Ecolocație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Semnalele de ultrasunete emise de un liliac și ecoul de la un obiect din apropiere.

Ecolocația (din limba greacă ēchō = ecou, sunet; + laina locare = a localiza) este o metodă de orientare în mediu și de detectare a obiectelor folosită de unele animale (cum ar fi liliecii, delfinii și unele păsări) prin care acestea își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor. Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea inauzibile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marin Andrei. Dicționar de biologie clasică și actuală, Editura Victor B Victor, București, 2009
  • Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie, Editura ALL Educational, 2007