus bazele Confederației Naționale a Femeilor din România (CNFR), organizație a cărei Președinte executiv a fost până în 2008. Dr. Mioara Mincu a fost membră a Centrului Demografic al OMS, a birourilor UNICEF și UNESCO și membră a S.M.S.P.R.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mioara Mincu s-a născut la 10 februarie 1933 în satul Conțești, județul Dâmbovița, fiind fiica Elenei (Duța) și a lui Ion Slăniceanu. A învățat la școala primară care-i va purta mai târziu numele, din satul natal. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de literatură „Mihail Eminescu” din București dar, după un an de studii a abandonat literatura în favoarea medicinei. A absolvit „Institutul de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (actualmente Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București), promoția 1958.

A fost căsătorită cu dr. Mircea Rădulescu, apoi cu dr. Petre Mincu. A avut doi fii, pe George Mihail Mincu Rădulescu și pe Alexandru Ioan Mincu.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Asistent universitar la catedra de Sănătate Publică a UMF și director al policlinicii Stela, apoi director policlinica Batiștei și director al spitalului Ion Cantacuzino din Bucuresti (1981-1989). Medic sef al sectorului II din București (1979-1983). Medic primar și doctor în Medicină Socială și Sănătate Publică, în urma susținerii tezei: “Educația sanitară pentru tineri” (conducător științific, prof. dr. V. Coroi, UMF, 1977).

A propagat educatia sanitară în presă (Magazin, Știință și Trehnică, Femeia, Sănătatea, Luceafărul etc.) și la Radio România.

A fost în fruntea mișcării feministe din România. În anul 1992 a pus bazele Confederației Naționale a Femeilor din România (CNFR) al cărei organizații a fost Președinte executiv, pană în 2008.

În 1990 a fost inițiatoare și directoare a Școlii Sanitare Postliceale “Carol Davila” din București, școală de 3 ani pentru asistenți medicali în calificările: medicină generală, farmacie și balneofiziokinetoterapie și recuperare.

La propunerea Școlii Sanitare Postliceale "Carol Davila" și a Confederației Naționale a Femeilor din Romania (CNFR), și din initiativa Mioarei Mincu, Generalul dr. Carol Davila a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, în anul 2003, la 175 de ani de la nașterea sa[1].

Membră a Centrului Demografic al OMS, al birourilor UNICEF și UNESCO. Membră a S.M.S.P.R.

In anul 1996 a inceput construirea unui Centru de Cultura si Sanatate in satul natal Contesti.

Începând cu anul 1993 a organizat în fiecare an în luna octombrie manifestarea Ziua Tărăncii [2].

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

  • Albu, Roxana Maria, Bistriceanu, Valeriu și Mincu, Mioara: Anatomia si Fiziologia omului, Ed. Universul.
  • Constantinescu, Mircea și Mincu, Mioara: "Chirurgie".
  • "Culegere de teste admitere", coordonator; "Dicționar de termeni medicali", coautor: As. Letiția Morariu; "Medicina internă, specialități înrudite și terapii paliative", " Neurologie si psihiatrie", coautori: Dr. Gh. Vuzitas, Dr. A. Anghelescu; "Ce trebuie să știe tinerii", coordonator.
  • Curs de limba germană pentru învățământul medical[3].

A publicat “Sănătea femeii” – 100 de întrebări și răspunsuri (2 volume Ed. Medicală, 1989); “Mondo Femina” (1992), dicționar al femeilor celebre din România, lucrare sponsorizată de Guvernul României pentru a fi transmisă prin Ministerul Afacerilor Externe MAE la Ambasadele din toate Țările (cvadrilingvă, 2 volume); " Sănătatea Mileniului III" (Editura Carol Davila) [4].

După moartea sa, activitatea Scolii Sanitare Postliceale Carol Davila si a CNFR a fost dusă mai departe de Fundația Umanistă Dr. Mioara Mincu, înființată în 2009.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

  • Începând din anul școlar 2012-2013 școala din comuna Contesti, județul Dâmbovița a primit numele de „Școala cu clasele I-VIII Dr. Mioara Mincu”[5]
  • Din anul scolar 2014-2015 își va deschide activitatea Liceul Teoretic Dr. Mioara Mincu, București.

Critici[modificare | modificare sursă]

În februarie 2005 a apărut în „Evenimentul Zilei” un articol în care în Școala Sanitară „Carol Davila” din București, condusă de Dr. Mincu, ar fi existat o rețea de eliberări de diplome de absolvire pe bază de mită[6].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ http://www.totpal.ro/ziua+mondiala+a+femeii+din+mediul+rural[nefuncțională]
  3. ^ Mincu, Mioara, Dorian, Nadia și Albescu, Ioan Silviu: Curs de limba germană pentru învățământul medical, Sofitech, București, 1998, ISBN: 973-98230-3-3.
  4. ^ Mihailide, Mihail: Medici-scriitori și publiciști români - Dicționar biobibliografic, Ed. Viața Medicală Românească, 2003.
  5. ^ „Școala cu clasele I-VIII Dr. Mioara Mincu”, www.institutii-publice.org/judetul-dambovita/comuna-contesti.html Accesat: 12 februarie 2014.
  6. ^ Barascu, Magda și Neamu, Daniel: Spagă la școala de asistente, Evenimentul Zilei, Vineri, 25 februarie 2005, www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1239198-spaga-scoala-asistente.htm Accesat: 12 februarie 2014.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]