Maurice Béjart
Maurice Béjart | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Maurice-Jean Berger |
Născut | [5][6][7][8][9] Marsilia, Franța[10][11] |
Decedat | (80 de ani)[12][5][6][13][8] Lausanne, cantonul Vaud, Elveția[14][10] |
Părinți | Gaston Berger[*] |
Frați și surori | Alain Béjart[*] |
Cetățenie | Franța Elveția (–) |
Religie | șiism |
Ocupație | dansator[*] coregraf[*] scenarist maestru de balet[*] balerin scenograf creator de costume[*] lighting designer[*] scenarist[*] actor de film regizor de film regizor de televiziune[*] director de imagine |
Limbi vorbite | limba franceză[15][16] |
Activitate | |
Alte nume | Maurice Béjart[1] |
Alma mater | Școala de balet a Operei Naționale din Paris[*] |
Premii | Premiul Erasmus () Praemium Imperiale[*] ()[2] Kyoto Prize in Arts and Philosophy[*] ()[3] Ereburger van Brussel[*] ()[4] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] Deutscher Tanzpreis[*] Ordinul Coroanei în grad de mare ofițer[*] Ordinul Prințul Henric în grad de mare ofițer[*] |
Profesor pentru | Thales Pan Chacon[*] , Achilleas Manolis[*] |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Maurice Béjart (Maurice Jean Berger, n. 1 ianuarie 1927, Marsillia, Franța — d. 22 noiembrie 2007), a fost un dansator, coregraf și regizor de operă francez, cunoscut pentru combinarea baletului clasic și a dansului modern cu jazz-ul, acrobația și muzica concrète (muzică electronică bazată pe sunete naturale).
Viața
[modificare | modificare sursă]Maurice Bejart s-a născut la 1 ianuarie 1927, în Marsilia.
Când era copil asistă la un recital de balet compus de coregraful Serge Lifar, și se decide să se dedice în întregime dansului.
Bejart și-a făcut cea mai mare parte a studiilor de dansator alături de dansatori precum Egorova, de Rousanne și de Leo Staats.
După studii de dans clasic la Londra și Paris, Béjart a făcut turnee cu Ballets de Paris, Roland Petit (1947–1949), Baletul Internațional (1949–1950) și Baletul Regal Suedez (1951–1952).
Prima sa coregrafie a fost în 1952, pentru filmul suedez „The Firebird", în care a dansat și rolul principal.
Coregraful s-a lansat cu adevărat pe muzica lui Chopin, sub îndrumarea lui Jean Laurent.
A debutat la Paris, unde, în 1954, a înființat Ballets de l’Etoile, care a devenit în 1957 Ballet Théâtre de Maurice Béjart, pentru care a coregrafiat spectacolul “Symphonie pour un homme seul”, fiind primit cu mult entuziasm de presă și public.
Remarcat de directorul Theatre Royal de la Monnaie din Bruxelles, Maurice Huisman, Bejart a realizat spectacol „Sacre du Printemps” (1959).
În 1960, devine directorul baletului Théâtre Royal de la Monnaie, apoi a înfiintat "Ballet du XXe Siecle", cu care a cutreierat întreaga lume, care a devenit una dintre cele mai importante companii de dans din lume.
In 1961 a pus in scena celebrul Bolero al lui Maurice Ravel, împreună cu Jorge Donn, apoi „Messe pour le temps present” (1967) și „L’Oiseau de feu” (1970).
Regizor de teatru (Regina verde, Casta Diva, Cinq No modernes, A-6-Roc), de opera (Salome, Traviata si Don Giovanni), realizator de filme (Bhakti, Paradoxe sur le comedien...), Maurice Bejart a publicat și o serie de cărți (roman, amintiri, jurnal intim, piesă de teatru).
Printre realizările sale coregrafice de mare valoare, se numără: „Bolero” (1961); „Simfonia a-IX-a” de Beethoven (1964); „Romeo și Julieta” (1966); „Messe pour le temps present (1967); „Fire Bird” (1970); „Malraux” (1986).
În 1987, trupa s-a mutat la Lausanne și a fost redenumită Béjart Ballet Lausanne. Producțiile lui Béjart au fost remarcabile pentru teatralitatea lor flamândă și reeditarea inovatoare a muzicii și a materialelor de dans tradiționale, adesea într-un mod neobișnuit și controversat pentru publicul larg.
Distinții
[modificare | modificare sursă]Maurice Bejart a primit numeroase distincții:
- a fost ales în 1994 membru al Academiei des Beaux-Arts al Franței,
- a primit de la Papa Ioan Paul al II-lea, în 1995, distincția Together for Peace Foundation,
- orașul Lausanne i-a conferit Premiul Grand Siecle,
- a primit „Ordinul Soarelui Răsare” de la împăratul japonez Hirohito (1986),
- a fost numit „Mare Ofițer al Ordinului Coroanei” (1988), de către regele belgian Baudouin,
Cărți și publicații
[modificare | modificare sursă]Bejart by Bejart - Maurice Béjart - 1979
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- ^ Béjart, la danse sans frontière[*] , p. 8 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.kyotoprize.org/en/laureates/maurice_bejart/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://datastore.brussels/web/data/dataset/ereburgers2/dataset-viewer-resource, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Who's Who in France
- ^ a b Maurice Béjart, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ Maurice Béjart, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Maurice Béjart, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ „Maurice Béjart”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ „Maurice Béjart”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Maurice Béjart, Academia de Arte din Berlin
- ^ http://www.telegraph.co.uk/news/main.jhtml?xml=/news/2007/11/23/db2301.xml Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ „Maurice Béjart”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)