Léon Degrelle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Léon Degrelle
Léon Degrelle portrait.jpg
Date personale
Nume la naștereLéon Joseph Marie Ignace Degrelle Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bouillon, Valonia, Belgia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1][5][2][3] Modificați la Wikidata
Málaga, Spania Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Părinți Édouard Degrelle[*][[Édouard Degrelle |​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Belgium.svg Belgia Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Deputat în Camera Reprezentanților Belgiei Modificați la Wikidata

Premii Deutsches Kreuz in Gold[*][[Deutsches Kreuz in Gold |​]]
Crucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[*]
Partid politicRexism
Alma materUniversitatea Catolică din Leuven

Léon Joseph Marie Ignace Degrelle (n. ,[1][2][3][4] Bouillon, Valonia, Belgia – d. ,[1][5][2][3] Málaga, Spania)[6] a fost un politician valon, unul dintre cei mai importanți colaboratori ai naziștilor, iar mai târziu unul dintre întemeietorii negaționismului[7] în Belgia.[8] Degrelle a devenit cunoscut în țara natală în anii '30 ca lider al Partidului Rexist.[9] În timpul ocupației naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial⁠(d), acesta s-a alăturat armatei germane și a luptat în Legiunea Valonă⁠(d) pe frontul de est. După colapsul Germaniei Naziste, Degrelle a reușit să fugă în Spania franchistă unde a devenit o personalitate importantă în politicile neonaziste. A murit la 50 de ani după ce și-a pierdut cetățenia și a fost condamnat la moarte⁠(d) în Belgia pentru activitățile de colaborare.[6][10]

Colaborarea cu Germania Nazistă[modificare | modificare sursă]

La începutul războiului, Degrelle a aprobat anunțul monarhului Leopold al III-lea că Belgia dorește să-și păstreze neutralitatea. Odată cu invadarea țării de către Germania pe 10 mai 1940, vocile din interiorul Partidului Rexist erau împărțite cu privire la activitățile de rezistență. Acesta a fost arestat pe motiv că ar fi colaborator și trimis în Franța. Spre deosebire de alți belgieni deportați⁠(d), Degrelle nu și-a pierdut viața în masacrul de la Abbeville⁠(d), însă a fost trimis în lagărul de concentrare Vernet⁠(d). A fost eliberat în momentul în care s-a inițiat ocuparea teritoriilor franceze.

Degrelle s-a reîntors în Belgia unde a reconstruit ideologia rexistă combinând-o cu elemente naziste spre deosebire de alti foști rexiști - precum Théo Simon și Lucien Mayer - care au continuat să lupte împotriva trupelor naziste de ocupație. În august, Degrelle a început să redacteze materiale pentru ziarul nazist Le Pays Réel. Acesta s-a alăturat legiunii valone a Wehrmachtului chemată la arme în august 1941 să lupte împotriva forțelor Uniunii Sovietice pe frontul de est. Statutul de lider al partidului a fost preluat de Victor Matthys. Dat fiind faptul că nu avea pregătire militară, Degrelle s-a înscris în calitate de soldat și a fost decorat cu Crucea de Fier Clasa II în martie 1942. A promovat ușor și a ajuns la gradul de locotenent în mai 1942; a fost decorat cu Crucea de Fier Clasa I în aceeași lună. Valonii au fost transferați din Wehrmacht în Waffen-SS în iunie 1943,[10][11] devenind astfel Legiunea Valonă care activa pe frontul de est.[11][12]

Din 1940, biserica romano-catolică belgiană a interzis purtarea uniformelor în timpul euharistiei. Pe 25 iulie 1943, aflat în orașul său natal Bouillon, lui Degrelle i s-a adus la cunoștință că trebuie să părăsească un recviem deoarece purta uniforma SS interzisă de către biserică. Acesta a fost excomunicat de către Dieceza Romano-catolică din Namur⁠(d), însă excomunicarea a fost suspendată de către germani.[13]

În timpul bătăliei din punga Korsun-Cerkasî - din 24 ianuarie până pe 16 februarie 1944 - legiunii i se dă misiunea de a apăra partea estică a pungii de atacurile sovietice. După moartea ofițerului Lucien Lippert, Degrelle a preluat comanda brigăzii, însă legiunea a fost nevoită să se retragă. Din cei 2000 de oameni care alcătuiau brigada, doar 632 au supraviețuit.

Datorită acțiunile sale la Korsun, acsta a fost promovat la statutul de SS-Sturmbannführer. I-a fost acordată Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (Ritterkreuz) de către Hitler în februarie 1944. Degrelle a declarat mai târziu că Hitler i-ar fi spus că „ești unic în istorie. Ești un lider politic care luptă ca un soldat. Dacă aș fi avut un fiu, aș fi vrut să fie ca tine”.[14] Șase luni mai târziu, Degrelle și alți șase străini au primit Crucea de Fier cu Frunze de Stejar.[10]

Pe 8 iulie 1944, fratele lui Degrelle, Édouard, a fost ucis în orașul său natal de către forțele belgiene de rezistență. La scurtă vreme, un pluton de execuție rexist l-au ucis pe farmacistul Henri Charles. Câteva zile mai târziu, trei civili au fost executați - aparent la ordinele lui Degrelle - fiind cunoscuți drept inamicii săi politici.

