Măsea de minte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Măsea de minte

Măsele de minte într-o gură cu dinți permanenți. Nu există în rândul dinților de lapte.
Detalii
Parte dinMolar  Modificați la Wikidata
Resurse externe
TAA05.1.03.008
FMA321612
Terminologie anatomică

Măseaua de minte sau al treilea molar este un dinte molar posterior, situat în fiecare cadran al dentiției umane. Vârsta la care apar (erup) măselele de minte este variabilă, dar, în general, acest lucru se întâmplă între sfârșitul adolescenței și primii ani ai tinereții (20-25 de ani).[1][2] Majoritatea adulților au patru măsele de minte (2 pe maxilar, 2 pe mandibulă), dar este posibil să nu aibă niciuna, mai puține sau mai multe, caz în care cele în plus se numesc dinți supranumerari. Dinții de minte pot rămâne blocați (impactați)[3] împotriva altor dinți dacă nu există suficient spațiu pentru ca aceștia să iasă normal. În contextul unui tratament ortodontic, măselele de minte impactate sunt uneori scose, crezându-se că ele deplasează ceilalți dinți și cauzează înghesuială, deși acest lucru nu mai este susținut ca fiind adevărat.[4][5]

Dinții de minte impactați pot suferi carii dacă igiena orală este una precară. Dinții de minte care au erupt parțial prin gingie pot provoca, de asemenea, inflamații și infecții în țesuturile gingivale din jur, afecțiune denumită pericoronarită.[3]

Structură[modificare | modificare sursă]

Morfologia dinților[modificare | modificare sursă]

Morfologia măselelor de minte poate fi variabilă.

Molarii terți maxilari (superiori) au în mod obișnuit o coroană triunghiulară cu o fosă centrală adâncă din care pornesc multiple fisuri neregulate. Rădăcinile lor sunt frecvent fuzionate între ele și pot avea o formă neregulată. Molarii terți mandibulari (inferiori) sunt cei mai mici molari din dentiția permanentă. Coroana capătă, de obicei, o formă dreptunghiulară rotunjită care prezintă patru sau cinci cuspide cu un model de fisuri neregulate. Rădăcinile au dimensiuni foarte reduse și pot fi fuzionate între ele.[6]

Variație[modificare | modificare sursă]

Agenezia măselelor de minte diferă în funcție de populație, variind de la practic zero la aborigenii din Tasmania, până la aproape 100% la indigenii mexicani. Diferența este legată de genele PAX9, și MSX1 (și poate și de alte gene).[7][8][9][10]

Vârsta erupției[modificare | modificare sursă]

Există o variație semnificativă în ceea ce privește vârsta raportată de erupție a măselelor de minte între diferite populații. De exemplu, măselele de minte tind să erupă mai devreme la persoanele cu moștenire africană în comparație cu persoanele cu moștenire asiatică și europeană.[11]

În general, dinții de minte erup cel mai frecvent între 17 și 21 de ani. Erupția poate începe încă de la vârsta de 13 ani în unele grupuri, și, de obicei, are loc înainte de vârsta de 25 de ani.[12] Dacă nu au erupt până la vârsta de 25 de ani, chirurgii bucali consideră, în general, că dintele nu va erupe spontan.[2] Dezvoltarea rădăcinilor poate continua până la trei ani după ce a avut loc erupția.[13]

Funcții[modificare | modificare sursă]

Obiect zdrobit între două măsele de minte sănătoase

Antropologii cred că măselele de minte (al treilea set de molari) servesc în mestecarea alimentelor la adulții oameni și primate, în dieta consumatelor mai greu de mestecat - cum ar fi fructele proaspete, frunzele, rădăcinile, nucile și carnea.[14][15] După apariția agriculturii, acum peste 10.000 de ani, și, mai ales, odată cu revoluția industrială din ultimele secole, luarea mesei s-a schimbat, inclusiv prin gătit, pentru a face mâncarea mai ușor de mestecat, și prin utilizarea ustensilelor (tăierea alimentelor). Astfel de obiceiuri au avut ca rezultat scăderea mărimii maxilarului față de cel al oamenilor paleolitici, și limitarea spațiului pentru dinții de minte.[16]

Complicații[modificare | modificare sursă]

Pericoronarită (lambou gingival inflamat peste măseaua de minte în creștere)

Măselele de minte au fost identificate de mult timp ca o sursă de probleme, și continuă să fie cei mai frecvent afectați dinți din gura umană. Impactarea măselelor de minte duce la un risc de boli parodontale și carii dentare. Măselele de minte impactate duc la patologie în 12% din cazuri.[17][18]

Dinții de minte impactați sunt clasificați în funcție de direcția și adâncimea de impactare, de spațiul disponibil pentru erupție, și de cantitatea de țesut moale sau os care îi acoperă. Structura de clasificare permite medicilor să estimeze probabilitățile de impactare, infecții și complicații asociate cu îndepărtarea măselelor de minte.[19] Măselele de minte sunt clasificate și în funcție de prezența simptomelor.[20]

