Makatea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Makatea
Makatea2.JPG
Imagine din satelit
Geografie
Localitzación de Rangiroa en las Tuamotu.png
Mare Oceanul Pacific  Modificați la Wikidata
Coordonate 15°50′15″S 148°16′00″W / 15.8375°S 148.2667°V / -15.8375; -148.2667
Arhipelag Insulele Palliser[*]  Modificați la Wikidata
Suprafață 24 km²
Lungime 7,5 km
Lățime 7 km
Țară
Franța
Polinezia Franceză
Cel mai mare oraș Moumu
Demografie
Populație 68[1] (2012)
Steagul insulei

Makatea, sau Mangaia-te-vai-tamae[2], este o insulă atol în partea de nord-vest a arhipelagului Tuamotu, parte a grupului insular Polinezia Franceză. Este situată la 75 km sud-vest de Rangiroa, cel mai mare atol din arhipelag. Atolul este înconjurat de stânci spectaculoase, iar în mijloc are un platou de 80 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 24 km², cu o lungime de 7,5 km și o lățime maximă de 7 km în partea de sud. Din tot arhipelagul, doar Makatea și încă trei insule (Nukutavake, Tikei și Tepoto Nord) nu au forma unui atol tipic.

În trecutul îndepărtat, insula era numită Papa Tea, în traducere din polineziană „piatră albă”. Insula a fost descoperită în anul 1722 de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, care a numit-o în cinstea lui Verkwikking.[3]

În prezent, insula este parte a comunei Rangiroa și este populată de 68 de oameni (2012). Cea mai importantă localitate este satul Moumu.

Împreună cu Nauru și Banaba, Makatea este una din cele mai mari insule cu fosfați din Oceanul Pacific; aici s-au extras fosfați în anii 1917–1964.[4] Insula dispune de rezerve mari de guano.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Population”. Institut de la statistique de la Polynésie française. http://www.ispf.pf/bases/Recensements/2012/Donnees_detaillees.aspx. Accesat la 2 octombrie 2014. 
  2. ^ Young, J.L. (1899). „Names of the Paumotu Islands, with the old names so far as they are known.” (în engleză). Journal of the Polynesian Society 8 (4): 264–268. http://www.jps.auckland.ac.nz/document/Volume_8_1899/Volume_8,_No._4,_December_1899/Names_of_the_Paumotu_Islands,_by_J.L._Young,_p_264-268?action=null. Accesat la 19 septembrie 2016. 
  3. ^ Bonvallot, Jacques (1994). Les atolls des Tuamotu. IRD Editions. ISBN 9782709911757 
  4. ^ Archéologie industrielle du phosphate - Makatea” (în franceză). Tahiti Heritage. http://www.tahitiheritage.pf/fiche-archologie-industrielle-du-phosphate--makatea-22493.htm. Accesat la 19 septembrie 2016. 
  5. ^ Decoudras, Pierre-Marie; Laplace, Danièle; Tesson, Frédéric. „Makatea, atoll oublié des Tuamotu (Polynésie française) : de la friche industrielle au développement local par le tourisme” (în franceză). Les Cahiers d’Outre-Mer (230). ISSN 1961-8603. https://com.revues.org/239?lang=en. Accesat la 19 septembrie 2016. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]