Iustinian Teculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iustinian Teculescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat1932 (66 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Iustinian Teculescu (n. 1 noiembrie 1865, Covasna – d. 16 iulie 1932, Brașov)[1] a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Armatei, cu sediul la Alba Iulia (1922–1924) și apoi pe cel de episcop al Cetății Albe și Ismailului (1924–1932).

Date noi și contribuții privind activitatea lui Ioan Teculescu pe treptele ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române. De la paroh al Râșnov-ului la Episcop al Eparhiei de Cetatea Albăși Ismail

Prof. drd. Dragoș L., Curelea prof. Daniela Curelea

Evidențiem faptul relevant din perspectiva studiului nostru că Asociațiunea a vizat încă de la începutul activității sale afirmarea națiunii române din Transilvania. Afirmarea sa, atât socială, culturală, economică și în fond națională, cât și formarea și cultivarea unei conștiințe specifice la românii din Transilvania au fost obiectivele prin care Comitetul central al Asociațiunii din Sibiu începând din 1861, dar și Partidul Național Român din Austro-Ungaria, începând din 1881 au știut să pună în aplicare, în condițiile vitrege ale Pactului Dualist după 1867, eforturile din care a irumpt mai târziu Unirea de la 1918, rezultat firesc al activității elitelor românești (confesionale, cultural-laice, economice). În contextul specific respectivei perioade în care Dualismul se implementa în Transilvania, Astra albaiuliană a fost constituită la 8 ani după înființarea Asociațiunii, pe meleagurile simbolice ale istoriei noastre, în perioada 1869-1870 fiind parte dintre printre primele opt structuri teritoriale ale Asociațiunii în Transilvania pornind de la prevederile Regulamentului pentru înființarea de reuniuni ținutale și agenturi comunale” adoptat de adunarea generală întrunită la Șomcuta Mare în august 1869 . În anul 1902 la cerința Comitetului central al Asociațiunii conducerea despărțământului albaiulian a trecut la canonicul Blajului, Vasile Hossu . Acesta a acceptat să conducă onorific Despărțământul Alba Iulia al Astrei la solicitarea expresă care i-a fost adresată de Comitet, deoarece se impunea adoptarea unor măsuri care să permită relansarea activităților specifice Asociațiunii, atât în plan functional și administrativ, cât și pe linia manifestărilor culturale specifice în favoarea românilor albaiulieni, crizele interne din comitetul local de conducere desfășurate de regulă după 1890 practic au paralizat orice formă de manifestare culturală sau administrative-funcțională. Astfel, în accepțiunea Comitetului central de la Sibiu inițierea unor demersuri menite să reactiveze despărțământul albaiulian erau soluția binevenit în vederea relansării despărțământului său din Alba Iulia. La organizarea acestei reformări s-a angajat la solicitarea expresă a conducerii Asociațiunii, canonicul Blajului, Vasile Hossu. În aceste noi condiții, începând din luna octombrie 1901, s-a trecut la reorganizarea sistematică și procedural a Despărțământului Alba Iulia al Astrei iar în temeiul mandatatului primit din partea Comitetului central al Asociațiunii, V. Hossu a convocat adunarea generală a membrilor despățământului la Alba Iulia în 2 august 1902. În treacăt facem mențiunea, relevantă din perspectiva cercetării noastre, că încă din ianuarie 1902, Ioan Teculescu era protopop al Alba Iuliei ca urmare a investiri sale în această funcție și demnitate confesională de către mitropolitul Ioan Mețianu . În cadrul aceastei adunări conform procesului verbal semnat de Ioan Teculescu au fost stabilite direcțiile ulterioare de organizare și manifestare în activitatea functional-administrativă și în cea culturală din despărțământ. S-a urmărit cu deosebire oprirea tensiunilor interne și adoptarea totodată a unui cod de conduit, astfel încât formele specifice de activitate, atât organizatorică, cât și culturală să se poată desfășura. Începea pentru Astra albaiuliană o nouă perioadă în evoluția sa istorică care s-a manifestat prin mandatul lui Ioan Teculescu, protopop ortodox de Alba Iulia. Acesta a condus interesele Astrei locale în calitate de director vreme de mai bine de două decenii, între 1902-1923 . Apoi s-a aflat în fruntea eparhiei militare cu sediul în Alba Iulia iar din decembrie 1924 s-a aflat ca urmare a alegerii sale de Marele Colegiu Electoral (Sinodal) și a confirmării și întronării sale ca Episcop de Cetatea Albă-Ismail . Protopopul I. Teculescu, s-a preocupat cu organizarea sistematică a activităților culturale și a celor administrative-funcționale, prin organizarea prelegerilor pentru popor, a conferințelor pentru intelectuali, a bibliotecilor pentru popor în comunele aflate în arondarea sa . De remarcat faptul că I. Teculescu, a activat în anul 1918 în cadrul Consiliului Național Român local din Alba Iulia pregătind organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Pentru meritele sale, religioase, culturale, școlare, de management a Astrei locale, a fost fiind investit Episcop militar al Episcopiei Militare de Alba Iulia, în ziua de 1 aprilie 1923 sub numele de PS Justinian Teculescu . În anul 1901, Mitropolia de la Sibiu prin persoana ierarhului Ioan Mețianu ca urmare a unei vizite pastorale făcute în Râșnov decidea numirea tânărului preot Ioan Teculescu din Râșnov ca protopop al Alba Iuliei . ,,Cu începerea anului 1902, intră în activitatea sa, noul Protopresbiter Ioan Teculescu (fost paroch în Râșnov prpresb Branului), ales la 23 octobre 1901 v. denumit de cătră P. V en. Consist. la 3 decembre v . 1901 și hirotesit la 10 Decembre 1901; er instalat la 23 Decembre 1901”. Aceste cuvinte sunt însoțite de menționarea locului și a datei, Alba Iulia, 31 decembrie 1901 iar semnătura este a protopresbiterului (protopop n.n.) greco-ortodox Ioan Teculescu . O perioadă de mai bine de două decenii I. Teculescu s-a aflat în fruntea românilor din cetatea simbol a României, fiind în același timp și director al Despărțământului Alba Iulia al Astrei . În activitatea sa, atât cea de pastorație religioasă, cât și cea de management cultural în slujba intereselor Asociațiunii în Alba Iulia, Ioan Teculescu a fost apreciat, atât de superiorii săi bisericești, cât și de conducerea Asociațiunii din Sibiu fiind ,,cel mai distins și mai activ dintre toți protopopii Mitropoliei Ardealului” . S-a făcut remarcat prin rodnicia activității sale pe mai multe direcții, astfel, I. Teculescu s-a manifestat în plan religios, cultural, școlar și național fiind o emblemă vie a românismului în comitatul Albei. Din persectiva activității sale misionare în acest protopopiat evidențiem: vizitele canonice în toate cele 46 de sate și școli confesionale din acestea, diferitele festivități, serbările școlare, sființirea locașurilor de cult, vizitele de primăvară, prezidarea examenelor de sfârșit de an în școlile confesionale – acestea fiind în accepțiunea noastră tot atâte ocazii în care I. Teculescu a dat dovadă de ,,dragoste față de valorile religioase și naționale ale românilor” . Din punct de vedere al activității depuse în sluba școlii confesionale românești, putem preciza faptul că în pofida legilor Appony care aveau drept scop maghiarizarea elevilor prin intermediul școlii, protopopul I. Teculescu nu a pierdut niciuna din cele 46 școli confesionale deținute de ortodocși în comitatul Alba inferioară. Dovadă a spiritului său organizatoric într-un spațiu marcat prin lipsuri economice, I. Teculescu a reușit să restaureze în perioada mandatului său 18 școli confesionale și 28 biserici (pe unele ridicându-le de la temelie, pe altele modernizându-le și consolidându-le cu piatră, cărămidă și țiglă) . Din perspectiva demersurilor sale de management cultural, Ioan Teculescu, s-a manifestat în cadrul activitățilot functional-administrative ale Astrei locale, în special prin organizarea adunărilor generale ale membrilor acestui despărțământ, a înscrierii de noi membri, a transmiterii mesajului Asociațiunii în popor. În acest sens a organizat adunări genersale ale membrilor Astrei albaiuliene în următoarele așezări: Alba Iulia în 2 august 1902, Micești în 15 ianuarie 1903, Alba Iulia în 14 august 1904, Benic în 12 iulie 1905 (în cadrul acestei adunări generale a membrilor Astrei albaiuliene, I. Teculescu, a fost ales director, anterior veme a fost vicepreședintele comitetului de conducere din Alba Iulia, prezidat de Simion Micu, protopopul greco-catolic de Alba Iulia, n.n.), Teiuș în 12 august 1906, Alba Iulia în 24 iulie 1907, Totoi în 2 august 1908, Zlatna în 15 mai 1909, Dumitra în 7 iulie 1911, Alba Iulia în cursul anilor 1910, 1911, 1912, 1913. Începând cu anul 1914, datorită izbucnirii Primului Război Mondial, întrunirile generale ale membrilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei nu s-au mai putut realiza. Totuși, la nivel local, în Alba Iulia s-au desfășurat lunar întruniri ale comitetului local de conducere, deși acesta descompletat ca urmare a mobilizării lui Camil Velican pe Frontul din Italia și a arestării lui Zaharia Munteanu sub acuzația de spionaj în favoarea României . În noul context cauzat de intrarea României în Primul Război Mondial protopopul Ioan Teculescu a devenit o țintă a autorităților polițienești maghiare. Menționăm aici că în perioada 1915-1918, protopopul Teculescu a fost nevoit zilnic să facă drumuri la Poliția din Alba Iulia, atât dimineața, cât și seara, fiind pus sub o atentă supraveghere . Autoritățile locale maghiare din Comitatul Alba Inferioară au făcut publică informația potrivit căreia dacă populația românească din zona Apusenilor s-ar fi răsculat, protopopul ortodox ar fi fost spânzurat de un felinar din piața pulică a Alba Iuliei: ,,i-au desemnat [chiar] și stâlpul de felinar din piața orașului, de care urma [protopopul I. Teculescu] să fie spânzurat, îndată ce populația de la munte s-ar fi mișcat și răsculat în contra stapânirei maghiare” . Dacă meritul privind înființarea primei biblioteci pentru popor în Despărțământul Alba Iulia al Astrei îi revine de drept avocatului Rubin Patiția, care în anul 1887 din surse proprii înființa această bibliotecă în clădirea școlii confesionale ortodoxe din Alba Iulia . Bibliotecile populare din cadrul Despărțământului Alba Iulia al Astrei înființate cu precădere după anul 1902 ca urmare a noului program al Asociațiunii privind reactivarea despărțământului albaiulian de către Vasile Hossu canonicul de Blaj se vor generaliza în mod treptat și modest, în vremea conducerii exercitate de directorul I. Teculescu în perioada 1905-1923. Evidența acestor biblioteci, fiind mai ușor de urmărit în baza comunicării între despărțământ și Comitetul central al Asociațiunii, după anul 1908, așa cum putem remarca în revista ,,Transilvania” – oficiosul Astrei . Trebuie subliniată ideea potrivit căreia în vederea înființării acestor biblioteci pentru popor, se făceau eforturi financiare, atât prin diligențele Comitetului central al Asociațiunii din Sibiu, cât și prin susținerea efectivă de către membrii mai importanți din cadrul biroului central al Despărțământului Alba Iulia. Dacă în anul 1908, Despărțământul Alba Iulia era inclus de către Comitetul central al Asociațiunii între acelea care au desfășurat o activitate culturală puțin mulțumitoare , un an mai târziu în 1909 prin mobilizarea membrilor comitetului de conducere din Alba Iulia, activitatea este receptată la centru ca fiind una mulțumitoare . Tot în anul 1909, Comitetul central pentru a facilita susținerea de prelegeri pentru popor, îndosebi în mediul rural, a susținut aceste demersuri prin distribuirea unor sume de ajutorare a celor care comunicau în cuantum de 100 coroane. Printre despărțămintele cărora s-au acordat aceste ajutoare pentru stimulare în bani, se numără și cel din Alba Iulia . Într-o serie de așezări din spațiul despărțământului, protopopul I. Teculescu a organizat prelegeri pentru popor care se îmbinau, adeseori se confundau cu conferințele preoțești ambulante . La 15 aprilie 1908 din