Max Eisikovits
| Mihai Max Eisikovits | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Blaj, Austro-Ungaria[2] |
| Decedat | (74 de ani)[1] Cluj-Napoca, România[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Premiul de Stat al Republicii Populare Române () |
Modifică date / text  | |
Mihai Max Eisikovits, în maghiară Mihály Miksa Eisikovits, (n. , Blaj, Austro-Ungaria – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor idiș, din România.[3]
A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.[3]
Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Înainte de 1948 a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. La Timișoara l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Cluj. La Cluj i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu. În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.[4] În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[5]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian, Editura Muzicală, București, 1966;
- Polifonia barocului, Editura Muzicală, București, 1980;
- Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures, Sepher-Hermon Press, New York, 1980.
- Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956
- Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966
- Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian)
- Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975
- Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Eisikovits Mihály, accesat în
- ^ a b Hungarian Theatre Museum and Institute
- ^ a b Max Eisikovits
- ^ http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf
- ^ ibid