Jérôme Carcopino

Jérôme Carcopino
Date personale
Nume la naștere	Jérôme Ernest Joseph Carcopino
Născut	27 iunie 1881 Verneuil-sur-Avre, Haute-Normandie, Franța
Decedat	17 martie 1970 (88 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	cimetière de Laferté-sur-Aube[*][[cimetière de Laferté-sur-Aube (cemetery located in Haute-Marne, in France)|​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	istoric oficial epigrafist[*]​ arheolog
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Alma mater	École Normale Supérieure Sorbonne Universitatea din Paris
Organizație	Facultatea de Litere din Paris[*]​ École Normale Supérieure universitatea din Alger[*]​ École française de Rome[*]​ École française de Rome[*]​ École française de Rome[*]​
Rude	Francis Carco
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ Croix de guerre 1914–1918 Honorary doctor of the University of Oxford[*][[Honorary doctor of the University of Oxford |​]] concours général[*][[concours général (annual French academic competition for 11th and 12th grade students)|​]] prix Louis-Barthou[*][[prix Louis-Barthou |​]] (1938) Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (1920) grande médaille d'or de la Société d'encouragement au progrès[*][[grande médaille d'or de la Société d'encouragement au progrès (French award)|​]]
Profesor pentru	Marcel Durry[*]​

Jérôme Carcopino (27 iunie 1881 – 17 martie 1970) a fost un istoric francez și autor. El a fost al cincisprezecelea membru ales să ocupe scaunul 3 al Academiei Franceze în 1955.

Biografie

Carcopino s-a născut la Verneuil-sur-Avre, Eure și a fost educat la Școala Normală Superioară unde s-a specializat în istorie. De la 1904 la 1907 el a fost membru al Școlii franceze din Roma. În 1912 el a fost profesor de istorie la Le Havre. Din 1912 el a devenit lector la Universitatea din Alger și inspector de antichități în Algeria până în anul 1920. Cariera sa a fost întreruptă de Primul Război Mondial, atunci când el a servit în Dardanele. El a fost profesor la Sorbona din 1920 până în 1937 când a devenit director al Școlii Franceze din Roma. Din 25 februarie 1941 până în 18 aprilie 1942 el a fost ministru al Educației Naționale și Tineretului în guvernul de la Vichy. El a fost membru la mai multe institute arheologice și istorice din Europa.

Operă

• La terre de Verneuil à la veille de la Révolution, Verneuil-sur-Havre, A. Aubert, 1906, 55 p.
• Histoire de l'ostracisme athénien, in Mélanges d'histoire ancienne, Paris, Alcan, 1909, p. 83-267.
• Virgile et les origines d'Ostie, Paris, De Boccard, EFR, 1919, 819 p.
• La loi de Hiéron et les Romains, Paris, De Boccard, EFR, 1919, 309 p.
• La louve du Capitole, Paris, Les Belles Lettres, 1925, 90 p.
• Études romaines. Tome 1 : La Basilique pythagoricienne de la Porte majeure, Paris, L'Artisan du livre, 1926, 415 p.
• Autour des Gracques. Études critiques, Paris, Les Belles Lettres, 1928, 307 p.
• Des Gracques à Sylla, Paris, PUF, 1929, 488 p.
• Ostie, Paris, Henri Laurens, 1929, 64 p.
• Virgile et le mystère de la IVe Églogue, Paris, L'Artisan du livre, 1930, 223 p.
• Sylla ou la monarchie manquée, Paris, L'Artisan du livre, 1931, 248 p.
• Points de vue sur l'impérialisme romain, Paris, Le divan, 1934, 276 p.
• L'ostracisme athénien, Paris, Alcan, 1935, 263 p.
• César, Paris, PUF, 1936, 590 p.
• La Vie quotidienne à Rome à l'apogée de l'Empire, Paris, Hachette, 1939, 348 p.
• Aspects mystiques de la Rome païenne, Paris, L'Artisan du livre, 1941, 317 p.
• Le Maroc antique, Paris, Gallimard, 1943, 337 p.
• Les secrets de la correspondance de Cicéron, Paris, L'Artisan du livre, 1947, 2 vol., 447 et 495 p.
• Études d’histoire chrétienne. Tome 1 : Les fouilles de Saint-Pierre et la tradition, Paris, Albin Michel, 1953, 293 p.
• Souvenirs de sept ans 1937-1944, Paris, Flammarion, 1953, 703 p.
• Le mystère d'un symbole chrétien : l'ascia, Paris, Fayard, 1955, 96 p.
• De Pythagore aux Apôtres. Études sur la conversion du monde romain, Paris, Flammarion, 1956, 381 p.
• Alésia et les ruses de César, Paris, Flammarion, 1958, 221 p.
• Passion et politique chez les Césars, Paris, Hachette, 1958, 223 p.
• Les étapes de l'impérialisme romain, Paris, Hachette, 1961, 272 p.
• Profils de conquérants, Paris, Flammarion, 1961, 414 p.
• Rencontres de l'histoire et de la littérature romaines, Paris, Flammarion, 1963, 285 p.
• Études d'histoire chrétienne. Tome 2 : Les reliques de Saint-Pierre de Rome, Paris, Albin Michel, 1965, 63 p.
• Souvenirs romains, Paris, Hachette, 1968, 292 p.
• Souvenirs de la guerre en Orient, 1915-1917, Paris, Hachette, 1970, 224 p.

Bibliografie

• Jérôme Carcopino (1924). Points de vue sur l'ìmpérialisme romain. 
• Jérôme Carcopino (1940). La vie Quotidienne à Rome à l’Apogée de l’Empire. (English: Daily Life in Ancient Rome: The People and the City at the Height of the Empire. Ed. Henry T. Rowell. Trans. Emily Overend Lorimer. Yale University Press. ISBN 0300000316. 
• Jérôme Carcopino (1951). Cicero: The Secrets of His Correspondence. Routledge & Kegan Paul Ltd. 
• Jérôme Carcopino (1961). Les Etapes de l'impérialisme romain. 

Vezi și

• Lista membrilor Academiei Franceze

Legături externe

• fr Fiche biographique sur le site de l'Académie française Arhivat în 23 august 2006, la Wayback Machine.
• fr Fiche biographique sur le site de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres Arhivat în 12 octombrie 2005, la Wayback Machine.
• fr Pierre Boyancé, « Jérôme Carcopino, Directeur de l'École française de Rome (1937-1940) » , Mélanges d'archéologie et d'histoire, 1970, 82-2, p. 565- 570.