Laure de Berny

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Laure de Berny
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (59 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
OcupațieMuză Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă)Honoré de Balzac  Modificați la Wikidata

Laure de Berny, născută cu numele Louise Antoinette Laure Hinner, (n. 23 mai 1777, Versailles - d. 27 iunie 1836, casa familiei La Bouleaunière, Grez-sur-Loing, în apropiere de Nemours) a fost muza și amanta lui Honoré de Balzac, pentru care a simțit o dragoste aproape maternă. Ea a fost prima și, se pare, cea mai mare pasiune a scriitorului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiică a lui Philippe Joseph Hinner, „musicien ordinaire du Roy et de la chambre de la Reine”, harpist german venit din Wetzlar la cererea Curții Regale a Franței, și a Margueritei Louise Amélie Guelpee de la Borde, cameristă a reginei Maria Antoaneta, ea a fost fina regelui și a reginei. Nașii săi regali au fost reprezentați cu prilejul botezului ei, ce a avut loc în ziua următoare nașterii sale, de Louis-Antoine-Sophie de Vignerot du Plessis, al patrulea duce de Richelieu, și de Laure-Auguste de Fitz-James, prințesă de Chimay, doamnă de onoare a reginei.[2] Ea a cunoscut fastul și frivolitatea de la curtea regală, iar mai apoi furtunile și conspirațiile din perioada Revoluției franceze.

În 1793 s-a căsătorit la vârsta de 15 ani și zece luni cu contele Gabriel de Berny, un tânăr rece și rezervat ce avea 24 de ani,[3] cu care a avut nouă copii. Între anii 1799 și 1815 a avut o aventură cu André Campi, un apropiat al familiei lui Napoleon și secretar al lui Lucien Bonaparte la Ministerul de Interne. Ea a avut cu amantul o fiică, Julie, născută în 1804, și poate și alți copii ai săi.[4]

În perioada iernii dintre anii 1821-1822, când s-a stabilit la Villeparisis, unde locuia familia lui Balzac, ea l-a cunoscut pe tânărul Honoré, care a fost angajat pentru a da lecții fetelor din casă. Tânărul de 22 de ani s-a îndrăgostit de această femeie scundă de 1,55 m, brunetă, cochetă, spirituală și plină de viață și care era cu un an mai mare decât mama lui. El i-a trimis scrisori înflăcărate, ale căror ciorne s-au păstrat.[5] Ea l-a respins inițial, afirmând că este prea tânăr, și i-a propus să se căsătorească cu fiica ei, Julie. Balzac a perseverat și a reușit să o convingă în cele din urmă într-o seară de mai a anului 1822. El a decis să i se adreseze cu prenumele Laure, purtat de mama și de sora sa, și a folosit la adresa ei apelativul dilecta (iubita).

Laure de Berny și Balzac[modificare | modificare sursă]

Doamna de Berny a urmărit fiecare pas din cariera lui Balzac, l-a sfătuit și i-a adus o tandrețe pe care Balzac nu o cunoscuse în casa natală. Ea l-a împrumutat cu bani în mai multe rânduri, în special pentru a înființa o editură și apoi pentru a cumpăra o tipografie.[6] Fiul ei, Alexandre Deberny,[7] a salvat de la faliment o parte a tipografiei lui Balzac din care a făcut o afacere înfloritoare: imprimeria „Deberny et Peignot”, care avea să dureze până în 1970.

La moartea doamnei de Berny, Balzac a scris bulversat:

„Persoana pe care am pierdut-o a fost mai mult decât o mamă, mai mult decât o prietenă, mai mult decât ar putea fi orice ființă pentru alta. [...] Ea m-a sprijinit cu vorba, cu fapta, cu devotament în timpul marilor furtuni. Dacă eu trăiesc, este datorită ei. Ea a fost totul pentru mine.[8]
—Balzac

Ea i-a servit scriitorului ca model pentru personajele (printre altele) Doamna Firmiani, Doamna de Mortsauf din Crinul din vale și Pauline din Louis Lambert.

Adaptări cinematografice[modificare | modificare sursă]

  • Rolul doamnei de Berny este interpretat de Élina Labourdette în filmul de televiziune Un grand amour de Balzac, regizat de Jacqueline Susy și Wojciech Solarz și lansat în 1973, ce a ecranizat biografia lui Honoré de Balzac.
  • Virna Lisi a jucat doamnei de Berny, în filmul de televiziune Balzac, regizat de Josée Dayan pentru TF1, în 1999.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Laure de Berny, FemBio, accesat în  
  2. ^ Registres paroissiaux et d'état civil. Commune Versailles. Paroisse Saint-Louis. Versailles: Archives départementales des Yvelines. . p. 90.  Parametru necunoscut |passage= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor); Parametru necunoscut |online= ignorat (posibil, |url=?) (ajutor); Parametru necunoscut |sous-titre= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |lien auteur1= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |nom1= ignorat (posibil, |last1=?) (ajutor); Parametru necunoscut |titre volume= ignorat (ajutor);
  3. ^ Pierrot 1994, p. 112
  4. ^ Pierrot 1994, p. 113-114
  5. ^ Pierrot 1994, p. 115
  6. ^ Zweig 1950, p. 94 et 98
  7. ^ El renunțase la particula sa nobiliară.
  8. ^ Honoré de Balzac, Correspondance de H. de Balzac : 1819-1850. Avec un beau portrait gravé par Gustave Levy, vol. 1, Paris, Calmann-Lévy, 1876, II-477, 468 p., 2 vol. ; in-12, cap. CLXXV (« Lettres à Louise, Paris (1836-1837) »), pp. 371-372.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jean-Louis Déga, „À propos du prénom Laure: Balzac et les Fitz-James”, în Le Courrier Balzacien, nr. 60, trimestrul 3, 1995, pp. 3-9.
  • Roger Pierrot, Honoré de Balzac, Paris, Fayard, 1994 (réimpr. 1999), 582 p. (ISBN 2-213-59228-4)
  • en Stefan Zweig (trad. Fernand Delmas), Balzac : Le roman de sa vie, Paris, Albin Michel, 1950, 508 p. (ISBN 9782253139256)

Legături externe[modificare | modificare sursă]