Ken Mattingly
| Ken Mattingly | |
_Mattingly.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Thomas Kenneth Mattingly II  |
| Născut | Chicago, Illinois, SUA |
| Decedat | (87 de ani)[1] Virginia, SUA[2] |
| Număr de copii | 1 |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | Naval aviator, test pilot |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| NASA Astronaut | |
| Alte nume | Thomas Kenneth Mattingly II |
| Stare | Retras |
| Alma mater | Auburn University, B.S. 1958 |
| Organizație | NASA |
| Rang | Format:Dodseal Rear admiral (upper half), USN |
| Timp în spațiu | 21d 04h 34m |
| Selecție | 1966 NASA Group 5 |
| AEV totale | 1 |
| Timp total AEV | 1 oră 23 minute |
| Misiuni | Apollo 16, STS-4, STS-51-C |
| Emblema misiunii |    |
| Retragere | Iunie 1985 |
| Decorații |  |
Modifică date / text  | |
Thomas Kenneth Mattingly II (n. , Chicago, Illinois, SUA – d. , Virginia, SUA), mai bine cunoscut sub numele de Ken Mattingly, a fost un fost ofițer american în Marina SUA, pilot, inginer aeronautic, pilot de testare, amiral în retragere în Marina SUA și astronaut ce a zburat pentru misiunile Apollo 16 STS-4 și STS-51-C
Mattingly fusese programat să zboare pe Apollo 13, dar cu 3 zile înainte de lansare, a fost reținut și eliminat din misiune din cauza expunerii la rubeolă, fiind înlocuit cu Jack Swigert.[3]
Mai târziu, a zburat ca și pilot în modulul de comandă pentru Apollo 16 și a făcut 64 de orbite lunare.[4] A zburat mai târziu ca pilot de comandă pentru Apollo 16.[5] În timpul carierei sale la NASA, a înregistrat 504 ore de zbor în spațiu, printre care 73 de minute de activitate extravehiculară.[6]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Anii de început
[modificare | modificare sursă]Ken Mattingly s-a născut pe 17 martie 1936 în Chicago, Illinois.[7] În 1958, a devenit licențiat în știință, la Universitatea Auburn, unde a fost instruit ca și inginer aeronautic. Și-a început cariera în Marină în 1958 și a primit aripile în 1960.[8]
Cariera la NASA
[modificare | modificare sursă]În momentul selecției sale ca membru al celui de-al 5-lea grup de astronauți, Ken a fost student la USAF, Școala de Aviație și Cercetare Aerospațială la Edwards Air Force Base, în California.[7] A fost ales ca astronaut în 1966.[6]
Matty a făcut parte din echipajul de suport pentru misiunea Apollo 8, un precursor al aterizărilor pe Lună.[6] A fost instruit ca pilot comandant de rezervă pentru Apollo 11, înainte de a-i fi alocat Apollo 13.[6] A fost selectat ca pilot pentru modulul de comandă, Apollo 13 dar a fost eliminat din echipaj cu 3 zile înainte de lansare din cauza expunerii la rujeola germană, fiind înlocuit de către pilotul de rezervă, Jack Swigert.[7] Primul zbor al lui Matty în spațiu a fost la bordul misiunii Apollo 16, pe 17 aprilie 1972, îndeplinind funcția de comandant. [6] Performanța misiunii Apollo 16 a fost excelentă, toate obiectivele principale ale misiunii și cele mai multe din obiectivele detaliate fiind îndeplinite, misiunea a fost încheiată cu o zi mai devreme decât era planificată.[4] În timpul călătoriei de întoarcere, acesta a efectuat o activitate extravehiculară în spațiu, „EVA”, pentru a recupera pachete de film și de date din stația de știință de pe modulul de serviciu. După finalizare misiunilor Apollo, Mattingly a zburat sub funcția de comandant la bordul celui de-al 4-lea zbor al primei nave spațiale, Columbia, pe 27 iunie 1982.[6] Următoarea și cea din urmă misiune NASA a lui Ken a avut loc în 1985, la bordul navei Discovery, fiind prima misiune considerată „clasificată” pentru Departamentul Apărării, din care a fost lansată o sarcină utilă secretă.[6]
Cariera după NASA
[modificare | modificare sursă]Ken Mattingly s-a retras de la NASA în 1985 și din Marină în 1986, cu gradul de amiral în retragere. A început să lucreze în sectorul privat pentru compania Grumman pentru programul de suport al stației spațiale a companiei, înainte să devină președinte pentru Rețeaua Spațială Universală.[6] Apoi a lucrat pentru General Dynamics, ocupându-se de rachetele Atlas dar în cele din urmă a părăsit compania pentru a lucra pentru Lockheed Martin, concentrându-se pe programul X-33.[6] Ultimul său loc de muncă a fost pentru System Planning and Analysis, un contractor al apărării în Virginia și San Diego.[6]
Premii
[modificare | modificare sursă]Pentru efortul depus de-a lungul misiunilor Apollo, Ken Mattingly a fost premiat cu medalia pentru merite deosebite de către NASA în 1972.[6] A primit diferite medalii pentru merite deosebite de la Departamentul Apărării.[6] Este membru de onoare al International Space Hall of Fame din New Mexico, Alamogordo.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ NASA Administrator Remembers Apollo Astronaut Thomas K. Mattingly II (în engleză),
- ^ Ken Mattingly, Astronaut Scrubbed From Apollo 13, Is Dead at 87 (în engleză), The New York Times,
- ^ „Meeting Astronaut Ken Mattingly - The Spirit and Triumph of Apollo 13”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „APOLLO 16”. history.nasa.gov.
- ^ „Ken Mattingly”.
- ^ a b c d e f g h i j k l m expert, Carolyn Collins Petersen Carolyn Collins Petersen is an astronomy; team, the author of seven books on space science She previously worked on a Hubble Space Telescope instrument. „The Apollo 16 Astronaut Who Helped Save Apollo 13”. ThoughtCo.
- ^ a b c „Ken Mattingly - Apollo 13 Command Module Pilot”. AwesomeStories.com.
- ^ „Thomas K. Mattingly II”. Hack the Moon.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Ken Mattingly la Wikimedia Commons
- Astronautix biography of Ken Mattingly
- Spacefacts biography of Ken Mattingly
- Mattingly at Encyclopedia of Science
- Ken Mattingly la Internet Movie Database
- Iven C. Kincheloe Awards
- NASA JSC: T. K. Mattingly Oral History
- „Thomas Kenneth Mattingly 2d”. The New York Times (în engleză). . Accesat în .
