Ludovic Wiest

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic Wiest
Date personale
Nume la naștere Ludwig Wiest
Născut Modificați la Wikidata
Decedat 19 ianuarie 1889, (70 de ani)
București, România
Copii Ern. Wiest
Julius Wiest
Cetățenie  România
Ocupație violonist, compozitor
Activitate
Origine Austria Austria
Educație Studii la Conservatorul din Viena
Instrument(e) vioară

Ludovic Wiest (n. Ludwig Wiest, 25 martie 1819 Viena - 19 ianuarie 1889, București) a fost un violonist și compozitor austriac, naturalizat român în 1863.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ludwig Wiest a studiat muzica la Conservatorul din Viena.[1]

În 1838, domnitorul Alexandru Ghica a solicitat Conservatorului de Muzică din Viena să-i recomande un compozitor și dirijor de talent, pentru a reorganiza și dirija orchestra curții. După ce Conservatorul l-a propus pe Ludwig Anton Wiest, domnitorul l-a invitat și l-a adus în București[2] în baza unui contract încheiat pentru perioada 1838-1845. La expirarea contractului, s-a angajat ca prim-violonist la Opera Italiană (1844-1860), apoi la Societatea Filarmonică Română (1868-1877). A activat și ca dirijor la Teatrul Național (1860-1880).[3]

În 17 decembrie 1851, din inițiativa lui Ioan Andrei Wachmann și a lui Ludovic Wiest a luat ființă, temporar, Conservatorul de Muzică de la București.[4] Conservatorul a fost reînființat în 1864, iar Ludwig Wiest a fost profesor de vioară la Conservatorul din București în perioada 1864-1889.

La 31 ianuarie 1858, Ludwig Wiest a susținut la București un ciclu de trei „concerte spirituale” în care au fost interpretate lucrări de Haydn, Mozart, Beethoven și Felix Mendelssohn Bartholdy.[2]

Timp de peste trei decenii a fost capelmaistrul cel mai îndrăgit al bucureștenilor, vara pe terasele și cafenelele din Parcul Cișmigiu, sau la Hanul Manuc, iarna la cafeneaua Fialkowski sau pe scenele de concert.

A compus piese pentru dans și lucrări camerale. [5]

A avut doi fii, Ern. Wiest, devenit și el muzician, și Julius Wiest (Iuliu Wiest), care este cunoscut ca pianist, bun compozitor, profesor la Conservatorul din București. [1]

Bibliografie [6][modificare | modificare sursă]

  • Doru Popovici, Începuturile muzicii culte românești, Editura Tineretului, București, 1967.
  • Zeno Vancea, Creația muzicală românească. Sec. XIX-XX, Vol. 1, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1968
  • Muzicieni români - lexicon. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1970

Note[modificare | modificare sursă]