Limbaj pseudocod
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Un limbaj pseudocod este o scriere intermediară, menită să simplifice scrierea unui algoritm într-un limbaj de programare și să ajute la realizarea clarității algoritmului, în timp scurt.
Structură[modificare | modificare sursă]
În mare, un algoritm prezentat într-un limbaj pseudocod este alcătuit din 2 zone sau secțiuni:
1. Zona de declarații: Aceasta secvență este situată la începutul codului și servește la stabilirea variabilelor, tipurilor de date și a funcțiilor apelate.
2. Zona de calcul: Această secțiune este situată între begin (început de bloc de instrucțiuni) și end (final bloc instrucțiuni), servind citirii datelor de intrare, implementarării procedeelor de calcul, apelării funcțiilor declarate și afișării datelor de ieșire.
Sintaxă[modificare | modificare sursă]
Sintaxa generală a unui limbaj pseudocod de inspirație Pascal. Textul situat înte acolade ("{", "}") este comentariu.
algorithm <nume_algoritm>
- <declarare_variabile> {tipul variabilelor}
- <declarare_proceduri> {definirea de proceduri/functii}
begin
- <procesul_de_calcul_P> {instructiunile algoritmului}
end
Elementele lexicale ale limbajului[modificare | modificare sursă]
1. Cuvintele cheie (rezervate) - cuvinte care au un anumit înțeles și se folosesc numai într-un anumit context. Utilizate pentru a identifica o anumită instrucțiune, funcție etc.
2. Identificatorii - nume date variabilelor, constantelor sau funcțiilor și sunt folosiți pentru apelarea acestora, în timpul desfăsșrării procedeului de calcul.
3. Expresiile - forme lexicale, asemănătoare operațiilor matematice, alcătuite din operatori și operanzi.