Masacrul de la Maratha, Santalaris și Aloda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Masacrul de la Maratha, Santalaris și Aloda
Masacrul de la Maratha, Santalaris și Aloda
LocMaratha⁠(d), Santalaris⁠(d), Aloda⁠(d) (Cipru)
Coordonate35°12′40″N 33°48′00″E ({{PAGENAME}}) / 35.2111°N 33.8°E
Obiectivcivili ciprioți turci⁠(d)
Data  Modificați la Wikidata
Tip atacmasacru[*]​  Modificați la Wikidata
Armemitraliere, unelte ascuțite
Morți126
Autor(i)EOKA B⁠(d)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Masacrul de la Maratha, Santalaris și Aloda (în turcă Muratağa, Sandallar ve Atlılar katliamı) se referă la un masacru[1][2][3][4][5] săvârșit asupra ciprioților turci⁠(d) de către EOKA B⁠(d), un grup paramilitar al ciprioților greci⁠(d).[4] La 14 august 1974,[6] în timpul Invaziei turcești în Cipru, au fost ucise 126 de persoane[7] din satele Maratha⁠(d), Santalaris⁠(d) și Aloda⁠(d),[6] astfel: 89 (sau, după altă sursă, 84[8]) de oameni din Maratha și Santalaris și încă 37 de oameni din satul Aloda.[9] Acest masacru a avut loc în aceeași zi înaintea celei de-a doua invazii turcești, simultan cu alte masacre⁠(d).[10][11][12][13][14][15]

Context[modificare | modificare sursă]

Potrivit recensământului din 1960, locuitorii celor trei sate erau în întregime ciprioți turci⁠(d).[16] Populația totală a satelor Maratha și Santalaris era de 207 locuitori.[17] În anul 1973 populația totală a celor trei sate a crescut la 270 de locuitori: 124 în Maratha, 100 în Santalaris și 46 în Aloda. Cu toate acestea, în iulie 1974, după prima invazie turcă în Cipru, toți bărbații de vârstă militară au fost duși ca prizonieri de război în lagărele de internare din Famagusta și de acolo au fost transferați la Limassol.[18][19]

Masacrul[modificare | modificare sursă]

Cimitirul din Maratha unde sunt îngropate victimele. Începând din anii 2010 rămășițele celor înnormântați în groapa comună din Maratha au fost excavate și îngropate individual.

La 20 iulie 1974, bărbații din cele trei sate au fost arestați de EOKA-B și trimiși la Limassol. După aceasta, conform mărturiilor citate de jurnalista Sevgül Uludağ⁠(d), bărbați care făceau parte din grupul paramilitar EOKA-B din satul vecin Peristeronopigi⁠(d) au venit și au amenajat o tabără în cafeneaua din sat. Mai târziu s-au îmbătat, au tras câteva focuri de armă în aer și au violat mai multe femei și fete tinere, iar, ulterior, chiar și băieți. Violurile au continuat până pe 14 august 1974, când luptătorii paramilitari greci au fost nevoiți să se retragă. După declanșarea celei de-a doua invazii a Armatei Turce⁠(d), ei au decis să nu lase în urmă niciun martor și au exterminat întreaga populație a celor trei sate.[20][21]

În Maratha și Santalaris au fost uciși 84–89 de civili. Imamul din Maratha a declarat că în sat erau 90 de persoane înainte de masacru și au mai rămas doar șase persoane.[22] În timpul masacrului au fost uciși chiar și bătrâni și copii.[8] Doar trei persoane au reușit să scape din masacrul de la Aloda.[1] Locuitorii celor trei sate au fost îngropați în gropi comune cu ajutorul unui buldozer. Sătenii din Maratha și Santalaris au fost îngropați în același mormânt.[1]

Agenția americană Associated Press a descris cadavrele ca fiind „atât de sfărâmate și descompuse încât s-au rupt în bucăți atunci când soldații le-au scos din gunoi cu lopețile”.[22] Cotidianul turcesc Milliyet⁠(d) a raportat că părți ale cadavrelor au fost retezate și că au fost folosite unelte ascuțite și mitraliere în săvârșirea masacrului.[23]

Potrivit scriitorului și cercetătorului cipriot grec Tony Angastiniotis, cel puțin unul dintre atacatori avea un accent grecesc continental, ceea ce sugera că era un ofițer grec.[24]

Reacții[modificare | modificare sursă]

Organizația Națiunilor Unite a descris masacrul drept o crimă împotriva umanității, afirmând că „constituie o nouă crimă împotriva umanității comisă de oamenii înarmați ciprioți greci și greci”.[25] Masacrul a fost descris în presa internațională, inclusiv în influentele cotidiene The Guardian și The Times.[26]

