Mălin
| Mălin | |
|---|---|
| |
| Flori de mălin | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicotidae |
| (neclasificat): | Rosidae |
| Ordin: | Rosales |
| Familie: | Rosaceae |
| Gen: | Prunus |
| Subgen: | Padus[1] |
| Specie: | P. padus |
| Nume binomial | |
| Prunus padus L. | |
| Sinonime[2] | |
|
Listă
| |
Modifică text  |
|
Mălinul (denumirea științifică: Prunus padus L.) este un arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
Mălinul (Prunus padus) crește pe lângă râuri, lacuri, margini de pădure și poieni. Este întâlnit pe tot teritoriul Europei și Asiei, până în Țările Nordice și la Est de Enisei.[3]
Fructe[modificare | modificare sursă]
Primăvara, mălinul înflorește abundent cu flori albe grupate în ciorchini lungi, cu o aromă puternică iute-amăruie.[4] Fructele mălinului pot fi consumate și după mai bine de 5 ani, dacă sunt bine uscate și împachetate.
Pulpa fructului este bogată în substanțe tanate, zaharuri, acizi organici, ulei volatil și săruri minerale, iar miezul sâmburelui conține ulei gras. De asemenea, conținutul de fitoncide al plantei este atât de mare încât în jurul unui mălin nu se găsesc insecte. În frunze se găsesc aproximativ 200mg de acid ascorbic.[3]
Proprietăți medicinale[modificare | modificare sursă]
Mălinul este o plantă medicinală, bine cunoscută în medicina populară din cele mai vechi timpuri. Fructele se foloseau în tratarea diareei la copii, furunculoză și ca depurativ al sângelui. [3] Și în prezent, mălinul continuă să fie utilizat în scopuri medicinale: decoctul și infuzia din fructe uscate sunt folosite ca antidiareic, analgezic și astringent, iar din fructe se face ceai gastric. Din florile proaspete se prepară apă de mălin, care este folosit în tratarea bolilor de ochi.[3]
Alte utilizări[modificare | modificare sursă]
Scoarța mălinului conține pigmenți de culoare verde, iar frunzele pigmenți galbeni, fiind multă vreme folosit pentru vopsirea hainelor. [4]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Rehder, A. 1940, reprinted 1977. Manual of cultivated trees and shrubs hardy in North America exclusive of the subtropical and warmer temperate regions. Macmillan publishing Co., Inc, New York.
- ^ „The Plant List: A Working List of All Plant Species”. Accesat în .
- ^ a b c d „Malinul, consumat din vremuri stravechi”. Sanatatea. Accesat în 23.04.2022. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ a b Otilia Ignat. „Mălinul, o sursa de umbră în grădină”. Casă și Grădină. Accesat în 23.04.2022. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor)