rândurile raportului înaintat Comitetului central al Asociațiunii, sub semnăturile lui Ioan Teculescu protopop ortodox al Alba Iuliei și dr. Camil Velican avocat în Alba Iulia în calitate de secretar aflăm la punctul al III-lea, faptul că în arondarea despărțământului existau șase biblioteci pentru popor, active în comunele: Bucerdea - Vinoasă, Ighiu, Micești, Șard (2), Țelna. De asemenea, era semnalată în aceeași raportare înaintată la centru o bibliotecă pentru popor reactivată în Alba Iulia, în cursul anului 1903 . Reactivarea s-a realizat în perioada imediat următoare alegerii lui I. Teculescu ca protopop al Alba Iuliei în 1902 director al despărțământului . Același director Ioan Teculescu, solicita forurilor centrale din Sibiu, 200 de cărți, pentru a le distribui bibliotecilor pentru popor dar și ca fond de premiere pentru elevii merituoși din școlile confesionale. Comitetul central și-a dat avizul sub semnăturile lui Iosif Sterca - Șuluțiu și Octavian C. Tăslăuanu în 22 iulie 1908 astfel încât conducerea despărțământului albaiulian să intre în posesia a 200 de volume și a tuturor numerelor răzlețe din colecția publicației ,,Țara Noastră” . De asemenea, au fost trimise 25 de reviste din numărul curent al publicației Transilvania. În cadrul adunării generale anuale a membrilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei desfășurate în 2 august 1908 în comună Totoi, urmare a întocmirii procesului verbal, aflăm faptul că au fost rezolvate problemele de natură curentă, adică înscrierea de noi membri și colectarea taxelor, dar și faptul că preotul ortodox, Enea P. Bota de altfel, membru în comitetul Despărțământului Alba Iulia al Astrei, a susținut o prelegere cu tema ,,Despre maeștrii”, bine receptată de adunare, aceasta fiind în fapt era un real îndemn pentru locuitorii comunei de a învăța și de a practica o meserie, situație care permitea în timp obținerea unei oarecare autonomii financiare. În 2 august 1908 ca urmare a adunării anuale a celor treizeci de membri ai Astrei albaiuliene a fost reconfirmat comitetul de conducere al acestui despărțământal pentru o perioadă de trei ani. De subliniat, atât donarea un număr de cărți în grija adunării comunale din Totoi, cât și s-a înființat unei biblioteci pentru popor în comună. De asemenea, considerăm, din perspectiva studiului de față să facem observația potrivit căreia în comuna Totoi a fost amenajată și o expoziție de industrie casnică de către femeile din localitate. Expoziția organizată de acestea a fost premiată de conducerea biroului cu suma de 20 coroane . În anul 1909, același director Ioan Teculescu, conform procesului verbal al adunării generale a membrilor despărțământului albaiulian din data de 18 iulie 1909, semnat de către toți aceștia, raporta forurilor centrale de la Sibiu despre înființarea unei biblioteci pentru popor în comuna Dumitra . Conform raportului înaintat Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, la data de 15 mai 1909 semnat de Ioan Teculescu, aflăm, pentru prima dată, faptul că pe lângă cele 7 biblioteci poporale din despărțământ, acum erau evidențiate o bibliotecă școlară în comuna Șard, care avea înregistrate 200 volume, deci o bibliotecă însemnată și două biblioteci parohiale, una, în cartierul albaiulian Lipoveni și una pe lângă parohia ortodoxă din Șard . Trebuie făcută precizarea, potrivit căreia, o bibliotecă poporală putea conține la înființarea sa, 25, până la 30 voume, pentru a se opri apoi, ani de-a rândul la număr de 50, maxim 100 volume, cifră de altfel importantă pentru că releva, numărul real de cititori din comunitatea sătească respectivă. În 1911 existau în Transilvania conform evidenței Comitetului central al Asociațiunii, un număr de 429 biblioteci, însă, și ni se pare relevantă această cifră, doar 68 dintre acestea depășeau 100 de volume și iarăși relevant ne pare faptul că, numai 16 dintre acestea, aveau înregistrate mai mult de 200 de volume . Alte date statistice sunt semnificative din parspectiva cercetării pe care o întreprindem și anume: în anul 1911, cele 429 de biblioteci deținute de Asociațiune reprezentau 26.335 volume, care au fost citite în anul 1911, de 9812 cititori, însă relevă universitarul albaiulian, Valer Moga cifra este una inexactă, deoarece nu toate despărțămintele au completat statistica specifică, privind situația reală a numărului de cititori, conform solicitării Comitetului Central al Asociațiunii . Un alt aspect pe care l-am considerat ca fiind semnificativ privind proprietarul real al acestor biblioteci pentru popor. A existat în epocă și s-a manifestat o relă confuzie, nu numai la Alba Iulia ci și în alte despărțăminte atât în perioada anterioară Primului Război Mondial, cât și imediat după Unirea din 1918, o stare de confuzie, deoarece bibliotecile poporale suprapunându-se sau aflându-și locul în cadrul bibliotecilor parohiale sau școlar - confesionale. Universitarul albaiulian, Valer Moga, afirmă faptul că situația aceasta, deși frecvent întâlnită, este puțin relevantă, deoarece, în foarte multe cazuri, preotul sau învățătorul din respectiva comunitate, îndeplinea fecvent funcția de director al agenturii culturale din comună, iar după 1925, în urma reformei Asociațiunii, declanșată de Vasile Goldiș ca urmare a reformării administrativ - teritoriale a României, de președintele cercului cultural din arondarea unui despărțământ central județean . Situația bibliotecilor pentru popor în anul 1912, se prezenta după cum urmează: la începutul anului, în luna februarie în evidențele Comitetului central al Asociațiunii, erau amintite 501 biblioteci, pentru ca la sfârșitul anului respectiv erau amintite 594 biblioteci . Din suma acestor biblioteci, așa cum era prezentată situația statistică, conform dării de seamă a Comitetului central, aflăm că forul sibian, înregistrase, procesul verbal semnat de protopopul ortodox al Alba Iuliei, Ioan Teculescu, directorul despărțământului albaiulian. Astfel din raport desprindem informația potrivit căreia existau 9 biblioteci, mai mult cu o bibliotecă în comparație cu situația raportată în anul 1911 . Acestea fiind amplasate în comunele: Bucerdea – Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu, Micești, Oarda de Jos, Totoi, Țelna. O bibliotecă centrală a despărțământului era semnalată în Alba Iulia, având în medie 30 volume . Pentru același an 1911, I. Teculescu mai amintea existența, unei biblioteci la sediul protopopiatului ortodox, în Alba Iulia, două biblioteci parohiale, una în Alba Iulia și cealaltă în comuna Șard. Nu în ultimul rând, evidenția existența unui număr de două biblioteci școlare, în comunele Micești și Șard. Astfel, putem remarca faptul că în 1911, existau în despărțământul albaiulian 8 biblioteci pentru popor, 1 bibliotecă la sediul protopopiatului, 2 biblioteci parohiale, una în Șard, una în Alba Iulia și 2 biblioteci școlare în comunele Micești și Șard . Bibliotecile populare din cadrul Despărțământului Alba Iulia al Astrei, deși înființate cu precădere după anul 1900, se vor generaliza abia după anul 1908. Trebuie subliniată ideea potrivit căreia, pentru înființarea acestor biblioteci pentru popor, se făceau eforturi financiare, atât prin diligențele Comitetului central al Asociațiunii din Sibiu, cât și prin susținerea efectivă de către membri mai importanți din cadrul biroului central al Despărțământului Alba Iulia. Dacă în anul 1908, Despărțământul Alba Iulia era inclus între acelea care au desfășurat o activitate culturală puțin mulțumitoare, un an mai târziu, prin mobilizarea membrilor biroului central din Alba Iulia, activitatea este receptată ca fiind mulțumitoare. Tot în anul 1909, Comitetul central al Asociațiunii, pentru a facilita susținerea de prelegeri pentru popor, îndosebi în mediul rural, a susținut aceste demersuri prin distribuirea unor sume de ajutorare a celor care comunicau, în cuantum de 100 coroane. Printre despărțămintele cărora s-au acordat aceste ajutoare pentru stimulare în bani, se numără și cel din Alba Iulia . Din punct de vedere al manifestărilor culturale, în raport cu activitatea similară a unor despărțăminte ca Sibiu, putem constata faptul că în cursul anul 1909, acestea erau la Alba Iulia tot într-un stadiu incipient. În acest sens, despărțământul albaiulian avea la 1 august 1909, un număr de 7 biblioteci pentru popor, în comunele Bucerdea Vinoasă, Micești, Dumitra, Ighiu, Totoi, Țelna și una centrală în Alba Iulia. Mai funcționa în plus o bibliotecă școlară în comuna Șard cu peste 200 volume și două biblioteci parohiale în Alba Iulia. Totodată din procesul verbal trimis de conducerea biroului Alba Iulia, Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, exista o observație, din parcurgerea căreia se desprinde ideea următoare. Acest despărțământ nu a fost dotat cu un schiopticon (acesta era un aparat de proiecție, n.n.), așa cum au fost dotate altele, precum Brașov și Sibiu deși a solicitat în mai multe rânduri unul, fiindu-i aprobată cererea. Directorul I. Teculescu, aducea în discuție pentru prima dată necesitatea desfășurării unor cursuri pentru cei lipsiți de carte. Motivația acestuia consta în faptul că numărul celor care nu știau carte în rândurile românilor din această zonă, era pentru Asociațiune îngrijorător de ridicat. Cursurile, deși proiectate a se ține în Alba Iulia nu au mai avut loc datorită lipsei de cadre calificate pentru aceste activități pedagogice. Taxele adunate se ridicau se ridicau la suma modică de 225 coroane și 58 creițari. Sumă apreciată ca fiind suficientă pentru buna desfășurare a afacerilor interne ale acestui despărțământ, însă total insuficientă pentru desfășurarea unor demersuri culturale cu impact în viața comunităților românești . În paginile din luna martie 1909, revista ,,Transilvania” face observația faptului că Despărțământul Alba Iulia a primit din partea forurilor centrale ale Asociațiuni 185 de exemplare din broșurile bibliotecii pentru popor, iar cu ocazia adunării generale membrilor acestui despărțământ, desfășurată în Zlatna, protopopul ortodox Ioan Teculescu a susținut o cuvântare pentru cei prezenți, în care a subliniat răspicat scopurile Asociațiunii, atât în ansamblu, cât și în mod concret în cadrul despărțământului albaiulian. Din raportul biroului central al despărțământului, semnat de Ioan Teculescu, cât și din procesul verbal întocmit, în urma adunării din Zlatna, se desprind următoarele date anume că, în decurs de șase luni, au fost susținute un număr de opt prelegeri pentru popor în opt comune, iar în Zlatna, despărțământul, prin biroul său central din Alba Iulia a înființat o bibliotecă pentru popor cu trei săli de lectură, respectiv, a fost realizată de către fruntașii comunității din Zlatna o expoziție având caracter gospodăreasc și etnografic . De asemenea, considerăm că trebuie subliniată ideea potrivit căreia, pentru înființarea bibliotecilor pentru popor, se făceau eforturi financiare, atât prin diligențele Comitetului central al Asociațiunii din Sibiu, cât și prin susținerea efectivă de către membrii mai importanți din cadrul comitetului local de conducere al Astrei Alba Iulia. În anul 1909, Comitetul central al Asociațiunii, pentru a facilita susținerea de prelegeri pentru popor îndosebi în mediul rural, a susținut aceste demersuri prin distribuirea unor sume de ajutorare a celor care comunicau în cuantum de 100 coroane . Nr. crt. Comună în care se află bibliotecă pentru popor/ Despărțământul Alba Iulia al Astrei Numărul volumelor Numărul exact al cititorilor Alte biblioteci Felul/ clasificarea bibliotecii existente 1. Albă Iulia Nu existau date Nu existau date În comună Șard două Biblioteci - Una parohială - Una școlară 2. Bucerdea - Vinoasă În Alba Iulia - Una parohială 3. Micești În Ighiu - Una școlară 4. Dumitra 5. Ighiu 6. Totoi 7. Țelna 8. Zlatna Tabel nr. 1 Numărul și tipul bibliotecilor care existau în cadul Despărțământului Alba Iulia al Astrei