Liderul ciprioților turci Rauf Denktaș⁠(d) a amânat întâlnirea cu ciprioții greci după descoperirea gropilor comune.[27]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Oberling, Pierre. The road to Bellapais: the Turkish Cypriot exodus to northern Cyprus (1982), Social Science Monographs, p. 185.
  2. ^ L'Événement du jeudi, Issues 543-547 (1995), S.A. L'Evénement du jeudi, p. 45
  3. ^ Documents officiels, United Nations: „Only three of the inhabitants of Atlilar (Aloa) survived this massacre. For the defenceless inhabitants of the villages of Murataga (Maratha) and Sandallar (Sandallaris)...”
  4. ^ a b Paul Sant Cassia, Bodies of Evidence: Burial, Memory, and the Recovery of Missing Persons in Cyprus, Berghahn Books, 2007, ISBN: 978-1-84545-228-5, p. 237.
  5. ^ Gilles de Rapper, Pierre Sintès. Nommer et classer dans les Balkans (2008), French School of Athens, p. 263: „le massacre des villages turcs de Tochni (entre Larnaka et Limassol), Maratha, Santalaris et Aloda”.
  6. ^ a b „Muratağa and Sandallar problem is being taken to the European Court of Human Rights” (în turcă). BRT - Kıbrıs Postası. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ List of Turkish Cypriot missing persons Arhivat în , la Wayback Machine. (Ministry of Foreign Affairs of the Republic of Cyprus). Accesat pe 18 iulie 2011.
  8. ^ a b „CYPRUS: Ankara's Slow Nibble”. Time. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Paul Sant Cassia, Bodies of Evidence: Burial, Memory, and the Recovery of Missing Persons in Cyprus, Berghahn Books, 2007, ISBN: 978-1-84545-228-5, p. 69.
  10. ^ Oberling, Pierre (). The Cyprus Tragedy. K. Rustem & Brother. p. 27. ISBN 9963-565-18-2. 
  11. ^ Encyclopedia of U.S. foreign relations. Jentleson, Bruce W., 1951-, Paterson, Thomas G., 1941-, Ριζόπουλος, Νικόλας Χ. New York: Oxford University Press. . ISBN 0-19-511055-2. OCLC 34557986. 
  12. ^ Jaques, Tony. (). Dictionary of battles and sieges : a guide to 8,500 battles from antiquity through the twenty-first century. Westport, Conn.: Greenwood Press. ISBN 978-0-313-02799-4. OCLC 230808376. 
  13. ^ Coufoudakis, Van (). „Cyprus and the European Convention on Human Rights: The Law and Politics of Cyprus v. Turkey, Applications 6780/74 and 6950/75”. Human Rights Quarterly. 4 (4): 450–473. doi:10.2307/762205. ISSN 0275-0392. JSTOR 762205. 
  14. ^ European Commission of Human Rights. Applications nos. 6780/74 and 6950/75, Cyprus against Turkey : report of the Commission. Council of Europe. OCLC 1084656036. 
  15. ^ „Cyprus V Turkey Judgement” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ Map of Cyprus Arhivat în , la Wayback Machine.
  17. ^ ΚΥΠΡΟΣ - CYPRUS (612 villages, 9251,47 Km²)
  18. ^ „Famagusta”. PRIO Cyprus Center. Accesat în . 
  19. ^ „Aloa”. PRIO Cyprus Center. Accesat în . 
  20. ^ Uludağ, Sevgül (). „From Maratha to Voni: Rapes as a weapon of war…”. Politis. Accesat în . 
  21. ^ Uludağ, Sevgül. „The story of Assia (Pasakoy) and Afanya (Gazikoy)”. Hamamböcüleri Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ a b „The Victoria Advocate - Google News Archive Search”. 
  23. ^ „İkinci Katliam”, în Milliyet, 2 septembrie 1974, p. 10.
  24. ^ Asmussen, Jan. Cyprus at war: diplomacy and conflict during the 1974 crisis (2008), I.B. Tauris, p. 349: „Angastiniotis relates that at least one of the attackers had spoken with a mainland Greek accent suggesting that he had been a junior mainland officer.”
  25. ^ UN monthly chronicle, Volume 11 (1974), United Nations, Office of Public Information, p. 98
  26. ^ Clement Henry Dodd, The political, social and economic development of Northern Cyprus (1993), Eothen Press, p. 101
  27. ^ „Turkish Cypriote Puts Off Meeting With Ethnic Greeks; American Heads Vatican Study”. The New York Times. . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Masacrul_de_la_Maratha,_Santalaris_și_Aloda&oldid=15803367