Ion Donat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ion Donat (n. 1909 - d. 1988) a fost un istoric medievist român, specialist în geografie istorică și toponimie.

Autodidact, și-a început cariera ca cercetător la Arhivele Statului din Craiova, pentru ca, mai târziu să lucreze la la Fundația Culturală a Olteniei și Institutul Național de Statistică. Ca istoric, a fost cercetător principal la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" din București (1951-1967) apoi apoi cercetător principal la Institutul de Lingvistică din București (1967-1969). Lucrările sale reprezintă contribuții deosebit de valoroase la studierea istoriei Țării Românești atât prin argumentarea documentată cât și prin publicarea sau studierea unor surse documentare, până atunci, inedite.[judecată de valoare] De asemenea, Ion Donat contribuie activ la dezvoltarea arhivisticii românești prin copierea sau păstrarea unor documente, astăzi dispărute din varii cauze, cum ar fi catagrafiile Țării Românești.

Lucrări importante[modificare | modificare sursă]

  • 1947 "Datele principale din istoria Olteniei"
  • 1956 "Așezările omenești din Țara Românească în secolele XIV-XVI"
  • 1962 "Izvoare și metode istorice puțin folosite"
  • 1966 "Păstoritul românesc și problemele sale"
  • 1967 "Le domaine princier rural en Valachie (XIVe - XVIe sieclès)"
  • 1996 "Domeniul domnesc în Țara Românească (sec. XIV-XVI)"
  • 1999 Donat, Ion, Pătroiu, Ion, Ciobotea, Dinică. "Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831", Editura Helios, Craiova, 200 pagini + 2 hărți. (Adăugat de I. I. B. din Dâmbovița.)