Rolul bibliotecilor pentru popor, rezulta din însăși rândurile unui proces verbal înaintat la Sibiu de către directorul Ioan Teculescu, în anul 1912. În care, protopopul ortodox amintea gândurile sale adresate lui Mihail Crișan, bibliotecar în Șard, ,,cărțile portivite priceperii dumneavoastră și să le citiți în serile lungi de iarnă, a sărbătorilor și duminicilor pentru binele și înaintarea dumneavoastră și a noastră a tuturor” . Situația numărului bibliotecilor , care existau în Despărțământul Alba Iulia al Astrei, conform procesului verbal, întocmit de directorul Ioan Teculescu în anul premergător izbucnirii Primului Război Mondial, se prezenta astfel: 9 biblioteci pentru popor în despățământ, care se aflau în Alba Iulia, Bucerdea - Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu, Micești, Oarda de Jos, Totoi, Țelna . Trebuie să facem precizarea, că pe lângă aceste 9 biblioteci pentru popor, mai exista în despățământul albaiulian, alte 4 biblioteci, care se aflau în Alba Iulia și în comunele Șard și Ighiu. Aceste patru biblioteci erau împărțite astfel, una la protopopiatul ortodox din Alba Iulia, care conținea volume și cărți cu caracter bisericesc, o altă bibliotecă parohială se găsea în comuna Șard. Tot în aceeași comună mai exista o bibliotecă școlară. Deasemenea, mai exista o bibliotecă cu caracter școlar în comuna Ighiu . Alt aspect care ni s-a părut relevant, legat fiind de activitatea bibliotecii din comuna Dumitra, este reprezentat de organizarea în cadrul acesteia a unei reprezentații teatrale, cu prilejul desfășurării adunării generale a membrilor despărțământului albaiulian din ziua de 7 iulie 1911 sub conducerea protopopului Ioan Teculescu . Un element pe care îl considerăm ca fiind important pentru cercetarea noastră, îl reprezintă, donația făcută Bibliotecii Asociațiunii de către avocatul Rubin Patiția în anul 1916, a unui colecții de 27 documente care făceau referire la evenimentele recoluționare de la 1848 - 1849, desfășurate în Transilvania . Merită, considerăm noi, să punem în lumină și donațiile de cărți 40 de exemplare din Coleția Bibliotecii Asociațiunii, către soldații aflați în convalescență, în spitalul din Alba Iulia . Ca urmare a cererii, din partea despărțământului albaiulian, în același an, depozitul de carte al Astrei, a trimis la Alba Iulia, 165 volume prin intermediul Oficiului pentru Cărți al Ministerului de Război al Austro - Ungariei . Și în anul 1917, membrii comitetului Despărțământului Alba Iulia al Astrei, s-au preocupat cu distribuirea de cărți și broșuri în rândurile soldaților convalescenți care se refăceau ca urmare a rănilor primite pe fronturile Primului Război Mondial, în spitalele din Alba Iulia . După Marele Război, ca urmare a Regulamentului Caselor Naționale Sătești, publicat în revista ,,Transilvania”, rezulta din scop, faptul că înființarea Caselor Naționale Sătești, privea ,,adăpostirea bibliotecii poporale a agenturii comunale” tocmai pentru a concentra într-un singur loc, toate instrumentele și resursele care permiteau Asociațiunii, să activeze în sensul emancipării culturale, sociale, economice a românilor. Se prevedea, în ,,Regulament”, ridicarea câte unei case naționale în fiecare comună . Pe sigiliul acestor instituții erau trecute următoarele mențiuni de identificare: ,,Casa națională a Asociațiunii”, Comuna în care acesta era înființată și despărțământul respectiv în care arondare exista casa națională. În anul 1920, acțiunea de constituire a bibliotecilor pentru popor, a fost reluată. Însă, trebuie să înțelegem faptul că, după Unirea din 1918, obiectivele Asociațiunii erau, de această dată mult mai ambițioase. Deoarece exista un nou cadru de evoluție a Asociațiunii în relația cu autoritățile statului român întregit, instituția culturală înființată la Sibiu, în 1861, aspira, în statul român, să pună bazele în fiecare localitate urbană din Transilvania, a unui despărțământ, și în fiecare comună, să constituie un cerc cultural, care să aibe în componența sa și o bibliotecă pentru popor . În programul Asociațiunii erau prevăzute în 1920, cheltuielile care urmau să se facă cu înființarea și întreținerea bibliotecilor pentru popor. Amintim faptul relevant potrivit căruia, în cursul anului 1919, Asociațiunea a declanșat un program cultural în colaborare cu Armata, care va conduce la înființarea în cadrul Spitalului Militar din Garnizoanei Alba, a unei biblioteci pentru popor . Biblioteci pentru popor, au fost înființate în Spitalele militare din Arad, Brașov, Sibiu, Târgu-Mureș, Timișoara. Până la urmă, aceasta a reprezentat o caracteristică definitorie a programelor Asociațiunii după anul 1919. Astra, răspunzând tuturor apelurilor care veneau din partea unor instituții, privind înființarea de biblioteci. Astfel, s-au constituit bibliotei în spitale și unități militare. O colaborarea fructuoasă așa cum am relifeat mai sus, Asociațiunea a avut-o cu Armata, situație care se întâlnește și în cadrul Despărțământului Alba Iulia al Astrei , fiind cunoscută colaborarea instituțională dintre generalul Vasile Glodeanu, comandantul Garnizoanei Alba și directorul Astrei albaiuliene, protopopul ortodox Ioan Teculescu . Relansarea activității Asociațiunii după anul 1920, a fost osibilă și ca urmare a sprijinului oficial venit din partea Consiliului Dirigent. Instituția prezidată de Iuliu Maniu, a cărei activitate a început în Alba Iulia, iar din 5 decembrie 1918, va continua în Sibiu, a acordat către sfârșitul anului 1919, suma de 150.000 de coroane, alocată cu destinație precisă, și anume bibliotecile pentru popor și susținerea activității acestora . De semnalat faptul că după anul 1920, Asociațiunea, s-a implicat în efortul de constituire a bibliotecilor parohiale și a celor școlare, astfel încât, în felul acesta mesajul său, să pătrundă în toate mediile sociale din Transilvania. Începând cu anul 1920, distribuirea bibliotecilor pentru popor s-a făcut într-un ritm susținut și mai ales sistematic, însă după o anumită perioadă de timp, acest ritm impus de Comitetul central al Asociațiunii a cunoscut o diminuare a efortului. Astfel, dacă în anul de activitate al Asociațiunii 1920 - 1921, Asociațiunea a distribuit în despărțămintele și cercurile sale culturale un nuăr de 700 biblioteci, în anul următor, 613, cu trecerea timpului efortul a scăzut. În acest sens, merită să evidențiem de exemplu că pentru popor în anul 1925 au fost distribuite, 188 biblioteci iar în anul 1926, 190 biblioteci, pentru ca în 1930, să fie distribuite în despărțămintele și cercurile culturale, numai 37 asemenea biblioteci pentru popor . Pentru anul 1921, directorul Ioan Teculescu, înainta raportul său la centru în numele despățământului pe care îl conducea. Din rândurile acestui document, rezulta faptul că în 1921, în cadrul despărțământului activau 9 biblioteci pentru popor în următoarele comune: Alba Iulia, Bucerdea-Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu, Micești, Oarda de Jos, Țelna și Totoi. Nu amintea, numărul volumelor, nici numele bibliotecarului . În cadrul primei adunări generale a membrilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei, care a avut loc la Alba Iulia, în ziua de 11 iulie 1920, se trecea la reactivarea acestui organism teritorial al Astrei, ținându-se cont de noile Statute ale Asociațiunii, adoptate la Sibiu în ianuarie 1920 sub conducerea protopopului ortodox Ioan Teculescu . Evident, trebuie să remarcăm faptul că Alba Iulai s-a încadrat în seria primelor 53 despărțăminte ale Asociațiunii, reactivate în perioada 1919-1920. Alături de acesta, în teritoriul administrativ al județeului Alba, s-a trecut în aceeași perioadă la o reorganizare a Despărțămintelor Aiud-Teiuș, Blaj și Sebeș ale Astrei, acestea fiind amintite în rapoartele Comitetului central, între cele 96 despărțăminte active în anul 1921-1922 . După anul 1920, Comitetul central al Asociațiunii identifica ca problemă necesitatea unei noi arondări a despățămintelor sale, deoarece se îngreuna activitatea culturală a despțămintelor printr-o supradimensionare a acestora, recomandând, entru eficientizarea situației administrative dar și a celei culturale, înființarea unui despățământ în fiecare plasă administrativ - teritorială din județe . Un exemplu oferit, era chiar despărțământul albaiulian, în care, erau înregistrate în 1899, 86 așezări arondate, pentru ca, la reactivarea din iulie 1920, existau 40 comune . În condițiile în care, numărul optim care era estimat, pentru buna funcționare a activităților unui despărțământ, nu trebuia să depășească, 20 comune. Evident, și în acest caz, depărțământul albaiulian, era supradimensionat, existând în arondarea sa, dublul comunelor necesare . Evident, după Unirea din 1918 dar mai ales după anul 1921, a început să se discute mai mult despre colecții de volume, cărți, broșuri, în aceste biblioteci ceea ce corespundea mai mult adevărului. Și în ceea ce privește situația numerică a acestor biblioteci pentru popor existau mai multe ambiguități, de exemplu, în cursul anului 1924, în condițiile în care erau evidențiate în statisticile Comitetului central al Asociațiunii, 2610 cercuri culturale, fiind amintite câte o bibliotecă pentru popor în fiecare dintre aceste cercuri culturale. Evident, situația nu era chiar aceasta. Dacă existau 20-30 volume, înregistrate și păstrate atent într-un dulap din sediul cercului cultural comunal, care erau citite arareori, situația nu era una dintre cele mai fericite. În atare context, bibliotecile acestea poprale erau ca și inexistente, numărul cititorilor lor, fiind unul ocazional, sau neexistând. Interesant este următorul aspect, și anume, este de observat că dacăîn 1925, Comitetul central al Asociațiunii, amintea cifra de 2610 biblioteci pentru popor, în cursul anului 1930, aceeași instituțe centrală a Asociațiunii, cu sediul în Sibiu, amintea de 908 biblioteci pentru popor, ca fiind active. Așadar, putem constata o diferență foarte mare între numărul bibliotecilor pentru popor, ca atare și cifra reală, în accepțiunea forului central al Astrei, a bibliotecilor care efectiv erau frecventate și parcurse, studiate de cititorii acelor comunități . În ziua de 6 martie 1925, Tribunalul Sibiu, a validat noile Statute ale Asociațiunii, care fuseseră adoptate în adunarea generală a Asociațiunii, desfășurată la Sibiu, în zilele de 8 – 9 noiembrie 1924, fiind vizată prin aceste Statute din 1925, o reformare structurală și funcțională a tuturor instituților Asociațiunii, astfel încât, activitatea specifică să fie mai curinzătoare și mai ușor de aplicat în teritoriu . Remarcăm ca aspect esențial din perspectiva cercetării pe care o întreprindem, activitatea de înființare a bibliotecilor pentru popor la care au participat membri ai Despărțământului Alba Iulia al Astrei. Astfel, evidențiem activitatea voluntară a membrilor cercului studenților din Putna care au întreprins o serie de acțiuni de constituire a bibliotecilor pentru popor în comunele din sudul Moldovei, Golești, Adjud, Odobești, Sascu și Puf. Aceștia au adresat o invitație conducerii Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, dar și biroului de conducere al Despărțământului Alba Iulia, în vederea participări la activitatea de inaugurare a bibliotecii publice din Focșani, dar și a unui număr de 20 biblioteci din județul Vrancea. Drept răspuns, Asociațiunea și-a anunțat participarea la aceste demersuri de inaugurare culturală, prin intermediul domnilor, Ioan Georgescu, secretarul Asociațiunii și prof. Ioan Sandu, directorul Liceului ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia, membru al comitetului de conducere al Astrei albaiuliene . Cursurile pentru adulții neștiutorii de carte au fost desfășurate pe două direcții evidente. Astfel, s-a urmărit creșterea gradului de cultură a locuitorilor din comunitățile rurale românești. Aceste forme de culturalizare au venit în sprijinul locuitorilor din mediul rural, cât și a celor care activau în centrele meșteșugărești, respectiv în mediul muncitoresc. Tainele cititului, socotitului, scrisului au fost deprinse cu ajutorul învățătorilor și preoților din mediile de locuire aflate în spațiul arondat Despărțământului Alba Iulia al Astrei. În raportul său, înaintat, Comitetului central al Asociațiunii, directorul despărțământului albaiulia, protopopul ortodox, Ioan Teculescu, semnala printre primele cursuri pentru neștiutorii de carte, cele două, care au avut loc în Alba Iulia, care au fost frecventate de 7 persoane în anul 1910. Finalitatea cursului, aprecia, Ioan Teculescu, nu a existat, pentru că la examinare, cei care au frecventat cursul, nu au demonstrat că și-ar fi însușit scrisul, cititul, sau socotitul . Tot printre printre cursuri organizate sistematic pentru țăranii necunoscători de carte, le evidenție pe cele care s-au desfășurat între anii 1913-1914. Astfel, au fost susținute cursuri pentru analfabeți, în comunele, Dumitra, Drîmbariu și Straja . De data aceasta în mod organizat, prin intermediul unor grupuri mixte de lucru, formate din un preot și un învățător.