Masutatsu Oyama

Masutatsu Oyama
Date personale
Nume la naștere	崔 永宜 și 최 영의
Născut	4 iunie 1923 Gimje, Jeolla de Nord, Coreea Japoneză
Decedat	26 aprilie 1994 (70 de ani) Tsukiji⁠(d), Tokyo, Japonia
Cauza decesului	cauze naturale (cancer pulmonar)
Căsătorit cu	大山智弥子[*][[大山智弥子 |​]] (din iunie 1946)
Copii	大山喜久子[*][[大山喜久子 (avocată japoneză)|​]]
Cetățenie	Coreea Japoneză (1923–1945) Chōsen-seki[*][[Chōsen-seki (nationality assigned to ethnic Koreans in Japan who are stateless or have North Korean citizenship)|​]] (15 august 1945–16 mai 1968)  Japonia (16 mai 1968–)  Imperiul Japonez (–1947)
Ocupație	karateka[*][[karateka (practitioner of karate)|​]] scriitor
Limbi vorbite	limba japoneză
Activitate
Alma mater	日本航空高等学校[*][[日本航空高等学校 (Japanese vocational high school)|​]] 早稲田大学高等師範部[*][[早稲田大学高等師範部 (Higher education institutions that once existed in Japan)|​]]
Organizație	Karate Kyokushin
Premii	Krzyż Oficerski Orderu Zasługi RP[*][[Krzyż Oficerski Orderu Zasługi RP |​]]
Profesor pentru	Steve Arneil[*][[Steve Arneil (martial artist)|​]], Bobby Lowe[*][[Bobby Lowe (martial artist)|​]], 中村忠[*][[中村忠 (Japanese karateka)|​]], Hideyuki Ashihara, 盧山初雄[*][[盧山初雄 (Korean-born Japanese martial artist (1948-))|​]], 松井章圭[*][[松井章圭 (Korean-Japanese full-contact karate master, Director of Kyokushin Kaikan Matsui Group)|​]], 増田章[*][[増田章 (Japanese full-contact karate master, the founder of IBMA Kyokushin Kaikan)|​]], Howard Collins[*][[Howard Collins (Welsh martial artist)|​]], 佐藤勝昭[*][[佐藤勝昭 (Japanese full-contact karate master, the founder of Sato Juku)|​]], 三浦美幸[*][[三浦美幸 (martial artist)|​]] , ...încă 15
Prezență online
site web oficial

Masutatsu Oyama (n. 4 iunie 1923, Gimje, Jeolla de Nord, Coreea Japoneză – d. 26 aprilie 1994, Tsukiji^⁠(d), Tokyo, Japonia) a fost fondatorul școlii de Karate Kyokushinkai. De origine corean, Masutatsu Oyama a fost adoptat de poporul japonez ca o figură marcantă a karate-ului japonez. Datorită efortului susținut pe care l-a transmis elevilor săi, în ziua de azi, Karate-ul Kyokushin este foarte apreciat tocmai pentru determinarea și dorința de izbândă a practicanților acestui stil. S-a născut la 4 iunie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârsta relativ tânără a fost trimis în Manciuria, în nord-estul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean.

În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o școală militară și a deveni pilot. Încercarea nu i-a reușit însă, deoarece în perioada aceea viața în Japonia nu era tocmai ușoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund.

Oyama nu a renunțat însă la antrenamente. A început studiul boxului și al shotokan-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagră cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperială, avea deja 4 dan. În această perioadă Oyama a întrerupt și antrenamentele de judo.

Înfrângerea Japoniei și perspectiva unei ocupații militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioadă Oyama îl întâlnește pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea și sosai și care era o autoritate în Japonia în Gōjū-Ryū. Maestrul era binecunoscut pentru forța fizică și tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să își dedice viața artelor marțiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp de trei ani în munți pentru a-și perfecționa arta.

La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viața și aventurile celui mai faimos samurai japonez, Miyamoto Musashi. Romanul și autorul au avut o influență covârșitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor și într-un cod pe care îl va respecta toată viața, Bushido. La mai puțin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama vizitează muntele Minobu din Prefectura Chiba, unde Musashi și-a dezvoltat arta sabiei, cu intenția de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marțiale. Împreună cu el a urcat și un elev de-al său, Yashiro, însă după șase luni, din cauza solitudinii și a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic și îl părăsește pe Oyama. După mai bine de un an și jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunțat pe Oyama că nu îl mai poate finanța, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârșit.

Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câștigat primul Campionat Național de Arte Marțiale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Nemulțumit de faptul că a trebuit sa renunțe la antremanentul pe munte, Oyama se decide să își dedice viața artelor marțiale și reîncepe o perioadă de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în această perioada începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integrantă din Karate, ajungând să declare: „Karate este Zen”.

În 1950 Oyama a început o serie de demonstrații menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul căruia a spart cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reușit să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reușit să îl rănească și a petrecut șase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a căpătat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obișnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”. Tot în această perioadă, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Săndulescu, românul cu care avea să fie prieten până la sfârșitul zilelor.

În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokio. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universitășii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puțin de 700 de elevi. Practicanți ai altor stiluri obișnuiau să vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama și elevii lui încercau să preia de la aceștia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta Kyokushinul a evoluat și s-a dezvoltat în arta marțială care este astăzi.