Manole Auneanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bucureşti, str. Ion Oteteleşeanu nr. 5

Manole Auneanu (n. 10 octombrie 1935, Galați – d. 27 decembrie 1993 la București)[1][2] a fost un scriitor, publicist și plastician român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie de armeni (Aunian) și a frecventat Liceul „Vasile Alecsandri” din orașul natal, apoi și-a luat licența în filologie la Universitatea din București.

După decesul lui Aurel Baranga (10 iunie 1979), Manole Auneanu a fost numit în locul său redactor-șef al revistei de satiră și umor „Urzica”.[3]

De asemenea, a mai fost redactor la „Viața Nouă” din Galați, până în anul 1959; publicist-comentator, la „Scânteia”; secretar general de redacție la „Informația Bucureștiului” (1967-1976) și publicist-comentator la „Magazin” (1984-1989).

După Revoluția Română din 1989, Manole Auneanu și-a dat demisia din funcția de șef la „Urzica” și a pornit pe cont propriu prima revistă privată postdecembristă: „Baricada”, o publicație de opoziție față de puterea fesenistă și fedesenistă, cu articole grele, pamflete, caricaturi politice etc… O culegea la Târgoviște și o tipărea la Giurgiu, alerga cu mașina lui nu prea nouă mii de kilometri, deoarece în București nu mai putuse avea acces la o tipografie.[4] La 14 iunie 1990 minerii i-au devastat redacția[5].

În aprilie 1990 pune bazele „Com­­paniei Auneanu Libri­press”, având un sector de presă și editură „Excelsior”. Editează revistele periodice „Ghilotina” și „Apostrof”, apoi primele publicații de astrologie din presa post-belică: „Horoscop Magazin”, „Horus” și „Repere literare”.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Cerul era aproape, 143 pagini, Editura pentru Literatură, 1961 - culegere de schițe într-un limbaj sobru și evocator;
  • Destinul îngerilor (nuvele), 252 pagini, Editura pentru Literatură, 1965 - povestiri și nuvele, în manieră jurnalistică, literaturizată;
  • Aventura nocturnă, 135 pagini, Editura militară, 1973 - etiche­tată de critică „oaia neagră a anilor ‘70”, pentru oglindirea bolnavă a societății românești aflată în declin, carte tradusă în mai multe limbi străine;
  • Noaptea disperaților, 140 pagini, Editura Excelsior, 1993 - analiză psihologică a unor drame existențiale.
  • Convorbiri cu alter ego (proză umoristică), 240 pagini, Editura Libripress, 2000 ISBN 973-9080-17-0.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

  • Premiul revistei „Luceafărul”, pentru volumul de debut;
  • Premiul internațional „Alek”, (proză scurtă), pentru „rafinamentul stilistic, suspansul epic și mi­ra­jul construcției literare”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „România Literară - calendar”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Calendar Romania Literara - 27 decembrie
  3. ^ Umorul popular, umorul „oficial” și umorul subversiv în România comunistă
  4. ^ Uraganul de ziare
  5. ^ "Iliescu a dat ordin sa fiti impuscati", 14 iunie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 21 iunie 2013

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • ro Personalități armene
  • Lică Rugină, Doi prozatori gălățeni: Manole Auneanu și Ilie Tănăsache. În: Pagini dunărene, 1964, p. 275-278.