În comuna Dumitra, cursul a fost susținut de preotul ortodox, Aurel Marcu, în fața unui număr de 26 țărani . În comuna Drâmbar, cursurile au fost susținute în comun, de preotul Simion Bran împreună cu învățătorul Nicolae Giurcă, având 22 de participanți. În Straja, cursul a fost susținut în comun, de preotul ortodox, Vasile Stanciu, împreună cu învățătorul Ion Gligorescu, având 20 de participanți . Deopotrivă, cursurile pentru analfabeți, cât și cele ale școlilor țărănești au fost două direcții importante de activitate culturală în vederea creșterii gradului de educație . Aceste forme de implicare culturală au vizat ridicarea nivelului cultural și material al comunităților românești din zona Alba Iuliei, desfășurându-se după programe specifice elaborate de Asociațiune mai ales după amiaza târziu, după ora 18. Acestea două ample direcții de implicare culturală erau cuprinse, de altfel, și în programul Asociațiunii . O preocupare deschisă cu răspicat impact cultural, a tuturor conducerilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei în perioada 1900-1920, a fost aceea de reducere a numărului de analfabeți prin organizarea unor cursuri intense de școlarizare și culturalizare în care s-au implicat preoții. De exemplu, în iarna anului 1908-1909, au fost organizate în Alba Iulia două cursuri de alfabetizare care s-au finalizat prin dobândirea unor cunoștințe de scris, socotit și citit a unui număr de 7 persoane . De asemenea, trebuie subliniat aspectul că instructorii care au susținut aceste cursuri nu au fost remunerați, ci au activat benevol. În raportul biroului central al acestui despărțământ pentru anul 1909, înaintat Comitetului central al Asociațiunii în Sibiu, sub semnăturile lui Ioan Teculescu, în calitate de director și a lui Rubin Patiția în calitate de notar, rezultă că instrucția analfabeților prin cursuri susținute de către învățătorul Ioan Domșa în Ighiu a avut rezultate slabe. În treacăt, remarcăm aici și bursele primite de albaiulienii Octavian Costea, elev în clasa a VI-a în Gimnaziul din Alba Iulia, în valoare de 100 coroane, pentru anul școlar 1901 - 1902 , din fundația ,,Avram Iancu”. În cursul anului școlar următor, 1902 – 1903, Camil Piso, din același Gimnaziu albaiulian, primea suma de 100 coroane. Bursă care provenea din aceeași fundație . În anul școlar 1903-1904, aceeași elevi din Alba Iulia, s-au bucurat fiecare, de o bursă în valoare de 100 coroane . O preocupare deschisă cu răspicat impact cultural, a tuturor conducerilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei în perioada 1900-1920, a fost aceea de reducere a numărului de analfabeți prin organizarea unor cursuri intense de școlarizare și culturalizare în care s-au implicat preoții. De exemplu, în iarna anului 1908-1909, au fost organizate în Alba Iulia două cursuri de alfabetizare care s-au finalizat prin dobândirea unor cunoștințe de scris, socotit și citit a unui număr de 7 persoane . Rezultatele acestor cursuri au fost declarate ca fiind nesatisfăcătoare, în schimb, prin cursurile organizate în comuna Șard de către preotul Enea P. Bota și învățătorul Aurel Pop au putut fi alfabetizați un număr de 7 persoane. O altă observație importantă, credem noi, ca urmare a organizării și susținerii prelegerilor pentru popor, biroul acestui despărțământ constata că în teritoriul arondat se manifesta un interes sporit privind apicultura, dar și creșterea pomilor fructiferi. În ceea ce privește programul de reducere a numărului de analfabeți din rândul românilor transilvăneni, acesta a fost o prioritate declarată, atât de Comitetul central al Asociațiunii din Sibiu, cât și a birourilor de conducere a tuturor despărțămintelor sale inclusiv a celui din Alba Iulia . Unul dintre cei mai dăruiți oameni, atât cu suflet cu înțelegere și tact pedagogic a fost preotul ortodox Aurel Marcu din comuna Dumitra. Acesta, cu începere din data de 10 februarie 1913 a susținut un curs de instrucție școlară și alfabetizare cu trei grupe de persoane cu vârste între 16 și 48 ani. Pe aceștia i-a instruit în deprinderea scrisului, a socotitului și cititului în 60 de ore. La data susținerii examenului final, dintre cei înscriși la acest curs au participat, în 18 aprilie 1913 în Alba Iulia, un număr de 17 persoane. Acestea au dat probele cerute de programa absolvirii cursului. Rezultatele au fost mulțumitoare, atât la proba de scris, cât și la cea de citit, respectiv la cea de socotire primară . Se poate aprecia faptul că toate aceste cursuri pentru neștiutorii de carte, cât și școlile țărănești au fost demersuri culturale care veneau în sprijinul locuitorilor din mediul rural, a celor care activau în centre meșteșugărești și muncitorești. Cursurile au fost organizate din inițiativa birourilor succesive de conducere ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei, vreme de mai bine de patru decenii, i-au ajutat pe aceștia să pătrundă tainele scrisului și cititului cu ajutorul învățătorilor, al preoților și al profesorilor din mediul rural și din cel urban. Trebuie să menționăm aici faptul că în spațiul arondat acestui despărțământ activau două reuniuni și anume: Reuniunea de citire și cântări a economilor și meseriașilor din Alba Iulia (această a fost înființată în anul 1899), Reuniunea de înmormântare din Alba Iulia, filială a celei din Deva înființată în anul 1905 și Reuniunea femeilor române din Zlatna, - raporta la centru directorul Ioan Teculescu în anul 1913 . Aceste reuniuni se ocupau de problemele lor specifice privind învățarea literelor și a cifrelor de către meseriași, a unor cântece, respectiv cu oferirea unui sprijin financiar famililor încercate de decesul unuia dintre membrii săi. Din ,,Procesul verbal” luat în ședința a doua a adunării generale a Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român , ținută în Orăștie, în ziua de 15 septembrie 1913”, sub președinția lui Andrei Bârseanu și a secretarului Astrei, Octavian C. Tăslăunanu, aflăm de solicitarea expresă a avocatului Rubin Patiția, ca Asociațiunea să adopte măsurile necesare, atât interne, dar și în relația cu autoritățile, pentru ca să se înființeze școlile pentru agricultură și meserii din Munții Apuseni, necesare, în accepțiunea avocatului Patiția, unei bune dezvoltori economice și naționale a românilor din zona respectivă . Din ,,Lista bursierilor Asociațiunii pe anul 1918-1919” aflăm că elevul Liciniu Roșca, aflat în clasa a VII-a a Gimnaziului din Alba Iulia, primea din partea Asociațiunii, o susținere de 100 coroane, sumă care provenea din Fundația anonimă din comitatul Dobâca”, banii fiind necesari elevului pentru finalizarea în condiții normale a studilor școlare . Același elev, din Alba Iulia, era bursier al Asociațiunii în cursul anului școlar 1919-1920, de data aceasta, fiind în clasa a VIII-a de gimnaziu. Suma de 100 de coroane era acordată din aceeași fundație anonimă a Comitatului Dobâca . Mult mai târziu cu privire la susținerea cu burse a elevilor în anul școlar 1938-1939, făcută de Asociațiune din diferite fonduri, remarcăm acordarea unor sume în valoare de 500 lei, din fundațiea Regele Ferdinand I, pentru următorii elevi: Filimon Victor, elev în clasa a II-a de gimnaziu în Zlatna, Graba Ioan, elev în clasa a III-a de gimnaziu în Zlatna și Porcar Ioan, elev în clasa I de gimnaziu în Zlatna . În același cuantum Asociațiunea a acordat trei burse din fundațiunea Iulia Pop, pentru elevele: Tomuș Cornelia, aflată în clasa a IV-a primară din Abrud, Tomuș Elisabeta, aflată în clasa a VII-a primară tot în Abrud și Vasiu Ana, elevă aflată în clasa a II-a primară din Zlatna . De evidențiat faptul că în 1924, în despărțământul Asociațiunii constituit în plasa administrativă Vințu de Jos, aflată în județul Alba, au avut loc cursuri pentru analfabeți, în comuna Tărtăria și Cioara de Jos . Trebuie făcută precizarea, potrivit căreia, preocuparea înființării unor școli ambulante țărănești se regăsește în atenția Comitetului central al Asociațiunii încă din 1907, când forul central al Astrei, înainta o adresă, datată 23 mai 1907,adresată consistoriilor bisericilor ortodoxe și greco-catolice, la Sibiu și Blaj, în care se făcea solicitarea înființării de școli ,,ambulante pentru țărani în crângurile mai îndepărtate de comune”, necesare, mai ales, era făcută sublinierea, în satele din Munții Apuseni . Se vor răspândi după această dată prelegerile pentru popor, în care activiștii culturali ai Asociațiunii se vor adresa direct populației rurale într-un limbaj accesibil acesteia. Situație generală în Transilvania, întâlnită și la nivelul Despărțământului Alba Iulia al Astrei după anul 1905 în vremea mandatului directorului Ioan Teculescu. În felul acesta s-a realizat răspândirea sistematică și eficientă a mesajului Asociațiunii dinspre intelectuali și centru, înspre popor și mediul rural românesc, vizând în principal formării conștiinței, atitudinilor și comportamentelor naționale . În anul 1905 adunarea anuală a membrilor Despărțământului Alba Iulia al Astrei a avut loc în comuna Benic. Astfel, preotul Enea Bota vicepreședintele comitetului despărțământului albaiulian, a susținut o prelegere bine primită și a distribuit gratuit o serie de cărți celor prezenți.

Din rândurile procesului verbal înaintat de către Ioan Teculescu, directorul Astrei albaiuliene la centru în Sibiu se poate constata o revigorare a activității, atât în cadrul biroului acestui despărțământ al Astrei, cât și în teritoriul arondat, ca urmare a adoptării unei noi direcți de acțiune focalizată strict pe aspectele funcționale și pe manifestările culturale. În această direcție, în cadrul adunării generale a membrilor despărțământului albaiulian,  care s-a desfășurat la Teiuș în 12 august 1906, au fost prezentate, două prelegeri pentru popor, astfel: Ioan Bălan, ,,Despre beție”. Acesta, medic fiind, a prezentat efectele pe care consul peste măsură de alcool, îl poate genera, atât în plan individual, cât și în viața unei comunități. Prelegerea a fost bine primită, aplaudată și aprobată de către participanți. Ca urmare a importanței acestei dizertații, s-a hotărât de către membrii comitetului albaiulian, publicarea sa în paginile revistei ,,Transilvania”, astfel încât, cu proces-verbal, comunicarea a fost înaintată Comitetului central. În prelegerea sa, medicul Ioan Bălan, a prezentat bolile care pot afecta sănătatea celor ce abuzează în consumul de vinars ori de vin, boli care pot conduce la deces. Totodată, autorul a evidențiat și minusurile economice, pe care beția le aduce cu sine, în bugetul și așa redus al unei familii românești. Învățătorul Ion Bota, comunica celor de față ,,Despre datorințele părinților față de fii”, prelegerea sa  având un fond mai mult moral . Așadar, o analiză statistică ne relevă faptul că în 1906, au fost suținute două prelegeri pentru popor, una cu caracter de prevenție medicală, privind consumul de alcol și efectele acestei situații în ceea ce privește sănătatea. Cealaltă prelegeere având ca temă un subiect moralizator, privea îndatoririle pe care părinții le au față de copiii lor. O altă prelegere cu caracter religios a fost  susținută de preotul Enea Pop-Bota parohul comunității ortodoxe din Șard .

