Jan Patočka
| Jan Patočka | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Turnov(d), Austro-Ungaria[4][5][6][7] |
| Decedat | (69 de ani)[1][2][3][4] Praga, Cehoslovacia[4][7][8] |
| Înmormântat | Břevnovský hřbitov[*][9] |
| Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
| Părinți | Josef Patočka[*][10] |
| Frați și surori | František Patočka[*] |
| Copii | Františka Sokolová[*] |
| Cetățenie |  Cehoslovacia[6] |
| Ocupație | filozof pedagog[*] scriitor cadru didactic universitar[*] profesor estetician[*] traducător publicist |
| Locul desfășurării activității | Brno[8] |
| Limbi vorbite | limba germană[11][12] limba cehă[11][13][12] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Jan Patočka (n. , Turnov(d), Austro-Ungaria – d. , Praga, Cehoslovacia) a fost un filosof ceh. Datorită contribuțiilor aduse în fenomenologie și în filosofia istoriei, Patočka este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea.
Viața[modificare | modificare sursă]
Patočka a studiat la Praga, Paris, Berlin și Freiburg și a fost unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Edmund Husserl și Martin Heidegger. În timpul studiilor la Freiburg el s-a aflat și sub îndrumarea lui Eugen Fink, cu care a continuat o prietenie filosofică pentru tot restul vieții.
Între anii 1939-1945, atunci când universitățile cehe au fost închise, precum și între 1951-1968, iar apoi din nou începând din 1972, lui Patočka i-a fost interzis să mai predea. Numai foarte puține dintre scrierile sale fusese cunoscute și diseminate înainte de moartea acestuia. În tot acest timp, filosoful ceh a ținut seminarii în clandestinitate.
În ianuarie 1977 a fost proiectat în centrul scenei publice internaționale ca purtător de cuvânt – alături, printre alții, de Václav Havel – al Chartei 77, o platformă de protest împotriva politicilor represive ale guvernului cehoslovac. Acest angajament public, care avea să-l coste viața (moare la vârsta de 69 de ani, în urma unui interogatoriu al poliției) a deschis calea receptării operei sale dincolo de frontierele Cehoslovaciei.
Opera[modificare | modificare sursă]
Printre lucrările cele mai importante ale lui Patočka se numără: Lumea naturală ca problemă filosofică (1936); Platonismul negativ (1953); Aristotel, predecesorii săi și succesorii săi (1964); Platon și Europa (1974); Eseuri eretice asupra filosofiei istoriei (1975); Mișcarea existenței umane (postum, 1990).[14]
Ediții în limba română[modificare | modificare sursă]
- Eseuri eretice despre filosofia istoriei, trad. de Anca Irina Ionescu, Editura Herald, București, 2016.
- Mișcare, lume, tehnică. Eseuri fenomenologice, trad. de Mădălina Țurcanu, Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, ediție îngrijită și postfață de Dragoș Duicu și Ovidiu Stanciu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2017.
- „Conferințele de la Louvain. Despre contribuția Boemiei la idealul științei moderne”, trad. de Anca Irina Ionescu, în: Iulian Apostolescu, Anca Irina Ionescu (ed.), Existență, responsabilitate, transcendență. Volum omagial Jan Patočka, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2018.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Jan Patočka, Discogs, accesat în
- ^ a b c d Jan Patočka, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d e f Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Students of the Universities of Prague 1882–1945
- ^ a b
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b REGO, accesat în
- ^ BillionGraves
- ^ SOA Zámrsk, Matrika narozených v Turnově, sign. 6860, ukn 9916 (în cehă), Collection of Registry Books at Zámrsk State Archive
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „Prezentarea lui Patocka pe pagina Editurii Tact”.
