Liviu Popa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Liviu Popa
Date personale
Născut 17 octombrie 1921
Oradea
Decedat 4 martie 1977
București
Naționalitate română
Ocupație grafician și scenograf de teatru și film
Prezență online

Liviu Popa (n. 17 octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Ciulinii Bărăganului (1957), Pasărea furtunii (1957), D-ale carnavalului (1958), Telegrame (1959), Setea (1960), Dacii (1967), Columna (1968), Tinerețe fără bătrânețe (1969), Zestrea domniței Ralu (1971), Săptămîna nebunilor (1971), Felix și Otilia (1972) și Mușchetarul român (1975).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect.

Liviu Popa a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului Ciulinii Bărăganului (1957). El citea textul înainte de începerea filmărilor și desena cadrele de filmare, realizând decorurile potrivit personalității sale.[1] Avea talent și inventivitate spontană.[2] Realiza schițe de atmosferă care se vindeau ca picturi. Pentru realizarea decorurilor din filmul Felix și Otilia a obținut, împreună cu Radu Boruzescu, Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România în 1972.

A murit în urma cutremurului din 4 martie 1977 în garsoniera sa de pe strada Colonadelor, vizavi de Universitate. O parte din schițele sale au fost recuperate de Ioana Cantuniari.[1]

În volumul „O istorie subiectivă a scenografiei românești de film”, Gheorghe Bălășoiu îl considera „un ardelean care nu se enerva, destin de artist, ultim superb reprezentant al boemei interbelice. stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc.[1] Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în lumea formelor și a eternului spectral”.[3]

Costumiera Hortensia Georgescu, care a colaborat cu Liviu Popa, îl considera „un autentic pictor (...) un simț sigur al culorii, al proporțiilor” și afirma că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență medievală. „Ca structură ar fi fost menit să trăiască în altă epocă. Cred că Renașterea i s-ar fi potrivit cu tendința ei de opulență, de acceptare a tot ce e valoare sau viciu omenesc, eliberare de orice constrângere. Mi-l puteam închipui la un ospăț într-o loggie a unui palat din Canal Grande la Veneția, aruncând - așa cum era obiceiul la sfârșitul acestor desfânate ospețe, să se arunce în canal - cupele și platourile de argint aurite, ca un semn al disprețului pentru valori perisabile, meschin materiale. Se îmbrăca fără să țină seama de canoane, de moda actuală.” [4]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Scenograf[modificare | modificare sursă]

  • Ciulinii Bărăganului (1957)
  • Pasărea furtunii (1957) - în colaborare cu Liviu Ciulei
  • D-ale carnavalului (1958)
  • Telegrame (1959)
  • Setea (1960)
  • Celebrul 702 (1961)
  • Lupeni '29 (1962)
  • Dragoste lungă de-o seară (1963)
  • Dragoste la zero grade (1964) - în colaborare cu Virgil Moise
  • Șah la rege (1965)
  • Procesul alb (1965)
  • Dacii (1967) - în colaborare cu Viorel Ghenea
  • Columna (1968)
  • Doi bărbați pentru o moarte (1969)
  • Tinerețe fără bătrânețe (1969) - în colaborare cu Ioana Cantuniari
  • Zestrea domniței Ralu (1971) - în colaborare cu Ștefan Marițan
  • Săptămîna nebunilor (1971) - în colaborare cu Ștefan Marițan, Radu Călinescu, Ioana Cantuniari și Ștefan Preda
  • Felix și Otilia (1972) - în colaborare cu Radu Boruzescu
  • Bariera (1972)
  • Porțile albastre ale orașului (1973)
  • Cantemir (1975)
  • Casa de la miezul nopții (1975)
  • Mușchetarul român (1975)
  • Premiera (1976)
  • O lume fără cer (1981) - în colaborare cu Constantin Simionescu

Creator de costume[modificare | modificare sursă]

  • Setea (1960)
  • Dragoste lungă de-o seară (1963)
  • Șah la rege (1965)

Actor[modificare | modificare sursă]

  • Facerea lumii (1971)

Premii[modificare | modificare sursă]

Scenograful Liviu Popa a obținut, împreună cu Radu Boruzescu, Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1972) pentru decorurile la filmul Felix și Otilia.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Elena Saulea - „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 71.
  2. ^ Elena Saulea, op. cit., p. 25.
  3. ^ Elena Saulea, op. cit., p. 72.
  4. ^ Silvia Kerim - „Ponica - o legendă” (Ed. Doina, București, 1999), p. 160.
  5. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.) - „Premiile cineaștilor 1970-2000” (Editura și Tipografia Intact, București, 2001), p. 11.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elena Saulea - „Liviu Popa și bucuria spectacolului”, în vol. „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 71-92.

Legături externe[modificare | modificare sursă]