Lucăcești, Bacău
Lucăcești a fost o comună formată din satele Lucăcești (în maghiară Lukácsfalva) și Valea Arinilor.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Denumirea satului de reședință provine de la maghiarul Lukácsfalva, menționat astfel de către administratorul apostolic Marco Bandini, în 1646.[1]
Istoric
[modificare | modificare sursă]În Dicționarul geografic al județului Bacău (1895) al Ortensiei Racoviță, satul Lucăcești (denumit și Titești) se afla în plasa Muntelui și cu reședința în comuna Valea-Arininilor. Satul se afla situat în dreapta râului Tazlăul Sărat, pe deal și aproape de drumul Bacău–Moinești.[2]
La nivelul anului 1891 exista o școală românească mixtă unde au urmat cursurile 14 băieți din 76 de copii de vârstă școlară. Existau 160 de capi de familie dintr-o populație totală de 636 de oameni; 15 cai, 343 de cornute, 81 de porci și 113 capre. Exista o biserică ortodoxă clădită în anul 1857 de către locuitori și deservită de un preot și doi cântăreți, 6 cârciumi, iar casele considerate ordonate și poziționate. În zonă se afla schitul Lucăcești sau Tazlău.[2]
Moșia Lucăcești, din comuna Valea-Arinilor, avea suprafața de 12 000 de hectare și aparținea statului, fiind arendată pentru suma anuală de 4000 de lei. În trecut aparținuse de Mănăstirea Bistrița din Ținutul Neamțului.[3] Pădurea Lucăcești din proprietatea statului avea o suprafață de 11 944 de hectare, compusă în mare din conifere, cu plan de exploatare parțială.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Nicolae Iorga, „Privilegiile Șangăilor de la Târgu-Ocna”, extras din „Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXXVII, Memoriile Secțiunii Istorice”, Librăriile Socec & Comp. și Sfetea, București, 1915, p. 247
- ^ a b c Ortensia Racoviță, Dicționarul geografic al județului Bacău, Societatea Geografică Română, Stabilimentul grafic I. V. Socecŭ, Bucuresci, 1895, p. 344
- ^ Ortensia Racoviță, Dicționarul geografic al județului Bacău, Societatea Geografică Română, Stabilimentul grafic I. V. Socecŭ, Bucuresci, 1895, p. 343