Sari la conținut

Mișcarea stahanovistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexei Grigorievici Stahanov cu un coleg miner
Medalie pentru stahanoviști
Insignă Stahanovist

Termenul stahanovism provine de la minerul sovietic Aleksei Stahanov[1] (în rusă Алексе́й Григо́рьевич Стаха́нов) (1906-1977) care, în noaptea de 30 spre 31 august 1935, a depășit planul de muncă de peste 7 ori, extrăgând 102 tone de cărbune din mina Țentralnaia Irmino, față de norma obișnuită de 14 tone/schimb. De atunci, propaganda comunistă⁠(d) l-a folosit pe Stahanov drept exemplu. În istoria și iconografia sovietică, un stahanovist (стахановец) este cel care urmează exemplul lui Aleksei Grigorievici Stahanov: angajarea la o muncă foarte grea, cu o înaltă eficiență⁠(d) la locul de muncă, depășirea cu mult a normei de producție.

Pe 14 noiembrie 1935 s-a ținut prima Conferință Interunională a Stahanoviștilor, în care Stahanov și colegii săi și-au expus metodele de muncă și au dat amănunte despre câștigurile mai mari ce pot fi obținute prin raționalizarea muncii.

Metoda sovietică de „întrecere stahanovistă”, adică de muncă extenuantă pentru a putea fi evidențiat ca „Fruntaș în producție” a fost adoptată și în Republica Populară Română, drept care, în 1951, a fost elaborată Hotărârea Comitetului Central al PMR cu privire la Stahanovism.

  1. ^ „Alexei Stakhanov, în TIME, Dec. 16, 1935”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikisursă
Wikisursă