Kanikleios
Kanikleios (în greacă κανίκλειος), mai formal chartoularios tou kanikleiou sau epi tou kanikleiou (în greacă [χαρτουλάριος] ἐπὶ τοῦ κανικλείου), a fost unul dintre cele mai importante posturi din cancelaria imperială bizantină.[1] Deținătorul său era păstrătorul călimării imperiale, numite kanikleion, care avea forma unui câine mic (în latină canicula) și conținea cerneala violetă cu care împăratul bizantin semna documentele imperiale, precum și al stiloului imperial.[2][3] Înaltul funcționar imperial avea sarcina de autentificare a inscripțiilor imperiale, precum și responsabilități juridice:[4] asista la judecăți și oferea sfaturi juridice,[4] cerceta diferite cazuri, oferea sfaturi părților adverse și – dacă nu erau puse în aplicare – le înainta tribunalului pentru a fi judecate.[5]
Funcția a apărut pentru prima dată în secolul al IX-lea și a fost îndeplinită, de obicei, împreună cu alte funcții administrative guvernamentale.[6] În Kletorologionul din 899 este menționat printre „demnitățile speciale” (ἀξίαι εἰδικαί, axiai eidikai), după synkellos și înainte de protostrator.[6][7] În ordinea generală de prioritate, kanikleios-ul era situat în urma deținătorului funcției de chartoularios tou vestiariou și înaintea deținătorului funcției de protostrator și este menționat ca deținător uzual al rangului de protospatharios.[8]
Apropierea sa de persoana împăratului și natura misiunii sale au făcut din kanikleios un funcționar foarte influent, mai ales în ceea ce privește redactarea crisobulelor imperiale.[1] Împărații au încredințat adesea această funcție unor sfetnici de încredere, care au servit ca veritabili miniștri șefi: Theoktistos sub domnia lui Mihail al III-lea (842–867),[6][9] Nikephoros Ouranos la începutul domniei lui Vasile al II-lea (976–1025),[10][11] puternicul Theodor Styppeiotes sub domnia lui Manuel I Comnen (1143–1180),[12][13] Demetrios Tornikios sub domnia lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195, 1203-1204),[14] Theodoros Eirenikos sub domnia lui Alexie al III-lea Angelos (1195–1203),[15] Nikephoros Alyates sub domnia lui Ioan al III-lea Vatatzes (1221–1254) și Mihail al VIII-lea (1259–1261) și cărturarul Nikephoros Choumnos, care a deținut și postul de prim-ministru (mesazōn), sub domnia lui Andronic al II-lea Paleologul (1282–1328).[16] Ultimul titular cunoscut al acestei funcții a fost Alexios Palaiologos Tzamplakon (c. 1438).[1][17]
În Constantinopol a existat pe malul Cornului de Aur un cartier numit ta Kanikleiou, care și-a luat numele de la palatul reședință construit acolo de Theoktistos.[18]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c ODB, "Kanikleios" (A. Kazhdan), p. 1101. .
- ^ Αδαμάντιος Κοραής, Άτακτα, vol. I, Paris, 1828, p. 321.
- ^ Σπυρίδων Λάμπρος, Ιστορία της Ελλάδος από των αρχαιοτάτων χρόνων μέχρι της Αλώσεως της Κωνσταντινουπόλεως, vol. I, εκδόσεις Πελεκάνος, p. 146.
- ^ a b Γκουτζιουκώστας, Ανδρέας (2004, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης (ΑΠΘ)), Η απονομή δικαιοσύνης στο Βυζάντιο (9ος-12ος αιώνες): τα δικαιοδοτικά όργανα και τα δικαστήρια της πρωτεύουσας, p. 138.
- ^ Βυζαντινά Σύμμεικτα, Μαρία Γ. Νυσταζοπούλου, Ὁ ἐπὶ τοῦ κανικλείου καὶ ἡ ἐφορεία τῆς ἐν Πάτμῳ μονῆς, vol. I, Atena, 1966, ISSN 1105-1639
- ^ a b c Bury (1911), p. 117.
- ^ John Bagnell, The Imperial Administrative System of the Ninth Century - With a Revised Text of the Kletorologion of Philotheos, Oxford University Press, Londra, 1911, p. 11p
- ^ Bury (1911), p. 149.
- ^ Iōsēph Genesios,A. Lesmüller-Werner,Hans Thurn, Die rebus Constantinopolitanis a Leone Armenio ad Basilium Macedonem libri ..., pp. 59, 2056.
- ^ Holmes (2005), p. 350.
- ^ McGeer, Eric (2008), Sowing the Dragon's Teeth: Byzantine Warfare in the Tenth Century, Washington, District of Columbia: Dumbarton Oaks Studies, p. 130.
- ^ Magdalino (2002), p. 254.
- ^ Κ.Ν. Σάθας, Μεσαιωνική Βιβλιοθήκη - Ζ΄ Τόμος, p. 221.
- ^ Ανδρόνικος Δημητρακόπουλος, Ορθόδοξος Ελλάς: ήτοι περί των Ελλήνων των γραψάντων κατά Λατίνων και περί των συγγραμμάτων αυτών, Tipografia Metzger și Wittig, Leipzig, 1872
- ^ Μιχαήλ Χωνιάτης Επιστολαί, p. 101.
- ^ Angelov (2007), pp. 72, 177.
- ^ Ιστορία της Κέρκυρας
- ^ Talbot (1998), p. 211.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Angelov, Dimiter (). Imperial Ideology and Political Thought in Byzantium (1204-1330). Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-85703-1.
- Bury, John Bagnell (). The Imperial Administrative System of the Ninth Century - With a Revised Text of the Kletorologion of Philotheos. London: Oxford University Press.
- Holmes, Catherine (). Basil II and the Governance of Empire (976–1025). Oxford, United Kingdom: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-927968-5.
- Kazhdan, Alexander, ed. (). The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford and New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-504652-8.
- Magdalino, Paul () [1993]. The Empire of Manuel I Komnenos, 1143–1180. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-52653-1.
- Talbot, Alice-Mary (). Byzantine Defenders of Images: Eight Saints' Lives in English Translation. Washington, DC: Dumbarton Oaks. ISBN 978-0-88402-259-6.