Ion Ficior
| Ion Iosif Ficior | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cucerdea, Mureș, România |
| Decedat | (90 de ani)[1] Jilava, Ilfov, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Bisericile baptiste |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Școala de ofițeri politici Ineu (ianuarie-iunie 1950) Școala de contrainformații km. 32 Periș (iunie-august 1950) Școala de perfecționare ofițeri și sergenți Jilava (martie-septembrie 1960) |
| Activitate | |
| Gradul | Locotenent (1950) Locotenent major (1954) Căpitan (1957) Maior (1962) Locotenent colonel (1968) Colonel (1978) |
| Funcții | Șef al Secției anchete din DGPCUM (martie 1951-octombrie 1952) Șef al Biroului anchete din DLCM (noiembrie 1952–iunie 1953) Comandant al Coloniei de muncă Poarta Albă / formațiunea 0893 (iunie 1953–ianuarie 1955) Comandant al penitenciarului Suceava (ianuarie 1955–martie 1956) Comandant al Coloniei de muncă Borzești R10 / formațiunea 069 (aprilie 1956-septembrie 1958) Comandant al Coloniei de muncă Periprava / formațiunea 0830 (octombrie 1960- septembrie 1963) Comandant al Coloniei de muncă Giurgeni / formațiunea 0319 (ianuarie 1964-ianuarie 1967) Comandant al penitenciarului Văcărești (august 1968–februarie 1971) |
Modifică date / text  | |
Iosif Ion Ficior, ortografiat și Ficioru sau Fecioru[2] (n. , Cucerdea, Mureș, România – d. , Jilava, Ilfov, România) a fost un torționar din timpul regimului comunist, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, care a deținut și alte poziții în sistemul penitenciar comunist, activând în unitățile carcerale Poarta Albă, Suceava sau Borzești, în anii 1950 și la începutul anilor 1960.
Copilăria și adolescența
[modificare | modificare sursă]Ion Ficior s-a născut pe 4 aprilie 1928, în comuna Cucerdea din județul Mureș, într-o familie de credincioși baptiști. În timpul copilăriei sale, până în anul 1942, Ion Ficior mergea în mod regulat la biserică.[3] În interviuri ulterioare, Ficior susține că a rămas credincios practicant și că nici în perioada în care a activat în PCR nu a renunțat la religia sa.[4] Conform lui Ficior:[4]
„La Periprava îmi făcea o deosebită plăcere să discut cu popii. Eu am citit Biblia de la tata acasă. Iar ei erau extraordinar de mirați cum eu cunosc Biblia, de la Vechiul la Noul Testament.”
Pe 1 octombrie 1942, Ion Ficior a intrat ca ucenic la atelierul electric al Fabricii „Nitrogen” din orașul Târnăveni, unde, pe 17 august 1946, a obținut calificarea de electrician. În luna octombrie 1946 s-a căsătorit cu Maria Căluțiu, al cărei tată, Dumitru Căluțiu, era pastor baptist. Ion Ficior și-a cunoscut viitoarea soție prin intermediul fratelui acesteia, cu care Ficior era coleg de serviciu.
Activist de partid
[modificare | modificare sursă]După război, Ion Ficior ia primele contacte cu mișcarea comunistă, iar pe 17 august 1946 s-a înscris în Partidul Comunist Român. Este scos din producție în aceeași zi și trimis de partid la Avrig, la Școala „Dr. Petru Groza”, unitate de pregătire pentru activiștii de partid și tineret condusă de Paul Niculescu-Mizil. Acolo, Ficior a fost pregătit în vederea alegerilor din noiembrie 1946.[2] După terminarea studiilor acestei școli, Ficior a fost repartizat ca activist de partid la Județeana Târnava-Mică a Tineretului Progresist, unde a fost ales în Biroul organizației județene de partid și în Biroul Județean al Blocului Partidelor Democrate.
Deoarece socrul său era pastor baptist, în luna martie 1947 Ion Ficior este retrimis în producție de către Organizația județeană a PCR Târnava Mică, la Uzina Electrică a Fabricii „Nitrogen” din Târnăveni, unde a îndeplinit funcția de secretar al celulei de partid. Între septembrie și decembrie 1948 este scos din nou din producție și trimis în funcția de responsabil cu propaganda și agitația în Biroul Plasei PCR Iernut, iar în decembrie 1948 devine instructor pe probleme organizatorice în Secția Organizatorică a Județenei de partid Târnava Mică. În noiembrie 1949, Ion Ficior este numit șef al Secției îndrumare și control de la Direcția Județeană Târnava Mică a Gospodăriilor Agricole de Stat (GOSTAT).
