Ion Saizu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Saizu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Filologie-Istorie, Universitatea „Alexandru I. Cuza”, Iași
Ani de activitate1958-2003

Ion Saizu (n. , Iași, România – d. ) a fost un istoric, cercetător științific la Institutul de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (1958-1992), membru fondator al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană, filiala Iași (1992-1995) și vicepreședinte al Ligii „Mareșal Ion Antonescu” (1990-2003).

Biografie și studii[modificare | modificare sursă]

Ion Saizu s-a născut la data de 11 ianuarie 1931 în Iași și a decedat la 18 august 2005. A urmat studiile primare, secundare și universitare în orașul natal. Între anii 1953-1957 a studiat Istoria la Facultatea de Filologie-Istorie, Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iași, iar în anul 1972 a devenit doctor în istorie.[1]

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Între anii 1958-1992 a fost membru la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” în cadrul căruia a săvârșit o valoroasă muncă de cercetător științific. Din anul 1990 a devenit vice-președinte al Ligii „Mareșalul Ion Antonescu”, iar începând cu anul 1992 a condus secția de Istorie Contemporană a Centrului de Istorie și Civilizație Europeană, fiind și unul dinte membrii fondatori ai centrului. În cercetare, Ion Saizu s-a ocupat de studierea vieții sociale, economice și politice a României interbelice. A coordonat numeroase studii care priveau activitatea antifascistă a anilor 1933-1940 și mișcarea de rezistență antifascistă din Moldova. A fost preocupat de fenomenele de modernizare a societății românești și s-a interesat în mod special de viața a două mari personalități: Mihai Eminescu și Ion Ionescu de la Brad. [2][3]

Opere[modificare | modificare sursă]

A publicat numeroase cărți și capitole de cărți la diverse edituri naționale.

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Ion Saizu, C.Th. Botez, Dem. Urmă, Epopeea feroviară românească, București, 1971.
  • Ion Saizu, M. Rusenescu, Viața politică în România 1992-1928, București, 1979.
  • Ion Saizu, Politica economică a României între anii 1922 și 1928, București, 1981.
  • Ion Saizu, Modernizarea României contemporane(Perioada interbelică). Pas și impas, Editura Academiei Române, București, 1991.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Academiei Române în 1981 și 1997.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura Științifică și enciclopedică. p. 291. 
  2. ^ Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura Științifică și enciclopedică. p. 291. 
  3. ^ „Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana - IASI”. www.cice-iasi.ro. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]