În decursul anului 1907 au fost consemnate în procesul verbal înaintat la Sibiu de Ioan Teculescu, două prelegeri susținute de către învățătorul. Ion Bota ,,Despre datoriile principale ale omului”, aceasta fiind mai mult un îndreptar moral, adresat comunităților rurale, iar în cea de-a doua intitulată: ,,Despre chemarea cărturarilor noștri în sânul Asociațiunii”, în care autorul evidențiază rolul pe care trebuie să-l aibă inteligența locală în formarea unei conștiințe naționale și a unei identități specifice poporului român . Statistic, putem observa, că au fost susținute în 1907, două prelegeri, una având o tematică morală, făcea referire la îndatoririle omului față de comunitatea în care trăia și față de mediul din jur. Cealaltă prelegere a avut o tematică motivațional- justificatoare, făcea referire la rolul cărturarilor Asociațiunii privind ridicarea prin cultură a poporului român. În cadrul adunării generale anuale a Despărțământului Alba Iulia al Astrei desfășurate în 2 august 1908 în comună Totoi, ca urmare a întocmirii procesului verbal, aflăm faptul că au fost rezolvate problemele de natură curentă, adică înscrierea de noi membri și colectarea taxelor, dar și faptul că, preotul. Enea P. Bota, a prezentat prelegerea ,,Despre măestrii”, receptată bine de adunare. Această prelegere, era un îndemn adresat locuitoriilor comunei Totoi de a învăța și practica o meserie, văzută ca fundament al emancipării sociale. În adunarea aceasta a fost reconfirmat comitetul de conducere despărțământului pe o perioadă de trei ani. De subliniat faptul că au fost donate 35 cărți și s-a înființat o bibliotecă pentru popor în această comună. De asemenea, de evidențiat și amenajarea unei expoziții de industrie casnică de către femeile din comună. Această expoziție care a fost premiată de avocatul Rubin Patiția cu suma de 20 coroane . De remarcat faptul că dintre cele 51 despărțăminte, câte avea Asociațiunea la sfârșitul anului 1908, numai 21 dintre aceastea, desfășurau o activitate mulțumitoare conform aprecierilor făcute public de Comitetul central al Asociațiunii din Sibiu, în paginile oficiosului său. De semnalat în acest sens, faptul că, , Despărțământul Alba Iulia al Astrei era inclus alături de alte despărțăminte care au desfășurat o oarecare activitate, însă prea puțin mulțumitoare . În Despărțământul Alba Iulia al Astrei a avut loc în cursul anului 1909, prezentarea următoarele cinci prelegeri pentru popor, susținute după cum urmează, în Cricău, preotul. Lucian Dumitrescu, ,,Despre emigrări, cauzele și urmările lor”: În comuna Dumitra, studentul teolog, Simion Coman, a prezentat două prelegeri intitulate: ,,Ai carte, ai parte” și ,,Icoane din pomologie”. În comuna Micești, preotul. Enea Bota, a prezentat ,,Un izvor de bunăstare” și ,,Folosul și însemnătatea măestriilor și a negoțului” De observat faptul că temele acestor prelegeri au fost: însușirea unor meserii, morala, cunoașterea societății și a economiei, înțelegerea rostului școlii, cât și teme strict religioase. De asemenea, remacăm că toate aceste prelegeri în anul 1909, au fost susținute de preoți sau studenți în Teologie. În susținerea prelegerilor pentru popor în cadrul Despărțământului Alba Iulia al Astrei între anii 1911-1913 de remarcat sunt următoarele aspecte, observate sintetic mai jos, așa cum sunt acestea prezentate, în paginile revistei Transilvania pentru perioada anilor 1911-1913. Astfel, putem evidenția: În Alba Iulia, preotul. Enea Bota, a prezentat prelegerea,,Folosul și însemnătatea măestriilor și a negoațelor”, în Ciugud, preotul Aurel Marcu, a prezentat ,,Asociațiunea” iar Zenovie Pâclișan, absolvent de studii teologice, a susținut prelegerea ,,Ai carte, ai parte”.În Drâmbar, preotul. Aurel Marcu, a comunicat ,,Despre procese” iar Zenovie Pâclișan, ,,Scris – citit”. În comuna Dumitra,Zenovie Pâclișan, a prezentat,,Ai carte, ai parte” iar în Hăpria, preotul Aurel Marcu, a expus rostul și semnificația ,,Asociațiunea” iar Zenovie Pâclișan, a prezentat prelegerea ,,Ai carte, ai parte”. În Limba, Sever Bran, alt preot a comunicat ,,Despre meserii”. Aurel Marcu, a vorbit despre ,,Port, limbă, jocuri și cântece” iar Zenovie Pâclișan, a vorbit despre ,,Asociațiunea”. În Oarda de Jos, Preotul Aurel Marcu, a prezentat prelegeerea ,,Despre bibliotecă poporală a Asociațiunii” iar Zenovie Pâclișan, despre ,,Scris-citit”, în Oarda de Sus, Aurel Marcu, ,,Asociațiunea” iar Zenovie Pâclișan, a prezentat prelegeerea ,,Începutul națiunii române”. În comuna Totoi, prelegeri au prezentat preotul Aurel Marcu, despre ,,Gunoiul artificial” iar Zenovie Pâclișan, ,,Despre Asociațiune” . O creștere după 1910, a numărului de prelegeri a fost însoțită de o diversificare a statutului socio-profesional al celor care susțineau în comunele aflate în arondarea despărțământului albaiulian aceste forme de educare a poporului, după cum rezultă din paginile revistei ,,Transilvania”. Din situația transmisă la centru de protopopul Ioan Teculescu, directorul despărțământului albaiulian, reiese faptul că au fost susținute prelegeri pentru popor în 11 comune, triplu, față de situația raportata de același director pentru anul 1909. Cei care au prezentat prelegerile au fost preoți și un absolvent de teologie, Zenovie Pâclișanu. Din perspectivă tematică, putem evidenția prelegeri despre însemnătatea meseriilor și a comerțului, prelegeri privind desfășurarea proceselor judecătorești, prelegeri despre rostul și obiectivele culturale și naționale ale Asociațiunii, prelegeri despre scris, citit, socotit, despre litere și cifre în general, prelegeri dspre semnificația școlii pentru un vitor mai bun, o prelegere cu caracter istoric, o prelegere privind rostul folosirii gunoiului natural în agricultură, prelegeri despre biblioteca pentru popor. În anul 1913, situația prelegerilor , în Despățământul Alba Iulia al Astrei, așa cum rezultă prelucrarea acesteia, pornind de la datele furnizate de oficiosul Asociațiunii, revista ,,Transilvania”, se prezintă schematic astfel: în comuna Dumitra, preotul Aurel Marcu, a prezentat ,,Despre însoțirile în sistem Raiffeisen”. În Hăpria, același preot a cuvântat despre ,,Gunoiul măiestrit” iar Zenovie Pâclișan, a vorbit celor de față ,,Despre cântecele și jocurile poporale”. În Oarda de Jos, Preotul Aurel Marcu, a vorbit ,,Despre însoțiri” iar Zenovie Pâclișanu, despre ,,Bibliotecile poporale”. În Oarda de Sus, aceași Aurel Marcu, și Zenovie Pâclișanu au prezentat,, Despre însoțiri”, respectiv ,, Despre datinile poporului care formează sufletul lui etnic”. În Rădești, Nicolae Marcu, a vorbit despre ,,Originile neamului românesc” . Remarcăm faptul că prelegerile susținute au fost structurate pe următoarele tematici: originea și istoria poporului român, teme de folclor, semnificația girantului în sistemul bancar, bibliotecile populare, felul în care se pot face împrumuturi și de ce era nevoie de girant, datinile poporului român, folosirea îngrășământului natural în agricultură. La aceste prelegeri, forme specifice de activitate ale Asociațiunii, participau un număr mare de oameni din comunitățile respective, ajungându-se uneori, la anumite prelegeri, să fie de față chiar câte trei sute de persoane . Trebuie spus că oficiosul Asociațiunii prezenta faptul că auditorii acestora, de regulă oscilau între 100 de participanți, spre pildă, la prelegerea susținută de Zenovie Pâclișanu în Seușa și 300 de participanți la prelegerea susținută de același, în comuna Dumitra. În cadrul adunării generale susținută de Asociațiune în Orăștie în 14 - 15 septembrie 1913, avocatul Rubin Patiția, nume de mare importanță în cadrul despărțământului albaiulian la data amintită de cel puțin trei decenii, a stăruit pentru ca adunarea generală să adopte o serie de dispoziții în ceea ce privește înființarea de școli pentru agricultură și meserii extrem de importante în accepțiunea lui Patiția, pentru rezistența national-economică și culturală a românilor din zona munților Apuseni. Avocatul albaiulian Patiția a prezentat în acest sens, în Orăștie, două prelegeri despre ,,Înființarea de școli pentru agricultură” și ,,Înființarea de școli pentru meserii” . Putem constata în mod constant interesul crescut al membrilor comunităților locale românești din Despărțământul Alba Iulia al Astrei, vis-a-vis de seria acesor prelegeri. Prin ideile transmise, cei care le-au susținut, preoți de regulă, dar nu numai, au urmărit să formeze și să cultive în popor sentimente naționale, dar și să ofere informații despre înființarea, evoluția și rosturile Asociațiunii în viața românilor din Transilvania. Forme specifice de acțiune ale Asociațiunii, prelegerile, aveau propriile tematici, așa cum am evidențiat mai sus. Nu în ultimul rând, remarcăm ideea susținerii școlii și a necesității învățării deoarece numărul necunoscătorilor de carte, era îngrijorător de mare în rândurile românilor. Potrivit unui raport intern, realizat de Ioan Neagoe, conferențiarul Asociațiunii pe probleme de agronomie, și înaintat Comitetului central al Asociațiunii, înregistrat sub nr. 1405/1914, care făcea referință la seria prelegerilor susținute pe anul 1913, reies următoarele informații și anume: În Alba Iulia, Ioan Neagoe, conferențiarul agronomic, a vorbit despre ,,Prăsirea vitelor” și ,,Cultura legumelor”. În Hăpria, același conferențiar al Asociațiunii, originar din satul Cetea aflat în acest despărțământ, a vorbit despre ,,Prăsirea vitelor”, ,,Plantarea și îngrijirea pomilor” și ,,Foloasele pomăritului”. În Ighiu, I. Neagoe, a susținut prelegerile ,,Asigurarea vitelor” și ,,Cultivarea viilor”. În Oarda de Jos, I. Neagoe, a expus prelegerile ,,Prăsirea vitelor” și ,,Cultura legumelor” iar în Zlatna, același conferențiar al Asociațiunii, a vorbit despre ,,Foloasele pomăritului” și ,,Sădirea și îngrijirea pomilor”. Distingem în aceste prelegeri pentru popor tematici cu caracter tehnic și agricol, susținute în anul 1913 de Ioan Neagoe, în Alba Iulia și într-o serie de așezări apropiate. În prima parte a anului 1914, același conferențiat a susținut două prelegeri agronomice în Cetea și Șeușa, ambele referindu-se la ,,Însoțirile de credit” . De observat faptul că, pornind de la aceste prelegeri, cu ajutorul membrilor comunității, Ioan Neagoe, a fondat, atât în Cetea, cât și în Șeușa, două bănci rurale, care viza, ajutorul reciproc între membrii comunităților respective . În perioada anilor 1914-1915 au fost susținute în fața unui număr mare de auditori, opt prelegeri pentru popor, în patru comune, după cum urmează: În Micești, învățătorul Ioan Dușa, a comunicat ,,Despre școală”, în care prezenta rostul cursurilor pentru analfabeți și semnificația școlii, atât pentru o viață mai bună, cât și pentru educarea și sensiblizarea omului pentru viață, preotul Sever Bran, a vorbit ,,Despre pomărit”, subliniind semnificația cultivării pomilor fructiferi și a importanței fructelor în dieta personală a omului și în starea sa de sănătate. De altfel, localul bisericii a fost un spațiu frecventat de un numeros auditoriu, astfel încât, se puteau răspândi în mod eficient educația și învățămintele printre enoriașii participanți la slujba religioasă . În Bărăbanț, medicul Ioan Baltariu, ,,Cum să-și țină poporul demnitatea”, valoarea morală a demnității, a corectitudinii, a bunului simț . În Sântimbru, preoții. Aurel Marcu și Sever Bran, au susținut prelegerile, ,,Despre procese”, respectiv, ,,Despre cultura pomilor fructiferi”; și ,,Despre felul în care trebuie cultivată și îngrijită o livadă”. În Coșlar, învățătorul. Ioan Dușa, a susținut prelegerea ,,Despre școală și semnificația educației pentru viitorul persoanei”, iar studentul Liviu