Lemna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lemna
Kleine Wasserlinse (Entengrütze).JPG
Stare de conservare
Clasificare științifică
Supradomeniu[*] Biota
Supraregn[*] Eukaryota
Regn Plantae
Subregn Viridiplantae
Ordin Alismatales
Familie Araceae
Subfamilie Lemnoideae
Nume binomial
Lemna[1]

L., 1753

Lemna este un gen de plante acvatice plutitoare din familia lintiței. Aceste plante care cresc rapid au o întrebuințare ca sistem model în studii în sinecologie, botanică bazică, ecotoxicologie și producția de produse biofarmaceutice, precum și ca o sursă de hrană pentru animale în agricultură și acvacultură. În prezent sunt cunoscute 14 specii de Lemna.[2]

Taxonomie și obiceiuri de creștere[modificare | modificare sursă]

Acest gen de lintiță a fost plasat anterior într-o altă familie de plante floricole, Lemnaceae, dar ea este considerată acum ca făcând parte din familia Araceae.[3]

Speciile de Lemna cresc la fel ca talurile plutitoare simple deasupra sau imediat sub suprafața apei. Cele mai multe sunt mici, de maximum 5 mm în lungime, cu excepția speciei Lemna trisulca, care este alungită și are o structură ramificată. Talurile Lemna au o singură rădăcină, care distinge acest gen de genurile înrudite Spirodela și Landoltia.

Plantele cresc în principal prin reproducere vegetativă: două plante fiice se desprind din planta adultă. Această formă de creștere permite colonizarea foarte rapidă a apelor. Lintița este o plantă cu flori și aproape toate speciile sale sunt cunoscute ca reproducându-se sexual, înflorind și producând semințe în condiții corespunzătoare. Anumite specii de lintiță (cum ar fi L. gibba) sunt plante de zi lungă, în timp ce altele (cum ar fi L. minor) sunt plante de zi scurtă.

Când Lemna invadează o cale navigabilă, ea poate fi îndepărtată mecanic prin adaos de pești ierbivori (de exemplu, peștele cosaș) sau tratată cu erbicid.

Creșterea rapidă a lintiței găsește aplicații în bioremedierea apelor poluate și ca organisme de testare pentru studiile de mediu. Ea este, de asemenea, utilizată ca un sistem de exprimare genetică pentru producția industrială de produse biofarmaceutice.

Lintița uscată este o bună hrană pentru vite. Ea conține 25-45% proteine (în funcție de condițiile de creștere), 4,4% grăsime și 8-10% fibre, calculate când planta este uscată.

Specii[modificare | modificare sursă]

Secțiunea Alatae
  • Lemna aequinoctialis Welw. – zonele tropicale și subtropicale
  • Lemna perpusilla Torr. – estul Statelor Unite ale Americii, Quebec
Secțiunea Lemna
  • Lemna gibba L. – lintiță gheboasă - pe scară largă
  • Lemna minor L. – lintiță mică - în diferite țări
  • Lemna trisulca L. – lintiță trisulcată - în diferite țări
Secțiunea Uninerves
  • Lemna minuta Kunth – lintiță pitică - America de Nord și de Sud
  • Lemna valdiviana Phil. – lintiță valdiviană[4][5] - America de Nord și de Sud
Secțiune necunoscută
  • Lemna japonica Landolt - Japonia, China, Coreea, Orientul Îndepărtat al Rusiei
  • Lemna obscura (Austin) Daubs - Statele Unite ale Americii, Mexic, Chile, Columbia, Ecuador
  • Lemna tenera Kurz - Indochina, Sumatra, Teritoriul de Nord din Australia
  • Lemna turionifera Landolt - zonele temperate din Europa, Asia, America de Nord
  • Lemna yungensis Landolt - Bolivia
Specii plasate anterior în această familie
  • Landoltia punctata (G. Mey.) Les & D. J. Crawford (ca L. oligorrhiza Kurz și L. punctata G. Mey.)
  • Spirodela polyrhiza (L.) Schleid. (ca L. polyrhiza L.)
  • Wolffia arrhiza (L.) Horkel ex Wimm. (ca L. arrhiza L.)

Specii din România[modificare | modificare sursă]

În România cresc 4 specii de lintițe: [6][7][8][9]

  • Lemna gibba = Lintiță gheboasă - întâlnită prin ape stagnante;
  • Lemna minor = Lintiță mică - comună de la câmpie până în regiunea montană, prin ape stagnante sau încet curgătoare, adesea în colonii;
  • Lemna minuta = Lintiță pitică - specie recent introduse în România, întâlnită în Delta Dunării, în bălțile de pe lângă Lacul Nebunu;
  • Lemna trisulca = Lintiță trisulcată - comună în regiunea de câmpie și dealuri, prin ape stagnante,bogate în materii organice.

Specii din Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

În Republica Moldova cresc 3 specii de lintițe:[10][11][12][13]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Species Plantarum. 1st Edition, Volume 2, p. 970 
  2. ^ http://www.theplantlist.org/tpl1.1/search?q=Lemna
  3. ^ Bremer, B.; Bremer, K.; Chase, M.W.; Reveal, J.L.; Soltis, D.E.; Soltis, P.S.; Stevens, P.F. (2003). „An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of flowering plants: APG II”. Botanical Journal of the Linnean Society 141: 399–436. doi:10.1046/j.1095-8339.2003.t01-1-00158.x. http://w3.ufsm.br/herb/An%20update%20of%20the%20Angiosperm%20Phylogeny%20Group.pdf. 
  4. ^ Lemna (TSN 42588). Integrated Taxonomic Information System.
  5. ^ GRIN Species Records of Lemna”. Germplasm Resources Information Network. United States Department of Agriculture. http://www.ars-grin.gov/cgi-bin/npgs/html/splist.pl?6629. Accesat la 13 aprilie 2013. 
  6. ^ Flora Republicii Socialiste România. Volumul XII. Editura Academiei Republicii Socialiste România. București 1972
  7. ^ Beldie Al. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare. București: ed. Academiei Române, 1977-1979, vol. I-II.
  8. ^ Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. București: Ceres, 2009.
  9. ^ I. Prodan, Al. Buia. Flora mică ilustrată a României. Ediția a V-a. Editura Agro-Silvică. București, 1966
  10. ^ Гейдеман T. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев, 1986.
  11. ^ Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2007.
  12. ^ Cadastrul regnului vegetal. Specii de plante incluse în cartea roșie. Rebublica Moldova, Ministerul Mediului.
  13. ^ Lumea vegetală a Moldovei , Vol. 4 : Plante cu flori. Part. a 3-a: Clasa Liliopsida, Subclasele Alismatidae, Liliidae, Arecidae / Autori coord.: Alexandru Ciubotaru, Gheorghe Postolache, Alexandru Teleuță . - Chișinău : Știința, 2007

Lecturi generale[modificare | modificare sursă]

  • Cross, J.W. (2006). The Charms of Duckweed.
  • Landolt, E. (1986) Biosystematic investigations in the family of duckweeds (Lemnaceae). Vol. 2. The family of Lemnaceae - A monographic study. Part 1 of the monograph: Morphology; karyology; ecology; geographic distribution; systematic position; nomenclature; descriptions. Veröff. Geobot. Inst., Stiftung Rübel, ETH, Zurich.

Legături externe[modificare | modificare sursă]