Recrutat în Securitate
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul anului 1949, Ion Ficior a fost încorporat la Regimentul 2 Aviație Craiova pentru satisfacerea serviciului militar. În luna ianuarie 1950, el a fost selecționat să urmeze cursuri la Școala de ofițeri politici înființată la Ineu, de unde, în iunie 1950, Ficior este recrutat pentru Școala de contrainformații km. 32 Periș,[5] instituție de învățământ militar pentru formarea ofițerilor de Securitate. Pe 23 august 1950, Ficior absolvă cu gradul de locotenent și este imediat repartizat ca ofițer de securitate la Biroul 2, în Serviciul de contrainformații al Armatei din Direcția Generală a Securității Poporului, mai întâi în funcția de anchetator, apoi cea de șef al Biroului. El a continuat să lucreze în Biroul 2 până la 1 iunie 1951, când, datorită faptului că părinții și soția sa erau membri ai cultului baptist, a fost îndepărtat din Securitate și repartizat la Direcția Generală a Penitenciarelor, Coloniilor și Unităților de Muncă (DGPCUM).[2]
În Direcția Generală a Penitenciarelor
[modificare | modificare sursă]Ion Ficior a fost repartizat la Direcția Pază a DGPCUM, unde, între iunie 1951 și octombrie 1952, a îndeplinit consecutiv funcțiile de ofițer anchetator, comandant al Școlii de sergenți de 6 luni de pe lângă Penitenciarul Văcărești, lucrător cadre la Secția Anchete, șef al Secției Anchete și locțiitor al șefului Direcției Cadre. Ulterior, după transformarea DGPCUM în Direcția Lagăre și Colonii de Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete și locțiitor al șefului Serviciului Cadre.
Timp de trei ani, din 1953 și până în 1956, Ficior a fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava și apoi la colonia Borzești.[6] Pentru nenumăratele abuzuri săvârșite în cei trei ani cât a condus lagărele de muncă, Ion Ficior a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost inițial locțiitor al comandantului pentru munca de pază și regim.[6] În anul 1960 a fost promovat în funcția de comandant al acestui lagăr de muncă.[6]
Urmărirea penală
[modificare | modificare sursă]Pe 18 septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmării penale împotriva colonelului (r) Ioan Ficior, pentru săvârșirea infracțiunii de genocid.[7][8] A fost acuzat că în perioada în care a condus închisoarea de la Periprava a impus un regim de detenție inuman, în urma căruia au murit 103 deținuți.[9] În mai 2016, a fost condamnat în primă instanță la 20 de ani de închisoare.[10] A murit la penitenciarul Jilava doi ani mai târziu, în septembrie 2018.[11]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Torționarul Ioan Ficior a murit în pușcărie, la 90 de ani, Pro TV, , accesat în
- ^ a b c „Ficioru” (PDF). Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Dosar personal nr. F-1195, IICCMER, citând date din Arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor, Fond Cadre
- ^ a b Sidonia Bogdan, Mihai Burcea (). „Mărturia unuia dintre cei mai duri comandanți de lagăr comunist: „Nu regret nimic"”. România Liberă. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Mihail Bumbeș, Mihai Burcea, Marius Stan. „Iosif Ion Ficior” (PDF). Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c Sexgate cu torționarul Ioan Ficior, la Periprava. Desfrâul cu nevestele subalternilor și chefurile de pomină i-au șocat și pe șefii Securității, 5 iunie 2015, Mariana Iancu, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2016
- ^ „IICCMER cere Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al lagărului de la Periprava pentru genocid”. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Torționarul Ficior, nas în nas cu un fost deținut, la tribunal. „Câți oameni sunt aruncați în Dunăre?”. Ficior: „Nu facem circ aici”, 28 aprilie 2015, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2016
- ^ Torționarul Ioan Ficior zdrobea deținuții sub copitele cailor. Moartea cruntă a 103 deținuți politici, 18 august 2014, Mihai Stoica, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2016
- ^ „Torționarul Ion Ficior, condamnat la 20 de ani de închisoare”, Digi24.ro, accesat în
- ^ G. S. (), „Torționarul Ion Ficior a murit la Jilava. Fostul comandant al coloniei de muncă Periprava fusese condamnat la 20 de ani de închisoare pentru infracțiuni contra umanității - Esential”, HotNews.ro, accesat în
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- DOSARUL COMPLET AL CAZULUI ION FICIOR Arhivat în , la Wayback Machine., Gândul
- Amintiri despre BESTIA de la PERIPRAVA: „Comandantul avea un chip de țăran aranjat, ales special să poată să și bată, 21 septembrie 2013, Evenimentul zilei
- Editura Polirom: Dicționarul ofițerilor și angajaților civili ai Direcției Generale a Penitenciarelor. Aparatul central 1948 – 1989 Arhivat în , la Wayback Machine., ISBN 978-973-46-2141-5