Dumitreanu: ,,Despre datinile rele, superstiții și de deochi” . Pentru această perioadă trebuie semnalată prezența, ca membru în cadrul secțiunii literar-artistice a lui Ștefan Cacoveanu, fost judecător aflat la acea dată în pensie, din orașul Alba Iulia iar membru al acestui despărțământ Aurel Stoica inginer comasator fiind, activa în calitate de membru al secțiunii tehnico-științifice . Formele specifice de activitate și manifestare ale Asociațiunii, încetau pentru moment. Trebuie să reținem faptul că pentru o perioadă de 4-5 ani de zile, formele specifice de manifestare ale Asociațiunii, s-au redus ca număr, datorită în principal mobilizărilor făcute de armata imperilă austro-ungară. Situație întâlnită evident și la Alba Iulia. Protopopul Ioan Teculescu, director al Despărțământului Alba Iulia al Astrei, trecând sub atenta supraveghere a organelor de poliție austro-ungare . Altă informație relevantă din perspectiva acestei lucrări rezultă din rândurile aceluiași raport făcut de Comitetul central, care semnala, președintelui Andrei Bârseanu, faptul că au fost trimise pentru soldații aflați în convalescență la Alba Iulia, 40 de abecedare, pentru a-i deprinde pe aceștia cu scrisul și cititul . De asemenea, Comitetul central raporta lui Andrei Bârseanu că a trimis pe adresa despărțământului său din Alba Iulia 163 de cărți gratuite pentru a fi înmânate elevilor sârguincioși din școlile pentru popor, ca fond de premiere . Anul 1917 a însemnat pentru Despărțământul Alba Iulia al Astrei, o perioadă de așteptare marcată printre alte activități, de distribuirea gratuită de cărți pentru soldații aflați în convalescență prin diferitele spitale, dar și pentru copiii și tinerii premianți din cadrul diferitelor institute de învățământ . Alt fapt, pe care îl considerăm semnificativ și relevant, pentru a ilustra colaborarea culturală dintre comitetul Despățământului Alba Iulia al Astrei și forurile de la centru ale Asociațiunii, l-a reprezentat noua donație făcută Muzeului Asociațiunii de către Rubin Patiția. 32 scrisori vechi cu caracter documentar, privind evenimentele revoluționare din Transilvania anilor 1848 -1849 . Un alt aspect cultural important la reprezentat adunarea și consultarea corpului didactic din cadrul școlilor secundare, desfășurată la Alba Iulia, în 2 decembrie 1918. Cu aceeași zi, își începea activitatea Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în casa avocatului Camil Velican, membru în comitetul de conducere al Despărțământului Alba Iulia al Astrei. Cu această ocazie, corpul didactic întrunit în Alba Iulia hotăra în majoritate, înlăturarea din planul de învățământ a materiilor didactice impuse de autoritățile austro-ungare . Se distingeau, în anul 1918, în calitate de membri corespondenți ai diferitelor secțiuni ai Asociațiunii, următorii: Ștefan Cacoveanu, membru corespondent al Secțiunii literar – artistice; Zaharia Munteanu, avocat și secretar al Despățământului Alba Iulia al Astrei din 1910, membru corespondent al Secțiunii de științe sociale și Aurel Stoica, membru corespondent al Secțiunii tehnice și industriale. Aceleași nume le regăsim ca membrii corespondenți în aceleași secțiuni ale Asociațiunii și în decursul anilor precedenți . După anul 1918, în aceste demersuri social- culturale se vor implica și membrii corpului didactic din județul Alba, cum a fost cazul profesorilor Emanoil Comănescu, Horia Teculescu, (fiul protopopului Ioan Teculescu, n.n.), Leonte Opriș mai târziu profesorii universitari clujeni din Extensiunea universitară în perioada comitetelor de conducere prezidate de profesorii Ioan Sandu (1926-1930) și Eugen Hulea (1936-1947), lărgindu-se în acest fel, atât aria tematică a subiectelor abordate, precum și diversificarea statutului social și profesional al celor care se puneau voluntar, pornind de la propriile interese, în slujba Asociațiunii. Titlurile și rândurile acestor prelegeri demonstrează creșterea interesului pentru probleme legate de agricultură, zootehnie, plantarea, îngrijirea și creșterea pomilor fructiferi, igienă, drept, radiofonie și cinematografie. După război, în 30 aprilie 1919 președintele Asociațiunii, Andrei Bârseanu, publica o circulară, ,,Către directorii despărțămintelor Asociațiunii” pe care, de altfel, o înainta conducerilor tuturor despărțămintelor din Transilvania. Din rândurile acesteia se desprinde apelul pe care Andrei Bârseanu îl făcea în vederea reluării activităților specifice ale Asociațiunii în noul cadru oferit de România Mare. Cu atât mai mult cu cât prin legea din 22 iunie 1921, Astra a dobândit personalitatea morală, încadrându-se juridic în activitatea statului român . În ceea ce privește reluarea activități Asociațiunii prin Despărțământul Alba Iulia al său, este de remarcat demersurile întreprinse de însuși Andrei Bârseanu, care în mai multe rânduri a vizitat Alba Iulia, în perioada 1919-1920, în calitate oficială, ca director pentru învățământul secundar în cadrul Resortului pentru Instrucțiune Publică și Culte în Consiliul Dirigent . Reluarea oficială a activității în Despărțământul Alba Iulia al Astrei a avut loc la 11 august 1920, în baza noilor Statute ale Asociațiunii . Pentru perioada 1920-1923, din raportul înaintat Comitetului central al Asociațiunii, de către directorul despărțământului albaiulian I. Teculescu aflăm faptul că din rațiuni ce țin de reorganizarea despărțământului, nu s-au ținut prelegeri și nici conferințe ci s-a acționat mai mult în plan administrativ și organizatoric . Situația provizoratului prelungindu-se până în anul 1924, datorită nemulțumirilor manifestate de preotul greco-catolic Vasile Urzică și a polului format în jurul acestuia care a contestat conducerea despărțământului după anul 1923 nefiind de acord cu Zaharia Munteanu . De subliniat faptul că în 2 noiembrie 1918 s-a constituit la Alba Iulia, Comitetul Național Român (local) din care făceau parte, protopopul ortodox Ioan Teculescu, viitorul Episcop militar Justinian al Alba Iuliei, protopopul unit Vasile Urzică, avocatul dr. Ioan Pop, viitorul prim prefect român al Județului Alba, Florian Medrea delegat al Gărzii Naționale, Ioan Stoica, inginer la Căile ferate, Virgil Vlad, prim farmacist al Județului Alba, dr. A. Fodor, avocat, dr. Camil Velican, avocat, primul primar român al Alba Iuliei, în casa căruia s-a constituit și a activat în primele sale zile, între 2 - 5 decembrie 1918, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Aureș Șerban, avocat, Rubin patiția Jr. avocat, viitor prim judecător al Tribunalului Alba . În fruntea acestui organism, Ioan Teculescu a organizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În următoarele zile, protopopul I. Teculescu, a fost ales în demnitatea de senator din partea Cercului electoral Alba Iulia n primul Parlament al României Mari . Considerăm aici că se impune a fi evidențiat faptul că semnăturile lui Ioan Teculescu, le putem regăsi pe toate documentele decizionale ale Marii Uniri. Prezentăm aici conținutul actului prin care dr. Camil Velican, avocat în Alba Iulia și membru în toate comitetele de conducere ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei între anii 1910 – 1937, membru în 1918 al Consiliului Național Român era mandata prin credențional să participe ca delegat oficial la Marea Adunare Națională care a avut loc în Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Credențional, ,,Dl. dr. Camil Velican, avocat, locuitoriu în Alba Iulia / Com. Alba inferioară / prin aceasta se îndreptățește a reprezenta ca delegat ales cercul electoral din Alba Iulia, la Adunarea națională a națiunei române din Ungaria și Transilvania” . Alba Iulia, la 20 novembre 1918. Semnează, Ioan Teculescu, președinte. De observat în studiul nostru faptul că unul dintre membrii comitetului de conducere al Astrei albaiuliene dr. Camil Velican, avocat și colaborator apropiat al protopopului I. Teculescu, a devenit începând din 4 decembrie 1918 cel dintâi primar român ales în Alba Iulia . În contextul evenimentelor care au condus la disoluția autorității maghiare în Transilvania, odată cu descompunerea acelerată a autorității Imperiului Austro-Ungar, punem în evdiență activitatea slujitorilor altarului din zona Alba Iuliei în desfășurarea succesiunii de fapte care au condus la realizarea Marii Adunări Naționale de la Alba, urmată de formarea Mareului Sfat Național și a Consiliului Dirigent al Transilvaniei. În fruntea acestora se afla din 1902 Ioan Teculescu, viitorul Episcop militar de Alba Iulia, Justinian Teculescu . De asemenea, punem în evidență apariția periodicului ocazional ,,Alba Iulia”, intitulat ,,organ al unității naționale” în noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie 1918, care cuprindea amplul cuvânt de ,,Bun venit” adresat participanților de președintele Consilului Național Român (local), protopopul ortodox Ioan Teculescu . În cadrul aceluiași organism român din Alba Iulia, deopotrivă în cadrul Astrei albaiuliene, a activat Horea Teculescu, unul dintre fii protopopului, profesor de Limba română și Limba germană în cadrul primei instituții de învățământ liceal româneasc din Transilvania în ființat în Alba Iulia – Liceul ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia . De altfel, în baza surselor de arhivă privind înființarea acestei unități de învățământ din Alba Iulia, aflăm faptul esențial considerăm noi din perspectiva acestui studiu, că meritul revine filului protopopului I. Teculescu, profesorul Horea Teculescu . Alte credenționale cu accentul focalizat pe acelea ale asociațiilor învățătorilor care activau în Cercul electoral al Reuniunii învățătorilor ortodocși din Abrud, datate în 22 noiembrie 1918 la Alba Iulia au fost semnate protopoul albaiulian I. Teculescu, director al Astrei albaiuliene . Din perspectiva implicării a doi reprezentanți de seamă ai Despărțământului Alba Iulia al Astrei, atât Nicolae Ivan, cât și Ioan Teculescu, ambii directori și ai Astrei locale și protopopi ortodocși în cetatea Unirii, cel dintâi între anii 1893-1897, cel de-al doilea între 1902-1923 au activat în calitate de raportori pentru Tranilvania ai proiectului de Lege asupra Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu vechiul Regat al României . În perioada 1918-1923, protopopul ortodox de Alba Iulia, a activat, atât în plan politic, cât și cultural, ca director al Despărțământului Alba Iulia al Astrei, fiind împlicat în noul context, în organizarea prelegerilor pentru popor, a întrunirilor preoțești dar și a conferințelor pentru intelectuali la Alba Iulia. Din rândurile convocatoarelor, a protocoalelor semnate, a notelor de convocare, a proceselor verbale, poate fi reconstituită în mod sintetic activitatea lui Ioan Teculescu, atât ca Senator de Alba Iulia, cât și ca protopop ortodox de Alba și director al Astrei locale, în care calități deținute l-a primit în cetatea dublei uniri pe generalul francez Henri Mathias Berthelot . De observat adresa transmisă sub nr. 577 de comanda Regimentului 5 Vânători ( la acea dată dislocat cu majoritatea companiilor sale în Blaj) pe adresa Consiliului Național Român din Alba Iulia, în atenția președintelui acstui organism politic Ioan teculescu, protopop al Alba Iuliei evident din dorința unei primiri cât mai reușite a generalului H. Berthelot în Alba Iulia. Din rațiuni istoriografice, reproducem mai jos, în rândurile care urmează acest text: ,,Cu onoare vă rugăm a aduce la cunoștința populației din localitate că domnul general francez Berthelot cu începere de la 26 a XII 918 (st. n.) va întreprinde o călătorie prin Transilvania. În ziua de Marți 31 dec. (st.n.) d-l. general va trece la ora 22 în orașul