Tratamentul unei măsele de minte erupte este același cu cel al oricărui alt dinte din gură. Dacă este impactat și prezintă o patologie, cum ar fi caria sau pericoronarită, tratamentul poate fi restaurarea dentară, clătiri cu apă sărată, tratament local la nivelul țesutului infectat care acoperă impactarea, antibiotice orale, îndepărtarea chirurgicală a lambourilor gingivale în exces, sau, dacă acestea au eșuat, extracția sau coronectomia.[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McCoy JM (septembrie 2012). „Complications of retention: pathology associated with retained third molars”. Atlas of the Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of North America. 20 (2): 177–195. doi:10.1016/j.cxom.2012.06.002. ISBN 978-1455747887. PMID 23021395. 
  2. ^ a b Swift JQ, Nelson WJ (septembrie 2012). „The nature of third molars: are third molars different than other teeth?”. Atlas of the Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of North America. 20 (2): 159–162. doi:10.1016/j.cxom.2012.07.003. PMID 23021392. 
  3. ^ a b „Wisdom Teeth And Orthodontic Treatment: Should I be worried?”. Orthodontics Australia (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ Lyros, Ioannis; Vasoglou, Georgios; Lykogeorgos, Theodoros; Tsolakis, Ioannis A.; Maroulakos, Michael P.; Fora, Eleni; Tsolakis, Apostolos I. (mai 2023). „The Effect of Third Molars on the Mandibular Anterior Crowding Relapse—A Systematic Review”. Dentistry Journal (în engleză). 11 (5): 131. doi:10.3390/dj11050131 Accesibil gratuit. ISSN 2304-6767. PMC 10217727 Accesibil gratuit. 
  5. ^ Friedman JW (septembrie 2007). „The prophylactic extraction of third molars: a public health hazard”. American Journal of Public Health. 97 (9): 1554–1559. doi:10.2105/AJPH.2006.100271. PMC 1963310 Accesibil gratuit. PMID 17666691. 
  6. ^ Berkovitz BK, Holland GR, Moxham BJ (). Oral Anatomy, Histology and Embryology (ed. fifth). Elsevier. pp. 25–26. 
  7. ^ Pereira TV, Salzano FM, Mostowska A, Trzeciak WH, Ruiz-Linares A, Chies JA, et al. (aprilie 2006). „Natural selection and molecular evolution in primate PAX9 gene, a major determinant of tooth development”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 103 (15): 5676–5681. Bibcode:2006PNAS..103.5676P. doi:10.1073/pnas.0509562103 Accesibil gratuit. JSTOR 30050159. PMC 1458632 Accesibil gratuit. PMID 16585527. 
  8. ^ Bonczek O, Balcar VJ, Šerý O (noiembrie 2017). „PAX9 gene mutations and tooth agenesis: A review”. Clinical Genetics. 92 (5): 467–476. doi:10.1111/cge.12986. PMID 28155232. 
  9. ^ Lidral AC, Reising BC (aprilie 2002). „The role of MSX1 in human tooth agenesis”. Journal of Dental Research. 81 (4): 274–278. doi:10.1177/154405910208100410. PMC 2731714 Accesibil gratuit. PMID 12097313. 
  10. ^ Tallón-Walton V, Manzanares-Céspedes MC, Carvalho-Lobato P, Valdivia-Gandur I, Arte S, Nieminen P (mai 2014). „Exclusion of PAX9 and MSX1 mutation in six families affected by tooth agenesis. A genetic study and literature review”. Medicina Oral, Patologia Oral y Cirugia Bucal. 19 (3): e248–e254. doi:10.4317/medoral.19173. PMC 4048113 Accesibil gratuit. PMID 24316698. 
  11. ^ Tsokos M (). Forensic Pathology Reviews 5 (în engleză). Springer Science & Business Media. p. 281. ISBN 9781597451109. 
  12. ^ „Wisdom Teeth”. American Association of Oral and Maxillofacial Surgeons. Accesat în . They come in between the ages of 17 and 25, a time of life that has been called the “Age of Wisdom.” 
  13. ^ Kaveri GS, Prakash S (iunie 2012). „Third molars: a threat to periodontal health??”. Journal of Maxillofacial and Oral Surgery. 11 (2): 220–223. doi:10.1007/s12663-011-0286-x. PMC 3386422 Accesibil gratuit. PMID 23730073. 
  14. ^ Cooper R (). „Why Do We Have Wisdom Teeth?”. Scienceline.org. Arhivat din original la . 
  15. ^ „A grassy trend in human ancestors' diets”. ScienceDaily (în engleză). Accesat în . 
  16. ^ von Cramon-Taubadel N (decembrie 2011). „Global human mandibular variation reflects differences in agricultural and hunter-gatherer subsistence strategies”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 108 (49): 19546–19551. Bibcode:2011PNAS..10819546V. doi:10.1073/pnas.1113050108 Accesibil gratuit. PMC 3241821 Accesibil gratuit. PMID 22106280. 
  17. ^ „Dental cavities: MedlinePlus Medical Encyclopedia”. MedlinePlus (în engleză). U.S. National Library of Medicine. Accesat în . 
  18. ^ Stanley HR, Alattar M, Collett WK, Stringfellow HR, Spiegel EH (martie 1988). „Pathological sequelae of "neglected" impacted third molars”. Journal of Oral Pathology. 17 (3): 113–117. doi:10.1111/j.1600-0714.1988.tb01896.x. PMID 3135372. 
  19. ^ Juodzbalys G, Daugela P (iulie 2013). „Mandibular third molar impaction: review of literature and a proposal of a classification”. Journal of Oral & Maxillofacial Research. 4 (2): e1. doi:10.5037/jomr.2013.4201. PMC 3886113 Accesibil gratuit. PMID 24422029. 
  20. ^ Dodson TB (septembrie 2012). „The management of the asymptomatic, disease-free wisdom tooth: removal versus retention”. Atlas of the Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of North America. 20 (2): 169–176. doi:10.1016/j.cxom.2012.06.005. PMID 23021394. 
  21. ^ Newman MG, Takei HH, Klokkevold PR, Carranza FA (). Carranza's Clinical Periodontology. Elsevier Saunders. ISBN 978-1-4377-0416-7. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

v • d • m
Dinți
Tipuri
Altele
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Măsea_de_minte&oldid=16090314