Malamuc, Prahova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Malamuc
—  Sat  —
Malamuc se află în România
Malamuc
Malamuc
Malamuc (România)
Localizarea satului pe harta României
Malamuc se află în Județul Prahova
Malamuc
Malamuc
Malamuc (Județul Prahova)
Localizarea satului pe harta județului Prahova
Coordonate: Coordonate: 44°47′46″N 26°18′24″E / 44.79611°N 26.30667°E / 44.79611; 26.3066744°47′46″N 26°18′24″E / 44.79611°N 26.30667°E / 44.79611; 26.30667

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Prahova.svg Prahova
ComunăROU PH Gherghita CoA.png Gherghița

SIRUTA133465

Populație (2011)
 - Total449 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal107268

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Malamuc este un sat în comuna Gherghița din județul Prahova, Muntenia, România.

Mănăstirea Malamuci (variante: Balamuci și Sitaru) a fost din 1838 locul în care au fost transferați bolnavii mintal care între 1825 și 1838 fuseseră ținuți la Mănăstirea Negoiești. Conform lui Ion I. Cantacuzino, care îl cita pe P. Samarian, este posibil ca mânăstirea Malamuci să fi servit și înainte de 1838 ca adăpost pentru alienați, și în acest caz numele ei se trăgea de la denumirea rusă sau ruteană pentru om care vorbește aiurea, balamuțiau. În orice caz, de la numele acestei mănăstirii a rămas cuvântul „balamuc”, sinonim pentru „casă de nebuni”.[1]

Din 1845 bolnavii au fost transferați într-o clădire din apropierea Mănăstirii Mărcuța de lângă București.[2]

Satul făcea parte la sfârșitul secolului al XIX-lea din comuna Hătcărău, județul Prahova, având 438 de locuitori și o biserică fondată în 1870.[3] Comuna a fost desființată în 1968, satul trecând de atunci la comuna Gherghița.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cantacuzino, Ion I. (), „Centenarul psichiatriei”, Revista Fundațiilor Regale, Anul VI (3): 700 
  2. ^ Cantacuzino, Ion I. (), „Centenarul psichiatriei”, Revista Fundațiilor Regale, Anul VI (3): 701 
  3. ^ Lahovari, George Ioan (). „Malamucul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 217. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]