Cluj unde va sta șase ore; la 1 Ianuarie ora 19 la Sibiu, deci în acest interval trece prin Aiud – Alba Iulia. În consecință când vă vom înștiința cu ora trecerei prin Alba Iulia vă rugăm să binevoiți a pune în vederea populației și notabilităților orașului, spre a-i se face o cât mai frumoasă primire” . La 1 ianuarie 1919, la exact o lună de la înfăptuirea Unirii, președintele Consiliului Național Român, protopopul Ioan Teculescu, prin cuvântul de bun venit adresat înaltului ofițer oaspete, H. Berhelot, oferea strălucire acestei primiri, spunând printre altele: ,,Azi când nobila noastră soră Franța, își trimite pe marele și ilustrul său reprezentant ca să ne viziteze în persoană, ne simțim oarecum sfiioși și uluiți de marea onoare ce ni se face” . Evident, mișcat de primirea și căldura albaiulienilor dar și de alocuțiunea protopopului I. Teculescu, generalul francez Berhelot și-a exprimat bucuria de ,,a călca și vorbi în acest oraș istoric” respectiv de a privi ,,același soare pe care l-a văzut strălucind Mihai Viteazul” . În perioada care a urmat Unirii din 1918, au fost organizate și au apărut în teritoriu noi despărțăminte ale Asociațiunii. Altele și-au continuat activitatea procedând la relansarea demersurilor specificee Astrei conform statutelor sale. Situație specifică care s-a întâlnit și la Alba Iulia. La sfârșitul Primului Război Mondial, Despărțământul Alba Iulia al Astrei pornea la drum cu douăsprezece agenturi comunale și nouă biblioteci populare așa cum rezulta din raportul realizat de Ioan Teculescu, directorul despărțământului albaiulian înaintat de acesta pe adresa Comitetului central al Asociațiunii . Din perspectiva reactivării Despărțământului Alba Iulia al Astrei pe care I. Teculescu l-a condus cu mare responsabilitate între 1905-1923, facem mențiunea că relansarea oficială a acestei structure teritoriale a Astrei în Alba Iulia s-a produs în 11 iulie 1920, ca urmare a convocării primei adunări generale a membrilor Astrei albaiuliene după război pornind de la prevederile Statutelor Asociațiunii din 1920, care trebuie afirmat faptul că nu aducea mari modificări, decât câteva elemente stilistice și lingvistice în raport cu statutele anterioare ale Asociațiunii . Pornind de la raportul directorului I. Teculescu înaintat pe adresa Comitetului central al Asociațiunii, putem pune în luminăurmătoarele aspecte: condițiile precare de desfășurare, lipsa posibilității de achitare la timp a cotizațiilor, lipsa datelor necesare astfel încât conducerea astrei albaiuliene nu a putut prezenta un raport coherent pentru perioada 1914-1918, deoarece multe dintre datele contabile erau deținute de avocatul Ioan Baltariu, care îndeplinise în comitetul ales în 1913, funcția de casier, dar care mobilizat fiind a participat la Marele Război, în anul 1920, acesta fiind încă în captivitate în Siberia . Ca o notă aparte față de adunările tradiționale ale acestui despărțământ, trebuie să observăm prezența într-un număr impresionant al ofițerilor din garnizoana Alba Iulia la acestă relansare oficială a activităților (toți ofițerii Regimentelor 91 și 107 Infanterie, Dumitru Glodeanu generalul commandant al Diviziei 21 Infanterie și colonelul Ioan Țuhaș, comandantul Brigăzii 54 Infanterie) functional-administrative și cultural-specifice ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei. Tot ca un element distinctiv putem observa ca fiind de față la această relansare a activităților Astrei albaiuliene o serie de profesori din cadrul nou înființatului Liceu ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia, aceștia făcând parte în perspectivă din toate comitetele de conducere ale Astrei locale. Între acești profesori putem să remarcăm pe Horia Teculescu, Enea Zefleanu, Leonte Opriș, Emanoil Comănescu, Virgil Cucuiu și mai ales Eugen Hulea , cel care avea să devină președinte ale Despărțământului central județean Alba al Astrei, colaborând eficient în perioada celui De-al Doilea Război Mondial cu protopopul Alexandru Baba – Vicarul ortodox de Alba Iulia . De asemenea, din perspectiva cercetării pe care o întreprindem trebuie evidențiată implicarea Vicarului de Alba Iulia, Alexandru Baba între anii 1940-1945, în rezolvarea problemelor care țineau, atât de găzduirea refugiaților din provincile cedate de România în cursul anului 1940, cât și de susținerea militarilor români din Alba Iulia care erau dislocați începând din 1941 pe Frontul de Răsărit. În rezolvarea acestor probleme Vicarul A. Baba fost protopop ortodox de Alba Iulia a colaborat eficient cu profesorul Eugen Hulea, președintele Astrei albaiuliene, de altfel, protopopul-vicar Alexandru Baba a făcut parte din toate comitetele Astrei locale la Alba Iulia începând cu anul 1925. Alt pas făcut de protopopul Ioan Teculescu l-a reprezentat în perioada imediat următoare adoptării ,,Legii privitoare la organizarea clerului militar”, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresată Ministerului de Război, acesta din urmă aducea la cunoștința Sfântului Sinod prin adresa 37.507 din 30 decembrie 1920, alegerea protopopului de Alba Iulia pentru a ocupa funcția de Episcop militar de Alba Iulia, făcând totodată propunerea hirotonirii lui I. Teculescu în cinul monahal . Cu data de 5 martie 1923, protopopul Teulescu, ca urmare a tunderii sale la Mănăstirea Hodroș - Bodrog din zona limitrofă Aradaului în cinul monahal sub numele de Justinian devenea oficial Episcop de Alba Iulia și Inspector al clerului militar . Printr-o adresă cu nr. 29 din 1923, Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a solicitat în scris Casei Regale a României, recunoașterea lui Justinian Teculescu prin Înalt Decret Regal, ceea ce s-a și întâmplat. Prin intermediul Înaltului Decret Regal nr. 1286 din 27 martie 1923, Regele Ferdinand I-ul confirma și investea pentru meritele sale în slujba românilor albaiulieni, a țării și Tronului pe Justinian Teculescu ca episcop în Eparhia militară de Alba Iulia . Relevant din perspectiva cercetării pe care o întreprindem ni s-a părut un articol care a apărut într-un număr al oficiosului ortodox de la Sibiu, ,,Telegraful Român”, care cu această ocazie sublinia: ,,Ochiul unui neam, întregit prin vitejia și jertfa de sânge a soldatului român, privesc azi cu deplină încredere spre activitatea și idealul urmărit de preoția militară în frunte cu arhipăstorul său Justinian instalat în cetatea plină de amintiri glorioasă și chezașă puternică a trăiniciei și fericirii bândului nostru popor” . Investit în 31 martie 1923 în eparhia militară a Alba Iuliei, Episcopul Justinian Teculescu, a rostit plin de emoție și recunoștință următoarele cuvinte: ,,Primesc în acest mare și sublim moment cârja pe care Majestatea Voastră mi-o predă, ca simbol al puterii și datoriei de păstorire sufletească, mie, celui dintâi episcop al scumpei și vitezei noastre armate” . Răspunsul Suveranului României, Regele Ferdinand I-ul a fost prompt și me măsură: ,,Dacă comandanților militari le este încredințată misiunea să învețe pe fiii Țării cum să lupte și prin ce mijloace să biruiască, Vouă vă revine datoria să-i pregătiți și să le înarmați sufletele ca să poată îndura toate greutățile și rezista la toate ispitele întărindu-i în credința și în frica de Dumnezeu. Ogorul este bine pregătit și așteaptă acum în Prea Sfinția Ta pe bunul grădinar” . Trebuie pus în evidență faptul că toată această succesiune de fapte care l-au avut în prim plan pe Ioan Teculescu protopop al Alba Iuliei, președinte al Consiliului Național Român din aceeași localitate, apoi pe Episcopul Justinian de Alba Iulia, între anii 1918 - 1925, s-au desfășurat într-un izbitor paralelism cu seria schimbările care aveau loc în fruntea Asociațiunii ca urmare a trecerii la cele veșnice a lui Andrei Bârseanu în anul 1922. Vasile Goldiș, noul președinte al Asociațiunii, ales în adunarea generală de la Timișoara în 29 august 1923 se adresa directorilor din despărțămintele Astrei, preintre care și lui Justinian Teculescu ,,Vă rog să binevoiți a-mi acorda prețiosul D-voastre sprijin la împlinirea grelei misiuni ce-am luat asupra-mi întru luminarea și îndreptarea pe calea bunelor moravuri a poporului românesc spre mărirea neamului, a țării și a Tronului” . Datorită absorbirii în problemele eparhiei militare, a vizitelor pastorale prin Transilvania, a vizitării în mai multe rânduri a garnizoanelor mai importante din Ardeal, Justinian Teculescu a fost nevoit să renunțe la funcția de director al Astrei albaiuliene, deoarece nu a mai reușit să împace vechile sale atribuții de management cultural în slujba Asociațiunii cu noile sale răspunderi eparhiale . Subliniem aspectul pe care îl considerăm interesant din perspectiva realizării studiului și anume că doar un an și opt luni, Justinian Teculescu a exercitat la Alba Iulia funcția de Episcop militar de Alba Iulia. Totuși această etapă din viața sa a fost una încărcată întrucât în acest răstimp Episcopul Justinan a avut câteva realizări de seamă, după cum urmează: realizarea ,,Regulamentului pentru punerea în aplicare a Legii privitoare la organizarea clerului militar” (1924) . La 1 noiembrie același an, Episcopul Justinian s-a preocupat cu organizarea celui dintâi concurs de selecție a patru preoți în cadrele armatei. A urmat apoi un al doilea concurs de recrutare a personalului religios care era chemat să slujească în diferite garnizoane militare la începutul anului 1925, cu care prilej au fost selectați nouă preoți. Un al treilea concurs a fost organizat la 1 aprile 1925 în Alba Iulia. Ca urmare a acestuia sunt selectați în rândurile clerului militar treisprezece preoți. Dacă la începutul arhipăstoririi sale, Justinian Teculescu avea doar trei preoți militari în decurs de un an jumătate a selectat și a format 26 de preoți care vor face parte din structurile unora dintre garnizoanele românești din Transilvania . Aducerea osemintelor Eroului Necunoscut de la Mărășești la București și reînhumarea cu onoruri militare ale acestora în Parcul Carol, este un alt demers notabil în care a fost implicat Episcopul Armatei Justinian. Această faptă a sa a produs în epocă, atât în sufletul militarilor, urmașilor celor care au căzut entru țară, cât și în conștiința publică românească, a produs o vie emoție . O altă notabilă faptă demnă de aducere aminte a Episcopului Justinian de Alba Iulia, realizată împreună cu Pimen Georgescu, Miropolitul Moldovei și Arhipepiscop al Sucevei la 6 august 1923 a reprezentat-o punerea pietrei de temelie a Mausoleului de la Mărășești și organizarea instituției Eroului Necunoscut . Începând din ziua de 24 decembrie 1924, ca urmare a vacantării scaunului de Episcop al Eparhiei Cetății Albe – Ismail, odată cu alegerea Epsicopului, P.S. Nectarie Cotlarciuc ca Mitropolit al Bucovinei, Guvernul României care convocase Marele Colegiu Electoral încă din 17 decembrie 1924 cu scopul alegerii unui nou Episcop al Cetății Albe-Ismail. Ca urmare a alegerilor desfășurate, Episcopul militar de Alba Iulia, Justinian Teculescu a obținut cele mai multe voturi (majoritate absolută). Ca urmare a proclamării rezultatelor votului, Justinian Teculescu a afirmat faptul că desemnarea sa a Episcop de Cetatea Albă-Ismail, îl onorează iar mandatul dat îl obligă, fiindu-i totodată poruncă, astfel că: ,,se duce să-și îndeplinească chemarea între plinii de credință moldoveni ai Basarabiei” . Totuși facem și o notă critică asupra acestei alegeri a Episcopului Justinian în scaunul de eparh al Cetății Albe. Evident, putem specula asupra ideii înlăturării sale din fruntea Episcopiei de Alba Iulia, sub pretextul unei avansări, care era făcută într-o margine, nu tocmai prielnică de