Megachiroptere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Megachiroptera)
Salt la: Navigare, căutare
Megachiroptere
Fosilă: oligocen–prezent
Flughund-klein-ZOOM.jpg
Calongul sau câinele-zburător (Pteropus vampyrus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Chiroptera
Subordin: Megachiroptera sau Yinpterochiroptera
Dobson, 1875
Familie: Pteropodidae
Gray, 1821
Subfamilii

Nyctimeninae
Cynopterinae
Harpiyonycterinae
Macroglossinae
Pteropodinae
Rousettinae
Epomophorinae

Megachiropterele (Megachiroptera) sau liliecii frugivori este un subordin de chiroptere, care cuprinde lilieci frugivori (care se hrănesc în special cu fructe) de talie în general mare, ce au un bot alungit și asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii, în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Filipine, insulele Havai.

Ca dimensiuni sunt foarte mari. Există însă și specii de talie mică ca și microchiropterele, în general. Calongul sau câinele-zburător (Pteropus vampyrus), răspândit în insulele Iava, Sumatra, Banda și Timor, este cel mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m.

Megachiropterele au scoica urechii externe simplă ca un cornet, iar pielea din jurul nărilor nu formează cute. Lipsite de facultatea de ecolocație, megachiropterele (cu excepția speciilor genului Rousettus) au văzul și mirosul foarte bine dezvoltate.

La membrele anterioare poartă gheară și al doilea deget, nu numai primul. Degetul II al membrelor anterioare își păstrează o oarecare independență și are întotdeauna 3 falange. Coada lor este foarte scurtă sau lipsește.

Ca urmare a regimului alimentar frugivor dentiția se modifică mult: molarii au tuberculii rotunjiți și mult tociți, numărul dinților se reduce, capătă spații libere între ei și se uniformizează cu excepția caninilor care rămân dezvoltați; crestele în formă de W sunt absente. Limba este prevăzută cu papile cornoase și servește ca organ de perforație sau de sugere.

Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. Macroglossus și Megaloglossus au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen.

Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup.

Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor și-și recunosc stăpînii.

Unii liliecii frugivori (Hypsignathus monstrosus, Epomops franqueti, Myonycteris torquata, Rousettus aegyptiacus) pot fi gazdele naturale pentru o serie de virusuri (virusul Ebola, virusul Marburg etc) care provoacă boli fatale la oameni și animale domestice.

Sistematica[modificare | modificare sursă]

Cele 186 de specii ale ordinului sunt cuprinse într-o singură familie bine delimitată, Pteropodidae (= Pteropidae), împărțită în 44-46 genuri și șapte subfamilii.

FAMILIA PTEROPODIDAE

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor, vol. V - Mamifere zburatoare. Editura Academiei Române, București 2011
  • Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962.
  • Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967.
  • Ronald M. Nowak. Walker's Bats of the World. 1994
  • Ronald M. Nowak. Walker's Mammals of the World. Volume I. Johns Hopkins University Press, 6th edition, 1999
  • В. Е. Соколов. Систематика млекопитающих. Москва, "Высшая школа", 1979

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Megachiroptera
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Megachiroptere