Ion Dodu Bălan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut (88 de ani) Modificați la Wikidata
Vaidei, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație critic literar[*]
profesor universitar
Apparatcik
poet
istoric literar[*] Modificați la Wikidata

Ion Dodu Bălan (n. 5 octombrie 1929, Vaidei, județul Hunedoara) este un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.[1]

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc,[2] un admirator al cuplului Ceaușescu, căruia i-a dedicat numeroase ode,[3] și a fost dat afară de la Facultatea de Litere din București în decembrie 1989 de un grup de studenți, membri ai Ligii Studenților, coordonați de Marian Munteanu. La acea dată deținea funcția de rector al Universității din București. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român, unde a fost ales membru al Comitetului Central la al XIV-lea Congres al partidului.[4] În 2012 era profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.[5]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • 1955 - „Influențe folclorice în poezia noastră actuală”, București;
  • 1964 - „Delimitări critice”, București;
  • 1966 - „Octavian Goga”, București;
    • 1971 - „Octavian Goga”, București, ediția a doua,
    • 1975 - „Octavian Goga”, București, ediția a treia,
  • 1966 - „Valori literare”, București,;
  • 1968 - „Condiția creației”, București;
  • 1971 - „Cuvintele au cuvântul”, Iași;
  • 1972 - „Ethos și cultură sau Vocația tinereții”, București;
  • 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
  • 1974 - „Copilăria unui Icar”, București;
  • 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975; „În focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”, București, 1978; „Constelații diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981; „Țara omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”, București, 1986; „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”, București, 1988; „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)[modificare | modificare sursă]

  • 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București,
  • 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București,
  • 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București, 1959; „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București, 1962; „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București, 1961; I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București 1961; Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București, 1963; G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București, 1964; Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București, 1967-1972; „Precursori”, introd., edit., București, 1989; Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București, 1973; „Cartea înțelepciunii populare”, pref., edit., București, 1974; St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București, 1976; Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București, 1984; „Două Siberii”, pref., edit., București, 1997; Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București, 1985.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ O epistolă necunoscută a lui Marin Preda, anul 2010, numărul 18, Nicolae Scurtu, România Literară, accesat la 18 iunie 2013
  2. ^ „[http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf COMISIA PREZIDENȚIALĂ PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA RAPORT FINAL]”. http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf. 
  3. ^ Cine a profitat de cultul lui Ceaușescu?, Adrian Cioroianu, Historia, accesat la 18 iunie 2013
  4. ^ Membrii ultimului Comitet Central al Partidului Comunist Român (I), 7 decembrie 2009, Jurnalul Național, accesat la 18 iunie 2013
  5. ^ Cadre didactice. http://www.spiruharet.ro/facultati/cadre.php?id=24. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ion Dodu Bălan.