Românie, chiar dacă scaunul episcopal din această parte a țării era scocotit de forurile politice diriguitoare ale acelor momente de la București ca fiind unul important, atât din perspectiva intereselor Bisericii, cât mai ales din motivele superioare ale guvernării de stat iar de aici, în mod cert aserțiunea Ministrului Justiției, Gheorghe Gh. Mârzescu, potrivit căreia omul cel mai potrivit pentru ocuparea scaunului episcopal de Cetatea Albă-Ismail ar fi Justinian Teculescu, poate ascundea ceva. Oricum, într-o zi de 20 decembrie 1924, în Palatal Regal de la București, Justinian Teculescu era investit în scaunul episcopal de Cetatea Albă Ismail, a doua zi, Episcopul Justinian era întronizat în Catedrala din Ismail, unde își va exercita arhipăstorirea comunității până la sfârșitul vieții sale. Aici pe meleagurile sudice ale Basarbiei, Episcopul Justinian a lăsat ,,vrednice urme și cele mai frumoase amintiri” . De făcut precizarea potrivit căreia prin plecarea Episcopului Nectarie Cotlarciuc în arhipăstorirea Bucovinei ca mitropolit, opera de organizare a eparhiei Cetății Albe-Ismail a rămas oarecum într-un stadiu nefinalizat, această sarcină căzând în grija noului Episcop, Justinian Teculescu. În pace, cu mult tact, într-o zonă complex de graniță, atât din punct de vedere cultural, cât și etnic, cu grijă pastoral, făr convulsii interne, fără fricțiuni locale, făr atitudini provocatoare, într-o comunitate interculturală am spune, acolo la marginea țării, cu multe etnii, confesiuni și mentalități diverse, episcopul Justinan s-a afirmat ca un ,,monument solid și puternic” iar din perspectiva intereselor naționale, Biserica pe care a păstorit-o Episcopul Teculescu era una consolidată în menirea sa creștină și social-comnitară . Închei studiul de față prin precizarea că Ioan Teculescu, viitorul Eposcop militar de Alba Iulia, Justinian iar mai apoi păstorul religios al românilor din Eparhia Cetății Alba – Ismail din sudul Basarabiei s-a bucurat de aprecierea unor personalități de certă valoare ale culturii nostre, dar și ale armatei și diplomației, precum Elie Miron Cristea, Nicolae Iorga, Gala Galaction, Valeriu Braniște, Andrei Bârseanu, Vasile Goldiș generalul Alexandru Averescu-artizanul victoriei militare românești de la Mărăști, generalul Henri Mathias Berhelot, inspector general al Armatei Române și șef al Misiunii militare franceze din România . De asemenea a fost apreciat și prețuit de mediul intelectual românesc din Alba Iulia între apropiații săi colaboratori în cadrul Astrei albaiuliene putând să-i enumerăm succint pe av. dr. Camil Velican, cel dintâi primar român al Alba Iuliei, prefect național-liberal al județului Alba, av. dr. Zaharia Muntean, secretar general al Resortului Finanțelor în Consiliul Dirigent al Transilvaniei și av. dr. Ioan Pop, primul prefect român al județului Alba. Alți intelectuali albaiulieni care l-au prețuit pe I. Teculescu au fost Virgil Vlad, primul farmacist al județului Alba și ing. Ioan Stoica de la Căile Ferate Române . De asemenea trebuiesc amintiți și ofițerii superiori care i-au fost apropiați în conducerea Despărțământului Alba Iulia al Astrei, precum Dumitru Glodeanu, general comandant al Diviziei 22 Infanterie și Ioan Țuhaș, colonel, comandantul Brigăzii 54 Infanterie care s-au aflat în Garnizoana Alba între anii 1919-1923. Bibliografie IZVOARE 1. Fonduri de arhivă - Fond ,,Astra”, în Direcția Județeană Sibiu a Arhivelor Naționale ale Statului. - Fond ,,Astra” Alba Iulia, în Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale ale Statului. - Fond Prototopopiatul Ortodox Alba, în Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale ale Statului. - Fond, Consiliul Național Român, Alba Iulia, 1918-1919 în Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale ale Statului. - Fond Documente în Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. - Fond Arhierei, în Arhiva Sfântului Sinod, în Arhiva Sfântului Sinod, Patriarhia Română. - Monitorul Oficial, nr. 92, din 29 iulie 1921, p. 3576. 2. Documente edite - Analele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, nr. III, 1907. - Analele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, nr. II, 1908. - Cornea, Luminița, Catrina, Constantin, Lăcătușu, Ioan, Teculeștii din neam în neam, Sfântu Gheorghe, Editura Angustia, 2008. - Documentele Unirii – 1918 la români. Unirea Transilvaniei cu România, vol. X, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989. - Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, România 85 (1918-2003). Documente ale Marii Uniri, Alba Iulia, Editura Altip, 2003. - Pinca, Petru, Istoricul Episcopiei Armatei (cu Sediul la Alba Iulia), între anii 1921-1948, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2013. - Plămădeală, Antonie (Mitropolit al Ardealului, Crișanei și Maramureșului), Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea, Documente și corespondență, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1987. - Spitalul Militar Alba Iulia, 25 ani de activitate, Alba Iulia, 1945. - Statutele Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, Sibiu, 1920. - Statutele Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român ,,Astra”, Sibiu, 1925. - Teculescu, Justinian, Pentru neam și pentru lege. Cuvântări și predici, Sighișoara, 1931. Volum reeditat cu binecuvântarea P.S. Ioan, Episcop al Covasnei și Harghitei, Ediție îngrijită de Luminița Cornea, Sfântu Gheorghe, Editura Angustia, 2006. - Teculescu, Horia, Sfârșitul unei lupte de veacuri - Ultima adunare a românilor din Ardeal ținută sub vechiul regim, la Alba-Iulia, în Calendarul pe anul 1938 al Ligii antirevizioniste române, București, Tipografia ziarului „Universul”, 1938. 3. Periodice - Alba Iulia, (Alba Iulia), 1919 – 1920. - Anuarul Liceului ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia, anul școlar 1919-1920. - Anuarul ofițerilor activi ai Armatei Române pe anii 1926 - 1927, București, 1926. - Biserica Ortodoxă Română, 1923, 1927. - Transilvania (Sibiu), 1900-1932. - Telegraful Român (Sibiu), 1918-1932. - Renașterea (Cluj-Napoca), 1924-1945. I. SINTEZE - Alba Iulia-2000, Alba Iulia, 1974. - Cartea Încoronării. Album comemorativ, București, Imprimeria Națională, 1923. II. LUCRĂRI GENERALE. LUCRĂRI SPECIALE - Breviar, Alba Iulia, Alba Iulia, Inspectoratul pentru Cultură al Județului Alba, 1993. - Giura, Geraldina Maura, Lucian Giura, Despărțământul Mediaș al Astrei (1890-1948), Sibiu, Editura Universității ,,Lucian Blaga”, 2008. - Josan, Nicolae, Românii din Munții Apuseni de la Horea și Avram Iancu la Marea Unire din 1918, Alba Iulia, Editura Altip, 2001. - Matei, Pamfil, ,,Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român” (Astra) și rolul ei în cultura națională (1861-1950), Cluj Napoca, Editura Dacia, 1986. - Moga, Valer, Astra și Societatea (1918-1930), Cluj- Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003. - Nicolescu, Gheorghe, Dobrescu, Gheorghe, Nicolescu, Andrei, Preoți în tranșee 1941-1945, București, Editura EuropaNova, 1998. - Păcurariu, Mircea, Cărturari sibieni de altă dată, Sibiu, Editura Andreiană, 2015. - Pentelescu, Aurel, Preda, Gavril, Mitropolitul Pimen Georgescu. Viața și înfăptuirile sale (1853-1934), Ploiești, Editura Printeuro, 2003. - Popa, Ioan, Dimensiuni etno-identitare și national-politice în spațiul școlar sud-transilvănean, Cluj Napoca, Argonaut, 2013. - Popescu, N., Grigore, Preoțimea română și Întregirea neamului temnițe și lagăre, vol. II, 1940. - Sisseanu, Popa, Traian, Soldatul Necunoscut. Istorie și cult, București,1935. - Stancu, Vasile, Un Vlădică ardelean în Basarabia. Justinian Teculescu, Episcop de Cetatea Albă-Ismail, în Românii din afara granițelor țării, Iași - Chișinău: legături istorice, Iași, 2008. - Stanca, Sebastain, Contribuția preoțimii române din Ardeal la războiul pentru Întregirea neamului (1916-1918), Cluj-Napoca, 1925. - Șandru, Ilie, Borda, Valentin Borda, Un om pentru istorie, Patriarhul Miron Cristea, Casa de editură ,,Petru Maior”, Târgu-Mureș,1998. III. STUDII ȘI ARTICOLE - Alegerea Episcopului Cetății-Albe, în B.O.R. 42, nr. 12, 1924. - Bâscă, Ioan, Izvoare de mare valoare și autenticitate ,,Unirea” din Blaj 1918 și ,,Alba Iulia” organ al proclaimării unității naționale, în Presa noastră, 32, nr. 11-12, 1988. - Bibliotecile aflătoare pe teritoriul despărțămintelor ,,Asociațiunii” cu sfârșitul anului 1911, în Transilvania, XLIII, nr. 5, 1912. - Curelea, L., Dragoș, Contribuții punctuale privind activitatea culturală și organizatorică în Desprțământul Alba Iulia al Astrei între anii 1900-1924, în Lohanul. Magazin Cultural-științific, VIII, nr. 3 (31), 2014. - Conferință preoțească în tractul Alba Iulia în Telegraful Român, nr. 89, 1908. - Cosmuță, Cosmin, Momente privitoare la organizarea Vicariatului Ortodox Român de Alba Iulia, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Theologia Orthodoxa, LIII, nr. 1, 2008. - Hulea, Eugen, Avocat dr. Zaharia Muntean din Alba Iulia, în Apulum vol. XI, 1973. - Episcopul armatei P. S. Sa Părintele Justinian Teculescu, în Telegraful Român, LXXI, nr. 35, 1923. - Jurebiță, George, Viața și activitatea P.S. Sale. Scurtă schiță biografică, în Buletinul Episcopiei Cetății Albe - Ismail, nr. 8, an IX, august 1932. - Josan, Nicolae Înființarea și activitatea Despărțământului Alba Iulia al ,,Astrei”, în Apulum, XVII-XXX, 1993. - Idem, Contribuții la cunoașterea vieții și activității memorandistului Rubin Patiția (1841-1918), în Apulum, X, 1972. - Idem, Cărturarii județului Alba în slujba Unirii Transilvaniei cu România în Apulum, XXXVII/II, 2000. - Lăcătușu, Ioan, Episcopul Iustinian Teculescu-militant pentru unitatea națională a românilor, în Apulum, XXXI, 1994. - Moga, Valer, Despărțământul Alba Iulia al Astrei (1918-1948), în Apulum, XXXI, 1994. - Pinca, Petru, Episcopul Justinian Teculescu (1865-1932). Pagini din viața și activitatea sa, în Angvstia, nr. 10, 2000. - Păcurariu, Mircea, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, în B.O.R., XCIII, nr. 3-4, 1975. - Pentelescu, Aurel, Preda, Gavril, Justinian Teculescu-primul episcop al Armatei Române. Documente inedite, în Angvstia, nr. 10, 2006. - Idem, Pentelescu, Aurel, Înființarea Episcopiei Armatei. Episcopii militari în Revista de Istorie Militară. Armata și Biserica, nr. 4/1996. - Popa, Traian, Amintiri din revoluția din 1918, în Alba Iulia, 11, nr. 24, 1929. - Reprezentațile artistice literare ținute în cursul anului 1911, în Transilvania, XLIII, nr. 5, 1912. - Stan, I., Constantin, Șerban, Ioan Călătoria generalului Henri M., Berthelot în Transilvania și Banat (decembrie 1918 - ianuarie 1919), în Apulum, XXXVIII/2, 2002. - Tablou sumar despre starea și activitatea despărțămintelor în cursul anului 1913, în Transilvania, XLV,nr. 7 - 9, 1914. WEBOGRAFIE - http://www.dacoromania-alba.ro/nr57/zaharia_muntean_mare_luptator.htm, accesat în 29.03.2017. - http://www.dacoromania-alba.ro/nr25/avocatul_dr_camil_velican.htm, accesat în 29.03.2017.


- - Ilustrația nr. 3 - Membrii Consiliului Național Român (local) din Alba Iulia prezidat de protopopul Ioan Teculescu - Pe rândul de jos, de la strânga la dreapta șezând pe scaune: dr. Camil Velican (avocat), dr. Ioan Marciac, protopopul Ioan Teculescu în mijloc, directorul Despărțământului Alba Iulia al Astrei între 1905-1923, dr. Ioan Pop (avocat) dr. Alexandru Fodor. - Pe rândul al doilea, sus, stand în picioare, de la stânga la dreapta: dr. Virgil Vlad (farmacist), dr. Rubin Patiția jr., Aurel Stoica (inginer) și dr. Zaharia Munteanu (avocat)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Iustinian Teculescu, crestinortodox.ro, accesat 2016-05-04