A fost comandantul Sturmbrigade Wallonien din 18 septembrie 1944 până pe 8 mai 1945. A fost în fruntea trupelor care au apărat Estonia în fața sovieticilor și a fost promovat în funcția de SS-Obersturmbannführer în primele luni ale anului 1945.[10]

Pe 20 aprilie 1945 a fost promovat în funcția de SS-Standartenführer, iar pe 1 mai în funcția de Brigadeführer de către Heinrich Himmler. Promovarea din urmă însă a fost extralegală deoarece Himmler a fost retras din funcție pe 28 aprilie la ordinele lui Hitler.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Léon Degrelle, Biographie nationale de Belgique, accesat în  
  3. ^ a b c d Léon DEGRELLE, Dictionnaire des Wallons, accesat în  
  4. ^ a b Léon Degrelle, BD Gest', accesat în  
  5. ^ a b http://www.britannica.com/biography/Leon-Degrelle  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Los Angeles Times. „Top nazi collaborator Léon Degrelle died in Spain”. Accesat în . 
  7. ^ Christopher Ailsby (2004). Hitler's Renegades: Foreign Nationals in the Service of the Third Reich. Potomac Books Inc. p. 75. ISBN 1574888382.
  8. ^ The New York Times. „Leon Degrelle, Fascist Leader In Belgium, 87”. Accesat în . 
  9. ^ Martin Conway. „The rexist movement in Belgium - Teză de doctorat”. Accesat în . 
  10. ^ a b c d e Bouysse, Gregory (15 Ianuarie 2019). Encyclopedia of the New Order – Special Issue – Wallonia (Part I). ISBN 9780244450595.
  11. ^ a b Wouters 2018, p. 272.
  12. ^ Plisnier 2011, p. 100.
  13. ^ CatholicHerald.co.uk. „Excommunication Reversed”. Accesat în . 
  14. ^ Degrelle, Léon (1985). Campaign in Russia : the Waffen SS on the Eastern Front (1st English language ed.). Institute for Historical Review. p. 4. ISBN 0-947554-04-1.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Baland, Lionel (2009). Léon Degrelle et la presse rexiste. Paris: Déterna. ISBN 9782913044869.
  • Berger, Florian (2004). Ritterkreuzträger mit Nahkampfspange in Gold [Knight's Cross Bearers with the Close Combat Clasp in Gold] (in German). Vienna, Austria: Selbstverlag Florian Berger. ISBN 978-3-9501307-3-7.
  • Bruyne, Eddy de; Rikmenspoel, Marc (2004). For Rex and Belgium: Leon Degrelle and Walloon Political & Military Collaboration 1940-1945. Solihull, West Midlands, England: Helion. ISBN 1-874622-32-9.
  • Conway, Martin (1993). Collaboration in Belgium: Leon Degrelle and the Rexist Movement, 1940-1944. New Haven: Yale University Press. ISBN 0-300-05500-5.
  • Fellgiebel, Walther-Peer (2000) [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945 — The Owners of the Highest Award of the Second World War of all Wehrmacht Branches] (in German). Friedberg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6.
  • Griffin, Roger, ed. (1997). Fascism. ISBN 0-19-289249-5.
  • Rees, Philip (1991). Biographical Dictionary of the Extreme Right Since 1890. ISBN 0-13-089301-3.
  • Scherzer, Veit (2007). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (in German). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
  • Streel, José (2010) [1st. pub. as La révolution du vingtième siècle, Bruxelles: Nouvelle société d'éditions: 1942]. La révolution du XXème siècle [The Revolution of the Twentieth Century] (in French). Paris: Déterna. ISBN 978-3-7648-2299-6.
  • Thomas, Franz (1997). Die Eichenlaubträger 1939–1945 Band 1: A–K [The Oak Leaves Bearers 1939–1945 Volume 1: A–K] (in German). Osnabrück, Germany: Biblio-Verlag. ISBN 978-3-7648-2299-6.
  • Plisnier, Flore (2011). Ils ont pris les armes pour Hitler: la collaboration armée en Belgique francophone. Brussels: Renaissance du Livre. ISBN 9782507003616.
  • Wouters, Nico (2018). "Belgium". In Stahel, David (ed.). Joining Hitler's Crusade: European Nations and the Invasion of the Soviet Union, 1941. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 260–287. ISBN 978-1-316-51034-6.
  • Rule, Richard. "Was Leon Degrelle a Traitor of Belgium, or a German Army Hero?". warfarehistorynetwork.com.

Legături externe[modificare | modificare sursă]