Iuliu Barasch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iuliu Barasch
Julius Barasch.jpg
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[3][4] Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani)[1][4][2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the United Principalities of Romania (1862 - 1866).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație medic
scriitor Modificați la Wikidata

Iuliu Barasch (n. 17 iulie 1815, Brody, Galiția – d. 31 martie 1863, București), care era poreclit Moses Mendelssohn al României, a fost un medic, filozof, pedagog și animator al culturii și științei român, evreu maskil originar din Galiția, Ucraina, fondatorul iluminismului evreiesc în România. S-a remarcat ca fiind unul din cei mai activi popularizatori ai științei din România, în acest sens a susținut mai multe lecții publice și a editat mai multe manuale. A înființat mai întâi un dispensar, iar mai apoi un spital pentru copii, după modelul instituțiilor europene, în acest fel punând bazele asistenței pediatrice din România. A scris și câteva lucrări filozofice în limba germană.

S-a născut la Brody in Galiția, pe atunci în stăpânirea Imperiului Austriac. Numele său ebraic primit după naștere era Yehuda ben Mordehai. Iuliu Barasch a studiat medicina la Berlin și la Leipzig. În 1841, la Berlin, a primit titlul de doctor în medicină, susținând teza de doctorat Sinopsis impetiginum sau Conspectus omnimium morborum cutis chronicorum.

Stabilindu-se în România, a devenit medic al carantinei de la Călărași, între anii 1843-1847, iar mai apoi al județului Dolj, între anii 1847-1851. Între 1851-1858 a fost medic în București și profesor de istorie naturală la Colegiul Sf. Sava, la Școala de Agricultură și la Școala militară. Între anii 1856-1863 a fost medic la Școala națională de medicină și farmacie din București. În 1858 sub conducerea sa a fost inițiat și organizat primul spital de copii din București. În 1856 a fondat și a fost redactor al revistei Isis sau Natura (din 1862 Natura), tipărită în primul an al apariției sale la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.

A fost înmormântat în București, în cimitirul evreiesc din strada Sevastopol. După desființarea acestui cimitir în timpul regimului Antonescu, mormântul său a fost transferat la Cimitirul Filantropia și apare pe Lista monumentelor istorice din București (2004).[5]

Activitatea comunitară[modificare | modificare sursă]

Teatrul Evreiesc de Stat care fusese înființat ca Teatrul Barașeum, purtând numele doctorului Baraș

Iuliu Baraș a avut un rol important în modernizarea vieții comunitare evreiești în București, modernizarea ritului și sinagogilor cu orientare spre iudaismul occidental. Împreună cu Aaron Așer și cu A. Vainberg a tipărit la București (1857) Israelitul român, prima gazetă cu caractere latine din România.

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Minunile naturii - 3 volume (1850-1852)
  • Despre unele din institutele filantropice din Europa (1853)
  • Evreii din Moldova și Valachia. Studiu istorico-social. (1854) A apărut în limba germană și Elias Schwarzfeld l-a tradus în limba română.
  • Despre asfixie sau leșin (1854)
  • Cursul de igienă populară (1857)
  • Cărticica altoiului (1859)
  • ISIS sau Natura: Jurnal pentru răspândirea științelor naturale și exacte în toate clasele, București, Tipografia Colegiului Național, 1858;
  • Manual de botanică silvică, București, Niphon, 1861;
  • Curs elementar de istorie naturală - 3 volume (1862)
  • G.Belèze, traducere Iuliu Barasch, Istoria naturală potrivită pe înțelegerea copiilor, București, Tipografia Colegiului Național, 1858.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M.Schwartzfeld, Dr.Iuliu Barasch (1815 - 1863): omul, opera, bucăți alese din operele sale, București, Editura Cercului "Libertatea", 1919;

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 16 octombrie 2015 
  2. ^ a b Open Library, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie 2014 
  4. ^ a b Q24931799 
  5. ^ Lista monumentelor istorice din municipiul București din 2004