Ion Dodu Bălan

Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut	5 octombrie 1929 Vaidei, România
Decedat	6 mai 2018 (88 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​ cadru didactic universitar[*]​ poet istoric literar[*]​ scriitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist Român
Membru al C.C. al P.C.R.

Ion Dodu Bălan (n. 5 octombrie 1929, Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. 6 mai 2018) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Studii

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

Biografie

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989 până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.

Din 2012 pana in 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.

Lucrări

Volume publicate

• 1955 - Influențe folclorice în poezia noastră actuală, ESPLA, București;
• 1964 - Delimitări critice, EPL, București;
• 1966 - Octavian Goga, Editura Tineretului, București;
  • 1971 - „Octavian Goga”, ed. a II-a, Editura Minerva, București,
  • 1975 - „Octavian Goga”, ed. a III-a, București,
• 1966 - Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București,;
• 1968 - Condiția creației. Portrete, EPL, București;
• 1971 - Cuvintele au cuvântul, Editura Junimea, Iași;
• 1972 - Ethos și cultură sau vocația tinereții, Editura Albatros, București;
• 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
• 1974 - „Copilăria unui Icar”, București;
• 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975; „În focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”, București, 1978; „Constelații diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981; „Țara omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”, București, 1986; „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”, București, 1988; „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)

• 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București,
• 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București,
• 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București, 1959; „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București, 1962; „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București, 1961; I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București 1961; Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București, 1963; G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București, 1964; Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București, 1967-1972; „Precursori”, introd., edit., București, 1989; Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București, 1973; „Cartea înțelepciunii populare”, pref., edit., București, 1974; St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București, 1976; Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București, 1984; „Două Siberii”, pref., edit., București, 1997; Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București, 1985.

Bibliografie

• Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).

Legături externe

• Ion Dodu Bălan: Oamenii au înfățișarea locurilor în care s-au născut, 12 iulie 2008, Amos News
• „Pe patul de moarte, Nicolae Labiș era îmbrăcat tot în gips, alb ca un înger” | Ștefan Mitroi, 17 iunie 2013, Adevărul
• Valeriu Râpeanu: La despartirea de Ion Dodu Balan, cel care a crezut in perenitatea culturii romane Arhivat în 10 mai 2018, la Wayback Machine. Curierul Național, 10 mai 2018